Posted by: childagain | November 18, 2012

Iată că am reușit, în fine, să mă loghez, după multe încercări eșuate.🙂 Poate că a fost o perioadă de liniște necesară pentru a înțelege unele lucruri… Poate că le-am și înțeles, de aceea mi s-a acordat permisiunea, de Dincolo, de a accesa din nou blogul. Poate, pentru unii dintre noi pare exagerat spus, dar pentru mine, și pentru cei ca mine, este o realitate !

Acestea fiind zise, m-am gândit să reiau aici o postare mai veche de-a mea, de pe un alt blog, pe o tematică ce a revenit în discuție recent. Cred că e o tematică oricând actuală !

Fără alte cuvinte în plus, iată articolul respectiv:

Despre adevăr şi realitate

Pornind de la o afirmaţie făcută de mine pe un alt blog, despre diferenţa existentă între adevăr şi realitate, m-am gândit că ar fi util de aprofundat acest subiect. Pentru că sunt multe confuzii în legătură cu aceste două noţiuni, şi nici chiar dicţionarul nu ne este de prea mult folos.
Aşadar, ca să evităm expunerile savante, mă voi mulţumi să arăt cum sunt ele percepute de către noi, cei care le “experimentăm” direct. În viaţa de toate zilele, numim “realitate” ceea ce există în mod nemijlocit,ceea ce poate fi văzut, auzit, pipăit, etc. (Deşi, chiar şi această definiţie se pretează la interpretări! Întrucât, uneori se pot “vedea” şi “auzi” lucruri care nu au corespondent în planul aşa-zis “real” – încadrate la capitolul “halucinaţii” sau “viziuni”. Dar, pentru simplificare, o vom păstra ca atare.) Deci, ceea ce există în faţa noastră este realitatea. Însa, este ea perfect superpozabilă şi noţiunii de “adevăr”?
La o primă vedere, ne vom repezi să spunem “da”, şi totuşi…De multe ori, chiar şi ceea ce vedem, sau auzim, ne poate furniza informaţii eronate. Un obiect văzut la distanţă apare mai mic, o linie dreaptă, in apă apare frânta (sunt legi ale fizicii, cunoscute de toata lumea, începând cu elevii de liceu), un sunet îndepărtat il percepem altfel decât de aproape, etc. Aici, putem aprofunda discuţia, vorbind despre cei trei “factori” necesari unei percepţii corecte a realităţii: receptorul, subiectul observat, şi factorii de mediu. Aceştia trebuie să fie toţi în perfectă stare de “funcţionare”, iar receptorul să cunoască, eventual, condiţiile în care o percepţie poate fi modificată – conform legilor fizicii, chimiei, astronomiei, sau altor legi ale universului cunoscut.
Dar, dacă sunt atâtea condiţii de îndeplinit în privinţa percepţiei “realităţii” fizice, imediate (pentru a fi congruentă noţiunii de “adevăr”) cu atât mai mult se complică lucrurile atunci când e vorba de o “realitate interioară”, de ceva ce nu poate fi “măsurat, palpat, pus in ecuaţie”. Cum ar fi, bunăoară, universul emoţional, sau cel artistic! Cum ne putem da seama dacă vorbele cuiva corespund “adevărului”(atunci când nu avem nici un mijloc de verificare directă)? Sau, cum putem “caracteriza” un om, privind universul său interior, doar pe seama faptelor fizice?
În acest ultim caz, “realitatea”, faptele, pot fi total nesemnificative în anumite situaţii; pot exista chiar momente în care “realitatea” să ofere informaţii absolut eronate! Ceea ce contează este “adevărul interior”, pe care nici un om nu îl poate cunoaşte în legătură cu un altul (poate, doar sfinţii şi oamenii plini de har!). Altfel, singurul care ne ştie pe fiecare in “adevărul” nostru este Creatorul. Şi, astfel , am ajuns iar la mistică!
Deci, ceea ce putem noi face atunci când nu cunoaştem adevărul unei situaţii este să ne rugăm să fim luminaţi, să putem înţelege măcar ceea ce ne este nouă îngăduit. Întrucât, această înţelegere nu va veni numaidecât prin logică! Chiar şi logica, raţiunea, întrucât “funcţionează” pe baza datelor culese din aşa-zisa realitate, sau pe baza unor “legi” şi “cunoaşteri” statornicite anterior, este şi ea limitată. O putem asimila unui computer cu o “capacitate” limitată, care nu se poate compara nici pe departe cu “computerul universal”!
Sintetizând, voi “împrumuta” nişte metafore aparţinând maestrului Aivanhov. El spune că acela care vrea să cunoască lucrurile doar prin intermediul simţurilor obişnuite, se aseamănă celui care merge în căruţă. El va ajunge la capăt într-un interval foarte lung. Cel care cunoaşte prin intermediul intelectului, este similar celui care utilizează avionul. Timpul este considerabil scurtat, dar tot îi va lua destul de mult, faţă de cerinţele sale. Însă, cel care cunoaşte cu ajutorul Spiritului, Intuiţiei, sau Harului, ajunge “la capăt” instantaneu. Desigur însa, că această ultimă condiţie este foarte greu de îndeplinit, în măsura în care nu ducem o viaţa îndreptată spre El, şi chiar şi atunci…Harul nu e un “dar” permanent, ci se capătă numai atunci când El crede de cuviinţă, şi mai ales în urma smereniei, pocăinţei şi rugăciunii.
Am spus mai sus cateva cuvinte şi despre “adevărul artistic” versus “realitate”. Se ştie ca artiştii adevăraţi (cei care au primit si ei o parte de har), crează propriile lor “realităţi”. Acestea nu sunt “imaginare”, ci “imaginale”, ca să preiau un termen din cartea d-lui Pleşu: Despre îngeri”
Lumea “imaginală” ar fi acea “terra lucida”, sau “pământ luminos” – o lume intermediară între Cer şi Pământ, şi unde există imaginile tuturor lucrurilor cunoscute (şi chiar necunoscute încă!) În Cer – nivelul superior – s-ar afla Realităţile Absolute, sau Adevărurile; această lume intermediară constituie o “oglindire a lor”; iar lumea fizică cunoscută ar fi o “întrupare”. Noi, cei din “lumea de jos”, nu putem avea acces direct la lumea Adevărurilor (a se vedea şi avertismentul dat de Dumnezeu lui Moise de a nu îl privi în faţă!), ci vedem doar “prin oglindă, în ghicitură”. Această oglindă este “lumea imaginală”, sau “centura de smarald” islamică, din care işi iau “informaţiile” clarvăzătorii şi proorocii, şi uneori, artiştii. Însa Evanghelia ne asigură că vom avea parte şi de o “vedere directă” atunci când vom ajunge la “statura omului deplin”, îndumnezeit.
Foarte interesant acest capitol al cărţii d-lui Pleşu, întrucât pune in discuţie însăşi noţiunea de “realitate” sau “existenţă”. El trece în revistă câţiva filosofi care s-au ocupat de această noţiune, precum Kant (care postuleaza o “existenţă de fapt”, alta “posibilă”, alta “necesară”, “apriorică”, etc.); Plotin – cu nouă grade ale existentului; Heidegger- cu “existenţe formale”, “explicite”, “implicite”, “interioare” sau “exterioare”; Dionisie Areopagitul – cu “supraexistenţa”. Aminteşte chiar şi de “existenţele matematice”, cum ar fi “numerele iraţionale”, si de cele “fizice” – particulele subatomice.
Toate aceste tipuri de existenţe nu pot fi numite “imaginare” sau “ireale”. Ele există, însa într-un “alt spaţiu”, de care am vorbit mai sus. Chiar şi lumea visului, ne spune el, nu este “ireală”, întrucât produce efecte şi trăiri “reale”. Aşadar, o altă definiţie a realităţii ar fi aceasta: “este real tot ceea ce are un efect palpabil, tot ce acţionează eficace, şi este “fiinţa” tot ceea ce poate fi resimţit ca prezenţă.” Aşadar, sfera realului ar fi mult mai largă, şi ar include şi trăirile noastre, visele noastre – tot ceea ce în mod “normal” ar fi numit “subiectiv”. De fapt, d-nul Pleşu nici nu este de acord cu termenul. Ar exista doar “realităţi individuale”.
Dar, aceste realităţi aparţinând lumii intermediare de care am vorbit, mai au o caracteristică: “există”, sau “sunt reale” numai atunci când ne focalizăm asupra lor. Altfel, “dispar ca un fum”, sau “reintră în virtualitate”, sau “potenţialitate”. Însă, fără ca prin aceasta să intre în categoria “irealităţii”!
Cred că am “vorbit” mai mult decat intenţionam, dar cartea d-lui Plesu mi-a deschis orizonturi noi. Şi, a mai luminat ceva din cele vechi! Închei tot cu un citat din cartea domniei-sale, care defineşte mai bine acest “real aflat la graniţă”, şi atât de drag artiştilor, misticilor şi visătorilor:
“Lumea imaginală e reală, dar e altfel reală decât ceea ce socotim, de regula, real. Nu poţi să mergi spre ea uitându-te pe o hartă, nu e “undeva”, pentru că e ubicuă. […]
Or, în lumea imaginală, gândirea şi existenţa coincid. De îndată ce gândesc un lucru, lucrul pe care îl gândesc există. Şi tot ce există e alcătuit din substanţa gândirii mele.”

Responses

  1. Ar fi interesant un articol despre realitatea virtuală. Puțin mai mult decât lumea imaginală nefiind, însă, o realitate completă.

    • Din punctul meu de vedere, este chiar o realitate completă, dragă Lili ! Numai că aici sunt alte reguli – mai simple, dar și mai restrictive. Nu în sensul libertății de exprimare, ci al libertății de a ieși din această lume. Dar oricum, dacă acceptăm aceste reguli, totul e bine și frumos, și ne putem bucura de tot ceea ce această lume ne oferă.

      • Cum deja o facem…

  2. domnul Plesu a pendulat mereu intre prea multe lumi fara sa se stabileasca in niciuna, cred ca mai degraba are o filozofie proprie care nu este nici imaginala, nici imaginara cu atat mai putin reala, eu totusi i-as da creditul bibliotecii vesnice (terra lucida) in cazul in care-si ramane fidel propriei crestomatii, nehotaratilor insa s-ar putea sa li se ofere doar terra luci-n-da!
    frumoasa expunere Flo si foarte hotarata!🙂 dar ce ne facem fetelor cu el cand va da de Broglie in lumina demonstratiilor lui Poponin! :)) poate-o sa se hotarasca :-P)

  3. In orice ar crede dl. Pleșu, eu îl simt foarte aproape, iar lumea lui imaginală are mult sens; pentru mine este mai reală decât cea zisă reală.:)
    Iar experimentele d-lui Poponin demonstrează doar că ADN-ul, cu alte cuvinte, prezența umană, poate modifica câmpurile subtile, deci prin extindere, și lumile imaginale. Este doar o completare la spusele d-lui Pleșu.:)
    Ar fi o discuție importantă, dragă deep, și cu concluzii care ne depășesc, aceea legată de felul în care omul își poate crea propriile lui lumi imaginale, și le poate aduce în realitate ! Desigur însă că nu oricine poate acest lucru, nu oricine are forța și puritatea necesară, și nu oricui îi este și îngăduit: Știi că vrăjitorii, cei adevărați, creau și ei mici lumi care persistau o vreme, dar numai un timp limitat, și apoi se distrugeau. De aceea se spunea că vrăjitorii crează iluzii – pentru că nimeni nu are forța și puritatea necesară pentru a crea ceva care să rămână veșnic, afară de Creatorul original – și poate, de trimișii Lui.
    Noi avem voie, probabil, să aducem mici ”ajustări” lumii imaginale ideale, care există din veșnicie, dar chiar și acestea, trebuie să ”rezoneze” cu lumea de bază, altfel nu vor persista. Cu alte cuvinte, numai sentimentele și credințele pozitive, hrănite de Sus cu har, vor putea aduce modificări în lumea reală, modificări durabile.

    Ei, tema e veche (acum îmi aduc aminte că am mai vorbit o dată despre asta), dar mereu revine în actualitate, pentru că mereu vom avea nevoie să știm cât anume din lumea imaginală putem manifesta:)

    Te sărut, și mă bucur că mai revii pe aici, deși ți-ai închis frumoasa căsuță:(
    Poate îți clădești o alta !

    P.S. Apar cu numele meu pentru că, de acasă, nu mă pot deloc loga pe wordpress, dar voiam oricum să îți răspund.

  4. avand in vedere ca realitatea astrakla naste realitatea fizica … eu zic sa ramanem logati cat mai mult in cea astrala ca sa ne modelam una fizica frumoasa … zic si eu

  5. Da, ai dreptate ! De fapt, ar trebui să rămânem cât mai mult logați realității spirituale, care este sursa, cea astrală fiind doar o oglindă, după spusele d-lui Pleșu. Dar e greu să rămânem așa tot timpul… Și aici trebuie ajutor de Sus, ca singuri ne „delogăm” repede !:)

    Mulțumesc de trecere, și îți doresc să rămâi „logată” cât poți de mult !


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: