Posted by: childagain | December 31, 2012

Gânduri oarecum normale despre situații anormale

Uneori, atunci când auzim expresii de genul: ”viața este mai complexă decât literatura”, sau ”viața este inegalabilă, mai tare decât orice roman”, avem tendința de ne înnăbuși un căscat politicos. Desigur că noi vedem adevărul logic al acestor fraze, dar le considerăm totuși prea banale, prea plate, oarecum în sensul lozincilor demagogice comuniste.
Și totuși, se poate întâmpla ca, peste ani, sa ne facem un ”bilanț” al propriei vieți, și să înțelegem că, de fapt… lozincile s-au dovedit adevărate! Adică, în mod trăit, și simțit, adevărate…
Există unii oamenii, sau poate, anumite situații din cursul vieții unor oameni, pentru care lucrurile nu decurg deloc conform ”normalului acceptat”. Poate fi vorba de o situație izolată, sau de mai multe, sau poate, de întreaga viață… Desigur, și aici putem discuta la nesfârșit pe tema ”normal-anormal” – adica, a ceea ce majoritatea consideră a fi normalul, sau viceversa. Dar fapt este că, pentru anumiți oameni, lecțiile destinului, și probabil, și cerințele sale, nu se înscriu pe aceeleași traiectorii cu ale majorității.
Aceasta nu implică numaidecât o viață extrem de fericită, sau un mare succes după criteriile umane; ba, poate chiar dimpotrivă ! Persoanele respective par să ”culeagă”, în majoritatea cazurilor, doar ”spinii trandafirului”. Și totuși, ei nu sunt în mod automat nefericiți, pesimiști sau resemnați. Dimpotriva, ei pot fi chiar foarte liniștiți, împăcați cu sine și cu viața; uneori, ei pot arăta chiar plini de mulțumire și optimism ! Desigur, doar uneori…🙂 Și acest ”uneori” este rodul unui lung proces de autoeducare și înțelegere, și mai ales al unui strop de ajutor de Sus.
Printre situațiile vieții care pot să nu se ”încadreze” în normalul acceptat, se numără, desigur, și relațiile umane. Domeniul relațiilor umane este cel mai complex domeniu de ”studiu” al spiritului uman coborât în materie. El poate oferi cele mai mari satisfacții și ”promovări”, dar și cele mai crâncene înfrângeri și ratări. Desigur, ”premiile” și ”promovările” nu sunt vizibile, dar ele nu sunt, totuși, mai puțin importante, sau mai puțin ”resimțite”. Ba, chiar dimpotrivă ! După cum spune o autoare: ”Lucrurile cele mai importante în viață nu pot fi văzute sau atinse, ci doar simțite cu inima.”
În acest domeniu, dupa cum spuneam, pot exista situații care să nu se încadreze în nici un ”etalon al normalului acceptat”. Și totuși, și aceste situații pot conține o încărcătură sufletească incredibilă, și greu accesibilă ”majorității incluse în ”etaloane”. La suprafață, le putem numi ”deviante”, ”contrare logicii”, ”contrare normelor”, sau în orice alt mod – dar totuși, nu le putem nega forța, încărcătura emoțională, și urmele lăsate peste ani. Pentru a simplifica lucrurile, unii le încadrează la capitolul ”nebunie”, dar ei uită că, de exemplu, dupa cum spune Nietzche (oricât nu îl agreez eu in alte privințe, dar aici trebuie să îl aprob) ”întotdeauna există puțină nebunie in dragoste, și întotdeauna e un adevăr în acea nebunie”, și că, dupa Pavel, ”uneori trebuie să te faci nebun, pentru a deveni înțelept”.
Ei bine, în aceste situații există, de multe ori, perdanți… Uneori, e vorba doar de unul dintre protagoniști, alteori, chiar de amândoi ! Aceasta se întâmpla atunci când, orice ar fi, și oricum s-ar schimba situația, nu se pot schimba ei-înșiși îndeajuns pentru a-și croi un alt final. Există momente care se repetă, ciclic, în cursul unei asemenea povești; probabil, tocmai pentru ca protagoniștii să înțeleagă de ce au ”picat examenul” data trecută, și ce trebuie făcut pentru a-l lua. Și totuși, ei nu pot, pur și simplu,  nu sunt în stare, sa renunțe la cei care sunt, pentru a deveni cei ce ar trebui sa fie…  din punctul de vedere al celuilalt, sau poate, chiar al Divinității ! Chiar dacă acest lucru le cere un preț enorm ! Dar, există oameni ale căror structuri sunt atât de diferite, încât putem spune că ei trăiesc, practic, în ”lumi paralele”, și oricât ar încerca, ei nu se pot ”alinia” celeilelate lumi. Pot, cel mult, să se lipeasca puțin de interfață… dar, și asta le cere multă durere, și efort !
Desigur, ei se vor întreba mereu ”de ce”, și vor încerca, atât timp cât vor mai avea putere, sau dorință, sa schimbe rezultatul. Iar dacă nu vor reuși, se vor întreba iarăși, obsedant: care ar fi fost, totuși, soluția ? Ei bine, poate după mult timp, și un strop de har, vor ajunge să înțeleagă că… probabil, există și situații fără soluție ! Nu fără soluție la modul absolut, desigur, ci doar fără soluție într-un anumit moment, sau chiar, în această viață. Atât timp cât toate încercările de ”aliniere a lumilor” nu produc decât răni și durere, e mai bine să se renunțe, atât timp cât daunele nu au ajuns irecuperabile. Desigur, există iubire, și tone de bune intenții, dar… uneori, nici asta nu-i de ajuns ! Probabil, mult mai mult contează direcția și felul acestei iubiri, și compatibilitatea de structură. Dacă aceste lucruri nu ”se aliniază”, atunci, e mult mai bine, și o dovadă mai mare de iubire, să se renunțe la timp. Pentru a-i lăsa celuilalt libertatea de a se comporta conform propriei sale structuri, fără a-i produce suferință prin neadaptarea noastră. Și desigur, și reciproca !
Desigur, se spune ca lucrurile cele mai puternice, și mai puternic resimțite cu sufletul, înfruntă pâna și moartea. Acesta este un adevăr ! Iar aceste situații, ”anormale” și nerezolvate în cursul unei vieți, probabil că își vor găsi soluția într-o altă viață…
Sau, mai simplu și mai frumos spus:
”Tot ce e trecător, e sfâșietor de frumos. Mai frumos decât o licornă care trăiește veșnic, și e cea mai frumoasă făptura din lume”. (Peter Beagle)
De-abia peste ani, am înțeles pe deplin sensul acestei fraze… Dar, poate că nu e decât un alt adevăr de moment !  Se spune că fiecare moment are adevărul lui, care, la un moment dat, poate fi depășit. Și această regulă – a veșnicei transformări și evoluții – ne întreține speranța că totul poate fi înțeles mai bine cândva. Chiar și noi-înșine, vom fi mai buni…

Responses

  1. Anormal. Care nu este conform cu standardul. În materie de gândire şi conduită, a fi independent înseamnă a fi anormal, a fi anormal înseamnă a fi detestat.
    (Ambrose Bierce)

  2. Da, poate fi o definiție a anormalității !
    Societatea, de veacuri, pentru a-și asigura supraviețuirea și o conviețuire pe cât posibil civilizată, a impus niște norme de conviețuire, și chiar de comportament individual. Desigur, ele sunt niște convenții, și sunt create tot de oameni. Dar pentru a fi acceptați în societate, trebuie să ne conformăm acestor convenții.

    Hmmm…aici, ar fi multe de discutat ! Există totuși niște limite dincolo de care, a ne conforma cu tot dinadinsul convențiilor societății, înseamnă a ne mutila eul nostru profund. De fapt, și aceste convenții mai evoluează (deși cu greu), pentru că oamenii-înșiși evoluează.
    Dar, cel mai greu evoluează – paradoxal – nu convențiile exterioare, ci acelea interioare. ”Să fii altfel, ciudat, dincolo de limite” este mai greu acceptat decât ”să te comporți altfel”. Și, chiar dacă acei ”altfel” se comportă normal în societate, societatea tot îi privește cu suspiciune…🙂
    Societatea are oroare de diferențe -asta-i tot.🙂

    Mulțumesc de trecere și înțelegere, un An Nou fericit !

  3. […] almanahe  bibliodevafiliala3  adinab tabara-frontiere  ragnarslife  xxweblog  elenaniculescu  childagain  turistclujan  ipunct  lisandrulisandru  bloglenesrau  nscutaru  flaviusobeada  […]

  4. La mulţi ani!🙂

    • La mulți ani și ție, Ela, și numai bune realizări pe 2013 ! Să ne fie plecările cu folos !

  5. “Ca să devii cu adevărat liber, trebuie să te faci sclavul filosofiei.” (Seneca)
    “Cunoaşteţi Adevărul, şi Adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8.32)

    Unificand cele doua citate, cap de afis, ajungem la urmatoarea intelegere:
    Ca să devii cu adevărat liber, trebuie să te faci frate cu Hristos.

    Pe de alta parte, referitor la meditatia ta, fiecare se schimba daca vrea, iar lucrarea e a Domnului. El vede cel mai clar boala, cunoaste sufletul omului si are si mijloacele potrivite pentru indreptare. Pentru ca fara ajutor de sus, am lua-o tot in jos cu toate intentiile noastre bune. E o copilarie sa ne facem de lucru incercand sa schimbam un om matur si o incalcare a libertatii persoanei – cel mai bine e să-l încredintam lui Hristos.

    La multi ani, cu impacare sufleteasca!
    Keep walking and don’t forget to breathe!🙂

    Carmen

    • Carmen, tu rămâi mereu înțeleaptă ! Da, la concluzia ta am ajuns și eu, cu privire la Hristos. El este întruchiparea Adevărului creștin. Totuși, Dumnezeu îi luminează și pe ceilalți căutători de adevăr, care nu au ajuns încă la El. Simpla dorință de a cunoaște adevărul, le poate aduce protecția și ajutorul divin. Eu așa am început, de la o necredință totală, dar cu o vie dorință de a cunoaște adevărul… căci dintotdeauna am iubit tare mult adevărul ! Poate prea mult, uneori…

      Cât despre a-i schimba pe ceilalți, iarăși ai mare dreptate, dar totuși eu nu am încercat să schimb oamenii ! Cel puțin, nu direct… Poate, am așteptat prea mult ca Altcineva de Sus să-i schimbe, să le pună în cale ocazii de a învăța alte aspecte ale vieții… Și, am fost dezamăgită că acest lucru nu s-a întâmplat la timpul potrivit. Nu zic că nu s-a întâmplat deloc; știu că o schimbare a fost, și se va mai petrece încă. Dar, prea încet pentru măsurile noastre omenești !

      Mulțumesc pentru înțelegerea ta caldă, și pentru urări !
      Sper să nu uit să respir cu adevărat, așa, din toată inima !🙂
      Un An Nou cu bine și ție, și multă putere pe drumul tău de luminare a celorlalți !

      P.S. Atunci când postez cu celălalt nume și adresă, înseamnă în majoritatea cazurilor că sunt acasă, și nu mă pot loga pe wordpress. Acum am ajuns la muncă, și de aceea m-am putut loga.

  6. Uneori cred ca nu mai exista nimic normal…

    • Poate, pentru anumiți oameni, ”normalul” apare inversat, dragă Lili, și e bine așa ! Știi, poate greșesc, dar am ajuns la concluzia că Lui nu-i place prea tare ”normalul” nostru.🙂 Poate de aceea ne pune în anumite situații de nici nu gândești, ca să ne scuturăm de praful ”normalului”. De existența căldicică… Știi ce spune undeva, în Apocalipsă, că pe cei căldicei îi va arunca.

      Așa că, bucură-te atât cât poți de ”anormalitate” ! Eu una, atunci când voi ajunge să trăiesc perfect ”normal”, voi ști că deja am murit.🙂

      Un An nou cu bine, și… deloc călduț !🙂

      • Eeeei, ceva caldura sa fie, totusi!…
        Multumesc!🙂

  7. Intr-o alta viata?🙂
    Sunt doar curioasa daca crezi in reincarnare . Sa stii ca eu pun astfel de intrebari fara sa judec!!!
    La multi ani fericiti Child🙂

    • Hapi, ai pus degetul pe rană !🙂 Părerile despre reîncarnare pot stârni discuții și controverse interminabile. Se spune că, dacă ești creștin, nu ai voie să crezi în reîncarnare. Și totuși, eu cred ! Și Dumnezeu a fost alături de mine indiferent de ceea ce cred eu în această privință. Iar când s-a supărat pe mine, a fost din cu totul alte motive, pe care le-am înțeles.

      Deci, părerile și credințele noastre nu sunt atât de importante cum sunt simțirile noastre, iubirea pe care o avem în noi, și felul cum o manifestăm față de ceilalți semeni.

      Ca să revin la discuție, eu cred în reîncarnare nu la modul intelectual, ci pentru că o simt, cumva. Uneori, am avut și vise ciudate din alte epoci, în care eu eram personajul principal.

      Dar oricum, chiar și pentru cei care nu cred în asta, când am spus că unele situații se pot rezolva doar într-o altă viață, se poate înțelege că se vor rezolva, cumva, chiar și în viața de după cea pământească. Acolo, sigur toate se rezolvă !

      Mulțumesc pentru susținere și înțelegerea fină a situației ! Tu ai o mare capacitate de empatie, cred că ai fi un bun psiholog.

      • Eu nu sunt o crestina tipica. Inteleg si respect orice religie ! O sa-ti raspund mai pe larg cand am nitel timp

      • Hapi, eu cred că dimpotrivă, tu ești o creștină adevărată, deși nu conservatoare ! Părintele Steinhardt avea și el o blândă înțelegere față de toate credințele, și chiar are un articol în care se exprimă foarte dur la adresa celor care cred că numai cei de aceeași credință cu ei se pot mântui.

        Aștept răspunsul tău extins, dar numai când ai timp ! Și pentru mine timpul e o problemă. de aceea înțeleg.

  8. Asadar – cred ca poate exista reincarnare dar nu ader la idee, in sensul ca nu ma incanta🙂 Stii, unii isi aleg vieti grele dificile , pline de suferinta. Cel putin asa am dedus din tot ce am citit pe tema asta.
    Pe de alta parte, ar putea exista reincarnare in alte dimensiuni , in alte forme de “viata” E atat de vast subiectul incat nu indraznesc sa despic firul in patru
    Mai degraba cred in posibilitatea contopirii cu Divinul, cu spiritul universal, cu Suprema Energie., Si aici am dileme caci ar inseamna ca ne pierdem total eul, personalitatea, poate chiar amintirile. Nu mai suntem individuali ci facem parte dintr-un tot.
    Oricum as “da-o ” nu sunt prea incantata de tot ce pot sa-mi imaginez cu “ustensilele” gandirii care ni s-au dat pentru aceasta lume

    • Hapi, în multe privințe sunt de acord cu tine; adică, până la un punct, am citit și eu aceleași lucruri ca și tine despre aceste teme. Cu unele mici adăugiri: de exemplu, nu este obligatoriu ca sufletele să își aleagă reîncarnările. Poate, doar cele mai avansate… De regulă, Puterea Divină, sau spiritele care ne asistă (îngeri, probabil) hotărăsc ce vom face în cursul unei vieți, sau a mai multora, în funcție de meritele sau păcatele noastre. Există și situația intermediară: când ”programul” este hotărât de spiritele-ghizi în colaborare cu sufletul respectiv. Asta, dacă acesta este destul de avansat ! În acest caz, e posibil ca, precum spui tu, un spirit să își aleagă vieți mai grele, ca să evolueze mai mult.

      Pe de altă parte, mulți nu înțeleg raportul dintre acceptarea dumnezeirii lui Iisus și acceptarea existenței reîncarnării, ci spun că acestea două sunt incompatibile. Nu vreau să pornesc acum o discuție pe tema asta, pentru că nu vreau să rănesc sau să contrariez oameni pe care îi respect, și care nu cred în reîncarnare, Spun doar, pe scurt, că venirea lui Iisus a adus harul, care oferă posibilitatea mântuirii într-o singură viață, prin iertarea păcatelor, sau a ”karmei”. Tocmai de aceea, Biserica a considerat că este mai bine să nu se știe despre reîncarnare, pentru ca oamenii să nu se lenevească, lăsând mântuirea lor pe alte vieți. În plus, trăind cu gândul în trecut, și întrebându-ne ce am fost în alte vieți, e posibil să ne neglijăm prezentul.

      Se mai spune și că doctrina reîncarnării ar fi principala cauză a înapoierii și sărăciei Indiei. E parțial adevărat, în sensul că, știind că actuala viață este rezultatul karmei trecute, și în care nu se poate schimba nimic (indienii nefiind creștini, în cea mai mare parte, și necrezând în iertarea păcatelor), oamenii sunt tentați să se resemneze, să nu încerce să facă nimic pentru binele lor aici și acum, ci doar să aștepte următoarea viață, în care vor avea o altă șansă, Bine, lucrurile nu sunt chiar atât de simple, ar fi mult de discutat, dar asta ar fi un punct de vedere. Oricum, după alte păreri, sărăcia Indiei are cauze clare economice și sociale, care nu au nimic de-a face cu reîncarnarea.Poate, mai curând cu colonialismul englez de un secol ! Pe de altă parte, China și Japonia cred și ele în reîncarnare, și nu sunt deloc sărace !

      Cam asta ar fi, pe scurt, despre reîncarnare. Despre contopirea cu Divinul, sau cu energia universală, asta e doar o greșită înțelegere a fazei ultime de evoluție a sufletului. Un suflet care participă la dumnezeire, cum ar fi acela al unui sfânt sau mare învățător spiritual, își păstrează totuși ”structura” proprie, doar că ajunge ca voința sa să fie una cu a lui Dumneeu, iar iubirea sa să fie aidoma iubirii divine, care nu depinde de nimic. ”Nu voia mea, ci a Ta, Tată”. Iisus a fost exemplul desăvârșirii omului, și totuși, el avea o individualitate bine conturată. Această individualitate se păstrează și după moartea fizică.

      Sper că această discuție a fost utilă, deși temele privitoare la religie și spiritualitate pot duce la mari controverse. Fiecare religie consideră că deține singurul adevăr !

      Eu îți doresc, oricum, să ajungi să îți faci propriile păreri, prin trăire proprie, întrucât cărțile, oricât de bune sunt pentru început, nu dau decât o schemă. Dar, cred că ți-ai dat seama de asta ! Cât despre a asculta ce spun alții, și asta e util doar într-o primă etapă, ca să acumulăm informații. Tot trăirea proprie e baza, ceea ce simțim noi în interiorul nostru. Desigur, după ce ne rugăm să fim luminați.

      Să ai un an bun, cu pace. și multe înțelegeri utile ! Și desigur, cu multă iubire !

  9. Buna vrei sa pui blogul maeu la legaturi si il pun si pe pe al tau….te rog

  10. Sigur, anusca ! Dar pot să îți dau un sfat: nu e nevoie să ceri acordul cuiva pentru a-l pune în blogroll. Dacă un blog îți place și simți că vrei să îl urmărești, poți să îl pui direct, pentru că blogurile sunt publice, și nu se supără nimeni. Și așa, tot urmărind niște bloguri, prieteniile se leagă firesc, ca între oameni ce stau la o sporovăială.🙂

    Îți urez bun-venit în lumea blogului !


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: