Posted by: childagain | July 29, 2012

Despre libertate… altfel !

Există momente:
când ai impresia că drumul tău și-a pierdut conturul, și trebuie să faci un efort ca să-l deslușești;
când înțelegi cu groază că, posibil dintr-un anumit moment al vieții tale, ai fost, după cum spune Sartre, ”condamnat la libertate”;
și când înțelegi că această condamnare apasă greu pe umerii cuiva care și-a dorit dintotdeauna să aleagă ”drumul cel bun” ;
și când mai înțelegi că, oricum, o dată ce ai ales, trebuie să îți duci alegerea până la capăt.
Atunci când ne aflăm sub ascultare, e posibil să vină momente când drumul ni se va părea greu, pentru că noi, poate, am alege altceva, sau ne-am mai abate puțin… doar puțin, și apoi să revenim ! Sau, firea noastră va plânge și va geme când ni se vor cere lucruri care, aparent, o depășesc…
Dar, când ni se deschide larg ușa libertății, ne dăm seama că suntem și mai nefericiți, pentru că asupra noastră va apăsa mereu o mare răspundere: aceea de a face, pe cât posibil, ceea ce trebuie, dar fără să știm exact dacă un drum sau altul duce mai curând spre acest ”ce trebuie”. Putem doar să ne ascultăm propriul Sine, propria voce interioară.
E adevărat că la unii ea vorbește mai tare, dar totuși, norii propriilor sentimente și opinii o pot ”voala”. Adevărat spunea Shakespeare undeva: ”Soarele nu apare, până ce norii nu se îndepărtează”. Soarele gândirii luminate, și al voinței dirijate spre Binele universal, desigur…
Acest fenomen, al libertății, a fost privit cu suspiciune de către oameni din toate timpurile – deși, aparent, ei își doresc libertatea, chiar o cer sus și tare ! Totul însă, până când aceștia ajung la conștiința dureroasă a faptului că această libertate implică și o mare responsabilitate. Și în legătură cu ceilalți, și cu ei-înșiși ! Întrucât, de fapt, libertatea implică riscuri, și în primul rând, riscul suferinței.
Mulți oameni, din acest motiv, aleg să nu aleagă nimic, și rămân toată viața într-o ”stare amorfă”, de neîmplinire și nefericire deghizată. Însă, ei preferă această stare riscului libertății și al asumării răspunderii. Doar dacă se ivește pe undeva un îndrumător, un maestru, un terapeut, sau pur și simplu o persoană în care au încredere,și pe care să poată ”da vina” mai târziu, și care le poate ”șopti” care e pasul următor, doar atunci ei îndrăznesc să se miște mai departe. Altfel, toată viața lor va fi o stagnare în nefericire și compromis.
Există și alți oameni însă, care preferă să greșească singuri, decât ajutați, fie și de cel mai mare maestru. Desigur, un sfat bun e necesar și bine primit, dar asta nu înseamnă că viața lor se va opri în loc dacă nu primesc acel sfat. Ei vor continua să meargă, deși cu hopuri, cu dureri, și își vor asuma consecințele alegerilor lor. Desigur, vor suferi mereu neștiind sigur dacă au ales drumul cel bun, sau dacă prin alegerile lor nu au cauzat și mai multă suferință altor oameni. Viața va deveni pentru ei, dintr-o călătorie interesantă și plină de descoperiri aventuroase, doar o imensă datorie asumată, și care trebuie dusă până la capăt pe cât de bine posibil. Într-un fel, ei își vor pierde „rădăcinile” care îi țin legați de viață, și nu vor mai aștepta decât să ajungă mai repede la sfârșit, ca să predea această sarcină dureroasă.
Însă, indiferent de tipologia umană, și de drumul ales, toți oamenii trebuie să înțeleagă că maturizarea trece în mod necesar prin asumarea riscurilor, și înfruntarea suferinței. Cât timp evităm alegerile pentru a evita suferința, nu facem decât să rămânem imaturi, ”prinși” într-un nod al existenței, și într-o stare de nefericire surdă, care devine un fel de ”zgomot de fond” al existenței noastre.
Desigur, alegerile noastre chiar ne pot aduce suferințe, dezamăgire, putem descoperi că am ales drumul greșit, că nu merita efortul nostru… Dar, chiar și așa, vom depăși o etapă, măcar vom ști sigur că acel drum nu era bun – și acesta e un punct câștigat !
E dificil cât timp suntem în acest trup de carne, din care nu putem vedea prea departe, decât cu mari eforturi. Însă, chiar dacă nu vom face totul perfect, măcar ne vom strădui să facem lucrurile pe cât de bine posibil – ținând cont, în primul rând, de ceilalți. Cred că acesta ar fi un bun ”reper” în alegerea drumului: ce influență va avea alegerea mea actuală asupra celorlalți ? Îi voi ajuta, îi voi lumina, sau îi voi afunda mai tare ?
Desigur, e necesar un anumit grad de transcendere a egoului, sau mai simplu spus, o cantitate mai mare de iubire. Aș vrea să cred că această libertate nu ne este acordată oricum, sau ca o pedeapsă, ca o ”alungare din rai”, ci pentru că Divinitatea, sau cârmuitorii destinelor noastre, au văzut că avem suficientă iubire ca să nu greșim prea mult. Ar fi o mare ușurare să credem asta !
Și în încheiere, cred că s-ar potrivi aici un minunat poem, care pentru mine personal a fost mereu sursă de tărie și reconfortare în abisurile existenței. Chiar dacă el reflectă doar un ideal… dar e un ideal înspre care merită să tinzi !
Să ai curajul să spu da,
Să ai curajul să spui nu,
Și-n fiecare clipă grea
Să ai curajul să fii tu.
Să știi să crezi când alții te înșeală,
Să te ridici când alții te doboară,
Să poți păstra, când alții vor s-alunge,
Să râzi, chiar dacă sufletul îți plânge,
Și cald tu să rămâi, chiar
dac-afară ninge
Aceasta-i arta de-a învinge !”
– Rudyard Kipling –
La urma-urmei, poate va rămâne ceva în urma noastră, din această mână de pământ păcătos…
 

Responses

  1. Cred că în momentele actuale trăiesc şi eu ceva asemănător.

  2. Dragă Lili, mă bucur că ești alături de mine ! Faptul că treci și tu prin situații asemănătoare mă face să cred că este vorba, într-adevăr, de o „probă”, și nu de o pedeapsă, în sensul celei acordate lui Adam după păcatul originar.
    Și nu e deloc o probă ușoară libertatea !

    Îți doresc din tot sufletul să ajungi la limpezire – ceea ce îmi doresc și mie !
    Te îmbrățișez !

  3. Și eu îmi doresc să ajung la o stare de… liniște interioară. Dar mai sunt și alți factori, independenți de voința mea.
    O probă, o schimbare după multă vreme de încătușare, ca să zic așa.
    Și eu îți mulțumesc pentru articolele tale!

  4. Întotdeauna există și alți factori, pentru că ar fi prea simplu să depindă totul numai de noi ! Dar dacă noi facem tot ce ne stă în putere, atunci putem să ne liniștim, pentru că acolo, Sus, se va ști cât depinde de noi, și cât nu.

    Toți avem parte de probe acum, și pe mai multe planuri ! E bine să ne obișnuim cu gândul ăsta🙂, și să le luăm ca atare.

    Îți doresc să treci și tu cu bine prin asta !

  5. […] Bibliodeva, La Fee Blanche, Child Again, G1b2i3, Robert, […]

  6. Scuze ca scriu aici dar nu am gasit cum altfel sa iau legatura cu tine…
    Imi poti scrie tu pe adresa de pe pagina mea si sa-ti pot da eu apoi un reply…?
    Multumesc anticipat (si poti sterge comentariul acesta dupa ce il citesti), >:D<

  7. Nu-i nici o problemă, mulțumesc pentru că ai vrut să îmi vorbești. Îți voi scrie la acea adresă.
    Numai bine și multă lumină !

  8. Putini sunt cei care au curajul sa spuna DA, dar si mai putin sunt cei care au curajul sa spuna NU.

  9. Da; mare adevar ! Exista si o tiranie a bunului-simt, care te obliga sa spui da chiar si cand nu ai vrea sa o faci.:) Si e tare greu de invins !
    Dar totusi; eu cred ca abia atunci cand ai reusit sa spui “nu” atunci cand trebuie, si fara a rani, ai depasit o treapta a devenirii. Desigur, dupa cum am spus: fara a rani; sau macar, fara a jigni.

    Multumesc de trecere, imi era dor de spusele tale intelepte !


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: