Posted by: childagain | October 21, 2012

Decizii, și mai ales drumul până la ele

Cu toții am trecut în viață prin procesul luării unei deczii… și, chiar a mai multora ! Cu toții am trecut prin procesul de ”cântărire”…
Dar totul este și mai dificil atunci când decizia respectivă îi privește și pe alții – un alt om/alți oameni – ale căror vieți pot deveni mai bune, sau nu, funcție de această decizie. Alteori, am luat decizii și în numele celorlalți, împinși de împrejurări (mai ales când a fost vorba de copii, care, zice-se, nu au întregul discernământ pentru a participa), și totuși, nu știm dacă au fost cele mai bune… Poate că nu întotdeauna ceea ce noi gândim a fi bun pentru ei, cu toată dragostea, se dovedește astfel până la sfârșit.
Dar, să ne întoarcem la deciziile care îi privesc pe adulți ! Chiar și adulți fiind, atunci când știm că liniștea, echilibrul și starea de bine a cuiva depind de decizia noastră, e tare greu… E greu atunci când suntem ”împărțiți”, atunci când avem și alte obligații, și promisiuni de îndeplinit. Și când acestea sunt oarecum incompatibile cu celălalt ”taler al balanței” !
Desigur, așa cum am spus în repetate rânduri, soluția este să ne rugăm să primim un răspuns de Sus incertitudinii noastre, și să așteptăm ca acest răspuns să se contureze… cumva. Fie în sufletul nostru, în adâncul inimi noastre, fie măcar printr-un semn, printr-o frază dintr-o carte, printr-o situație… Dar, așteptarea e lungă, și uneori, când ambele talere ale balanței conțin „inimă”, e greu să facem diferența între un răspuns de Sus, și unul din adâncul nostru.
Apoi, desigur, vom fi învinuiți dacă nu am luat decizia cea bună ! Noi, oamenii, suntem întotdeauna vinovați de ceva, și în primul rând, de umanitatea noastră. Iar când avem și conștiință, suntem găsiți de două ori mai vinovați !
Ca să ne întoarcem la procesul luării deciziei, mi s-a conturat o altă întrebare. Oare,pentru a fi pe deplin în spiritul adevărului, nu ar trebui să le spunem și celorlalți despre ”balanța” noastră ? Chiar dacă asta îi va face să sufere… Dar, dacă nu le spunem, și luăm decizia ”adversă” pentru ei, poate că vor suferi și mai mult.
Este vorba exact despre acea ”artă” a spunerii adevărului, despre care am discutat într-o altă postare. Doar că, uneori… indiferent de ”artă”, contează până la urmă consecințele, decizia în sine !
Cred că s-ar putea vorbi pe aceastră temă ore întregi… și tot nu am ajunge  la o concluzie certă și universal valabilă ! Din păcate… nu putem decât să alegem un ”taler” al balanței, și să trăim apoi cu el ! Și, abia pe urmă, în timp, vom afla dacă am ales bine. Acesta este întotdeauna ”parcursul”, din păcate ! Nimeni nu ne sugerează înainte cum e mai bine. De fapt, sugestii există, dar contradictorii – precum acele răspunsuri enigmatice ale oracolelor de la Delfi.
Iar când alegem ”talerul greșit”, uneori ni se cere să aruncăm totul peste bord, și să ne întoarcem în punctul de pornire, ca să ne reparăm greșeala. Din păcate însă, în lumea noastră, pur umană și nu angelică, nu merge chiar așa ! Nu ne putem întoarce în punctul de pornire, atunci când deja lumea noastră este cu fundul în sus. Și trăgându-i și pe ceilalți în acest carusel…
De fapt, totul ține de un anumit curaj. Există un punct al parcursului în care îi înțeleg, oarecum, pe cei slabi și lași, care se tem să ia decizii care să îi afecteze pe ceilalți, sau chiar să le răstoarne lumea. Îi înțeleg, însă doar până într-un punct… Până în punctul în care slăbiciunea și lașitatea devin o scuză pentru a nu face chiar nimic. Dacă toți am proceda la fel, oare cum ar arăta lumea în care trăim ? Perfect previzibilă, probabil. Și moartă…
Iertare pentru aceste gânduri cam dezlânate, dar ce să fac, așa mi-au venit! Nu încerc să demonstrez nimic, dimpotrivă, caut… Caut un răspuns ! Deși, știu că nu îl voi găsi decât târziu, foarte târziu… atunci când deja un traiect va fi stabilit.
Aflăm ce aveam de făcut, exact atunci când nu mai e (aproape) nimic de făcut. Acesta-i paradoxul…

Responses

  1. Din experiența mea am constatat că, chiar dacă iau o decizie pentru care m-am hotărât greu și ,,soarta” nu trebuia să ducă acolo, se va întâmpla ca lucrurile să se întoarcă în așa fel încât, voi ajunge tot unde va voi soarta!…
    Poate ar trebui să gândim așa: pentru câți e favorabilă decizia pro și pentru câți cea contra?

  2. Da, Lili, ai mare dreptate, am observat și eu că soarta are tendința de a ne duce tot încotro vrea ea ! Și, de multe ori m-am întrebat: atunci, unde-i libertatea ? Unde este rodul luptei noastre ? Și, până la urmă – nu știu dacă o fi greșeală, sau nu – dar am văzut că, dacă stărui totuși pe o cale, cu toate forțele, soarta te va lăsa… chiar dacă trecând prin mari greutăți. Unii spun că ar fi o mare greșeală să înfrunți soarta, chiar un păcat ! Poate că, pe undeva, soarta asta se confundă cu voința divină… Nu știu, dar am simțit totuși că și ea se poate schimba. Cu ce consecințe, asta voi vedea abia Dincolo !

    Cât despre luarea unei decizii, da, iar ai dreptate: trebuie să punem în balanță cât bine poate aduce fiecare cale. Nu știu dacă neapărat cantitativ, pentru că, simt eu, că și binele unui singur om, și tot contează ! Dar trebuie să apreciem,cumva, global, și pentru asta e nevoie de un fel de ”privire de Sus”, ca să spun așa. De aceea zic că e foarte greu, pentru că nu putem vedea noi toate întorsăturile situațiilor ! De aceea am cerut ajutor de Sus, dar se pare că sunt unele decizii pe care trebuie totuși să le luăm singuri, cu orice preț.

    Ei, vom vedea ce va fi ! Mulțumesc pentru sprijin și sfat, și îți doresc să iei cele mai luminate decizii !

  3. Acum câteva luni am luat una din deciziile vieții mele și îmi spun că n-are cum să fie mai rău!…
    Asemenea și tu! Să te ajute Dumnezeu!

  4. Mulțumesc din suflet, Lili ! Știu că tu răspunzi din tot sufletul ! Să îți ajute și ție, să capeți tot ce e mai bun în urma deciziei tale !

  5. sumpica mea framantata, cred eu asa, dupa pataniile mele, cred ca e suficient sa iubesti, si orice decizie ai lua este cea mai buna, indiferent ce se intampla dupa, aparent coportamentul tau poate parea absurd, poate sa aiba aparenta chiar a unei erori, chiar pe fond poate fi o eroare, dar la sfarsit se dovedeste a fi fost cea mai buna decizie. Singura problema este ca s-ar putea sa nu-i cunosti sfarsitul tu personal, ci doar persoana/persoanele in cauza si nu pentru altceva decat pentru faptul ca nu stii ce e mai bine pentru ele in viitor, numai glasul inimii tale stie.
    JUR!

  6. Lilik imi place la nebunie cum suna- am luat deciziile vietii mele!- e cel mai mare lucru pe care-l poate face un om pentru el insusi. pare curat tautologic dar oriunde te vor duce deciziile astea AI FACUT CEVA! Ai avut curajul sa tai nodul Gordian – mai rau n-are cum sa fie- fiind dispusa sa platesti pretul.
    asta da viata, MERITA TRAITA!
    oh, dac-am face toti asa si-acum o dau pe politica.
    Daca toti romanii fututi pe toate partile, violati, poștiti, ca e clar ca n-au vrut si nu le-a placut, si ca au fost si vin din ce in ce mai multi cei care le-o trag, ar face ca tine LILIK, ar luat una din deciziile vieții lor și si-ar spune că n-are cum să fie mai rău!

    • Am tot felul de diminutive… Dar mă simt bine cu ele. Mă simt alintată…🙂
      Poate că am luat decizia prea târziu, dar nu e deloc ușor cu schimbarea. Se împotrivesc tot felul de forțe.
      Poate că oamenii iau decizii importante atunci când nu mai au nimic de pierdut, mai ales sufletește… Sau când riscă să-i piardă pe cei dragi…

  7. Deep, drăguțo, nu trebuie să juri, eu cred tot ce spui tu ! Mai simplu spus, filosofia ta se poate rezuma prin cuvintele Sf: Augustin : ”Iubește, și fă tot ce vrei”. Așa este, orice decizie o luăm din iubire – indiferent de forma acestei iubiri – nu poate fi greșită, până la urmă ! Sau, nu cu totul…

    Între timp, lucrurile s-au lumpezit, cumva, de la sine, fără să trebuiască să mai acționez. De fapt, în sufletul meu luasem o decizie, apoi au venit tot felul de întâmplări – unele chiar negative pentru mine – dar care mi-au dovedit că decizia era, totuși, justă. Dacă aș fi ales altfel, aș fi ajuns la și mai multă frustrare și neîmplinire.

    Deci, cred că Cineva de Sus mi-a creat prilejuri ca să simt în inima mea ce ar însemna un drum, sau un altul.

    Cât despre poporul nostru, lucrurile nu stau chiar atât de simplu. Dacă te gândești la încă o revoluție – da, ar fi frumos, romantic și în sensul dreptății, dar, ce ar câștiga oare ? Afară de morți… Suntem urmăriți de prea multe puteri ca să ne putem mișca liberi. Data trecută, revoluția a reușit pentru că acele puteri au voit-o. (Bine zicea Ceaușescu !)

    Eu cred că soluția – fără a deveni totuși fataliști – se află, cumva, ”dincolo de noi”. La cei de Sus, care ne veghează destinele ! Noi trebuie doar să ne preocupăm ”să creștem” puțin. Și să ne rugăm ! Iar când va fi momentul, vim ști, sau vom simți, și cum ni se cere să acționăm.
    Oricum, vine decembrie 2012, și măcar energetic și spiritual, ne vom schimba ! Poate că vom vedea altfel lucrurile atunci….

    Te pupic, și mulțumesc că mă veghezi, ca de obicei ! Și îmi dai sfaturi bune !

  8. Lili, ai spus un maare adevăr ! Așa este, oamenii iau decizii importante atunci când simt că nu mai au mare lucru de pierdut, că se află, cumva, la o ”margine”… Sau, când îi pot pierde pe cei dragi ! Pentru cei dragi, suntem în stare de cele mai sublime fapte, ca și de cele mai mari greșeli. Dar, nu contează : după cum spunea Deep, până la urmă, până și greșelile vor duce într-un loc bun, dacă au fost din iubire.

    E greu cu schimbarea, așa este, pot să ți-o confirm de un an de zile, dar totuși, atunci când simți că merită, vei merge până la capăt.

    Te sărut și pe tine, și îți doresc să ajungi la țărmul dorit ! Acela al liniștii și mulțimirii. Asta e tot ce contează !

  9. dragostea de datorie, dragostea de onoare, dragostea de intelect, dragostea de intelepciune, dragostea de dreptate, dragostea de infailibilitate, dragostea de frumos, dragostea de urat, dragostea de puritate sau de impuritate, toti sunt niste idoli falsi…

    care morti Flo, astia care umbla pe strazi?
    nu mai exista revolte, rascoale, revolutii, reforme adevarate, nu mai exista nimic atata timp cat nu ne dam sansa imposibilului

  10. Deepule, poate ca ai dreptate putin; poate ca sunt idoli atunci cand sunt luati prea in absolut – doar asa, ca idei, insa fara a le simti continutul. Dar pentru unii acesti “idoli” chiar conteaza; poate ca ei fac deosebirea intre a avea un sens in viata, si a nu avea…

    Despre mortii de pe strada, iar ai dreptate, si aici nu pot sa mai zic nimic !:) Sincer, nu stiu cum e mai bine: sa te revolti cu orice pret, chiar si stiind ca e doar o pierdere in plus, sau sa nu faci nimic, dar sa astepti momentul favorabil ? Poate ca uneori nu trebuie sa fim atat de calculati, stiu… Dar aici nu e vorba de noi, ca fiinte individuale, ci de popor. Ceea ce ar fi o frumoasa nebunie pentru un individ, care i-ar asigura imortalitatea in inimile generatiilor viitoare; pentru un popor poate ca ar fi doar o nebunie; si atat. Cine poate sti insa care e calea cea mai buna ? Noi doar bajbaim; nici pe ale noastre personale nu le stim bine, darmite pe cele colective !

    Oricum, imi esti draga tocmai pentru ca, in ciuda problemelor tale personale, gasesti totdeauna forta sa te gandesti si la cei multi ! Fie sa ramai mereu asa !

    Te pup


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: