Posted by: childagain | January 8, 2013

Despre solzii balaurului și alte gânduri neînsemnate

Poate că, aceste gânduri sunt chiar neînsemnate… atât de neînsemnate, încât nici nu meritau consemnate ! Dar totuși, întrucât Adevărul este valoarea pe care o servesc, m-am gândit  să le pun oricum aici… pentru că, ele reprezintă adevărul unei simțiri individuale ! Și chiar, adevărul unor reacții generale, generate de alte simțiri individuale.
Ca să mă exprim mai limpede, m-am gândit la o situație clară și reală: la felul cum reacționează oamenii, majoritatea, atunci când văd un lucru care li se pare familiar, asemeni lor, și pe care îl pot încadra într-o categorie bine stabilită. Și, cum se schimbă această reacție, atunci când îl privesc dintr-un alt unghi, sau li se relevă și alte laturi…
De exemplu, atunci când un om oarecare zărește plutind pe suprafața apei niște cocoașe drăgălașe, niște solzișori sclipitori. ”Iată un peștișor drăgălaș, sau o simpatică broască țestoasă.” Dacă omul respectiv, prin structura și educația sa, a fost ”condiționat” să îi placă peștișorii și broaștele țestoase, desigur că va fi încântat, se va apropia mai mult, va încerca chiar să stabilească o comunicare. (Atât cât se poate cu un peștișor, desigur :)  ) Chiar dacă peștișorul sau broscuța respectivă vor fi puțin ”bălțați”, chiar dacă nu se vor încadra în coloritul acceptat, el le va trece cu vederea, pentru că totuși, diferența dintre ideea lui de peștișor sau broscuță, și peștișorul sau broscuța reală, nu ar fi prea mare.
Până aici, totul ar fi bine și frumos ! Dar, ce te faci dacă… un val mai mare va descoperi și alte aspecte ! Dacă va vedea că, de fapt, ”peștișorul” sau ”broscuța” lui, sunt cocoașele, sau solzii, unui balaur… un fel de monstru din Loch Ness !🙂
loch-ness-1-lg

Imaginea aparține: http://www.descopera.ro/dnews/3186967-zgomotul-straniu-din-loch-ness-ii-ingrozeste-pe-scotieni

Cu un peștișor, sau o broscuță, mai putem interacționa, dar cu un balaur… pas ! :)  Desigur, nu vorbim aici de balauri care scuipă foc pe nări, și fac prăpăd în jur… ci doar, dintre aceia care, prin însăși existența lor, tulbură ordinea naturală a lucrurilor. Un balaur este ceva de neconceput în timpurile noastre, el nu ar trebui să existe ! Fiindcă, dacă îi acceptăm existența, și îi mai  acceptăm și filosofia existențială (presupunând că un balaur ar avea o atare filosofie🙂 ), putem ajunge într-un ”ținut al nimănui”, un fel de ”lume paralelă”, în care nimic din ceea ce am considerat sigur și de încredere, nu mai poate rămâne la fel. Aceasta este vina principală a balaurilor: aceea că ei distrug reperele… reperele fixate de generații prin gândirea altora, și care ne-au scutit astfel de efortul de a gândi noi-înșine ! Dacă părăsim aceste repere, rămânem singuri și goi… în bătaia tuturor vânturilor adevărului… și atunci, pe care să îl alegem ?
Desigur că Adevărul nu poate fi închis în niște repere, nuu ! Cu asta, suntem de acord. Cine nu ar fi oare de acord cu faptul că are vederi largi. în ciuda reperelor ?  Și atunci, rezultă în mod firesc că,  dacă am fost cu adevărat în contact cu adevărul, fie și prin aceste repere, el ni se va revela oricum,  chiar și în lipsa lor, prin ceea ce acele repere au adus în sufletul nostru. Pentru că, rolul reperelor este doar acela de a ajuta la a construi ceva interior, sau a găsi un drum. Dacă reperele au rămas, dar ”construcția” șchioapătă, sau drumul nu a fost găsit, atunci… ghinion, dar reperele au fost chiar inutile ! Mai mult niște cârje, care în loc să ne ajute să mergem mai bine, au ajuns o piedică.
Există, desigur, și situația în care ”construcția” cere mai mult timp, și atunci, ne e teamă să ne pierdem reperele, înainte de a o termina. În acest caz, existența balaurilor poate amenința serios construcția.🙂 Dar… oare, chiar așa să fie ? După cum am spus, rolul reperelor este acela de a ne ajuta să construim singuri, mai tîrziu. Pe măsură ce construcția avansează, noi trebuie să devenim tot mai liberi ! Până într-acolo, încât, să ajungem să înțelegem chiar și rolul ”balaurilor”, chiar și șederea în ”lumea lor paralelă”.  Și, acest lucru să nu ne amenințe micuța noastră siguranță, care e, de fapt, doar o iluzie !
Ei, poate că gândurile mele neînsemnate chiar au plictisit ! Îmi cer mii de scuze. Așa cum, și balaurii respectivi, ar trebui să își ceară scuze că există.🙂 Și că tulbură ordinea firească a unei lumi bine fixată în cunoașterea și drumul ei. Așadar, ca să nu mai tulbure pe nimeni, eu declar în numele lor că:
-monstrul din Loch Ness nu există
– moș Crăciun nu există
– drumurile în spirală sau de alte forme decât cel drept, nu există
– ceea ce noi nu știm, și nici nu am auzit, nu există
Corolar: sau, dacă există, nu e bine.
Sper că acum nu se mai sperie nimeni de balauri !  Poate că, totuși, balaurii nu sunt, în fond, decât niște broscuțe țestoase care au crescut prea mult…😉

Responses

  1. Cel mai bine (?) ar fi să gândim că orice este posibil!…

    • Da, Lili, există câțiva oameni minunați, și cu sufletul deschis, care gândesc așa ! Aceia sunt prietenii mei. Te sărut, și o zi frumoasă !

  2. Copila “mea”, to be/exist or not to be/exist, that is THE question…🙂 Btw, I love dragons…🙂

    tot ce-ti pot confirma e ca monstru’ din Loch Ness NU exista… “veni, NU vidi nimic!”🙂 Scotia e minunata, ti-o recomand cu tot dragu’!🙂 A propos de “monstri”, asta-toamna, în sudu’ Japoniei, am ajuns la un lac ce seamana cu Loch Ness, încât îsi “însusisera” si monstru’…🙂 Dovada:
    http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/10/02/loch-ness-nope-lake-ikeda-kyushu-japan/

  3. The question is ancient, and still unanswered, dear Melanie !🙂 Poate că e mai bine să trăim doar, și să primim răspunsul doar cu sufletul… Mintea ne poate înșela.

    Cât despre dragoni, și eu am avut dintotdeauna o ”slăbiciune” pentru ei, pentru că, se zice că oamenii i-au tot vânat… îi vedeau mereu drept dușmani ! Doar ce vedeau un dragon, și gata, se trezea instinctul de ”fugă sau luptă” !
    Nu știu dacă monstrul din Loch Ness există, sau nu, dar las totuși loc de îndoială. Multă lume nu l-a văzut, dar există totuși și oameni care l-au văzut, chiar l-au pozat/filmat. Oricum, ideea din text era oarecum la figurat;🙂 Pentru mine, monstrul din Loch Ness reprezintă tot ceea ce nu putem crede, dacă nu am trăit noi-înșine.

    Cu plăcere voi „vizita” lacul japonez de pe blogul tău ! Ca și dragonii din Lanzarote. Știi cât îmi place să călătoresc… fie și virtual !🙂

    Te îmbrățișez, și mulțumesc și eu de vizită !

  4. Mie imi plac cel mai mult broscutele,Balaurii mai putin dar si ei imi plac. Nu-mi plac broscutele si balaurii prefacuti, vreau sa spun broscutele in balauri si balaurii in broscute. Totul e sa ramana ei insisi in pielea lor, nu de alta dar daca ii confunzi si vrei sa mangai o broscuta te trezesti cu mana in “pletele” unui balaurel nici nu stii cand incepi sa vorbesti si tu ca ei “care Mos frate, ala cu elastic tanga la barba?” Nu spun insa ca n-am kilarit una cand eram pustoaica si faceam trageri cu Geco, Noroc ca s-au luat baietii de mine ca astea nu sunt o tinta “prea concludenta” si le-am luat maul cu ramurelele de copac de 1 cm, altfel nu stiu unde ajungeam :)) rad eu dar broasca aia m-a bantuit pe urma nopti la rand cu ochisorii ei marisori si nevinovati si ma consolam in gand ca nu facusem niciun rau fiindca era raioasa ca si cand scapasem lumea de boala, ei aş, asta nu m-a-mpiedicat sa iau raie la cateva luni distanta de la un cutache si sa nu ma-ntreb cu groaza, vanatorul meu cine va fi? dar daca ochii mei nu vor fi in stare sa-l bantuie si m-ar impusca degeaba ?
    Observi ca n-am facut nicio paralela la dragoni, pentru ei tot respectul, fiindca sunt niste animale fantastice!
    La multi ani si multe impliniri pe noul an Flo tie si pustiului, ma bucur ca am reusit sa ajung aici si iertare pt. neputinta psiho de a te ura pana-n Craciun!
    Acu te dau jos din bratica si ma duc sa vad ce-ai mai construit de cand am lipsit, ţuci!

    • Deepulee; ce dor mi-a fost de tine ! Nju știu ce-a fost în căpșorul tău, de să-ți lași frumusețe de blog ! Dar timpul nu-i trecut pentru a te așterne din nou pe scris. Nu-i păcat să scrie până și copiii de 12 ani (am văzut un astfel de blog); și tot felul de tipi și tipe care dau rețete culinare și-și istorisesc pățaniile amoroase cu lux de amănunte (am văzut chiar un blog picant din astea, care gemea de cititori, ce probabil salivau imaginându-și[?]), iar tu, care chiar ai ceva de spus, să stai de-o-parte ?

      Cât despre balauri și broscuțe, nu era vorba de prefăcătorie, ci doar de… eroare de percepție ! [?]Nu-i vina balaurului că, dacă el plutește pașnic pe râu, într-un moment de tihnă, e confundat cu o broscuță ! Sau poate, în orice balaur există și un pic din natura ”broscuței”, care sare mai întâi în ochi. Ideea mea era aceea că oamenii nu acceptă decât ceea ce le apare familiar, ceea ce poate intra în ”cutiuțele” lor. Dar oamenii și situațiile sunt mult mai complexe… A fi om adevărat, zic eu, înseamnă să încerci să înțelegi ceea ce nu seamănă cu tine, ceea ce, poate, te depășește. Dar oamenii sunt prea comozi, și prea fricoși pentru a face asta.

      Sorry pentru broscuta ta ! Dar atunci erai un copil. Daca ti-a parut rau, asta conteaza !

      Tuc si eu ! Si taare mi-ar placea s ate mai citesc…

  5. Uitași: toate bunele urări și ție ! Un an cât mai buun ! Să fie pentru tine și comoara ta !

  6. Ma colpesisi musiu cu atatea dulceturi si trufandale! Sincer ca intotdeauna, nu le merit! Am citit bloguri bune cu adevarat, de valoare certa, exigibila si lichida, numai bune de cules si tiparit, capabile sa treaca prin cele mai exigente critici si sa iasa invingatoare, si de poezie si de proza, si de arta (fotografie, pictura), sau profesionale,aproape ca n-aveau comentatori sau rar indraznea cate unul. Ar fi avut daca si-ar fi pus in cap dar nu alergau dupa asta, nu vroiau decat sa se descarce, sa nu faca implozie, intelegi? Stiau ca f. putini sunt aceia care dau din atentia lor fara sa primeasca inapoi, era prea mare alergatura. Multi au doua sau mai multe bloguri. Unele fara comentatori, altele full de comentarii. Ce face diferenta fiind aceeasi persoana? Hermeneutica! Le-am considerat mesaje imbuteliate lansate in oceanul virtual, cui le e sorocit sa le citeasca ca alesi ai destinului. Frumoasa lume! prefer s-o gust pe asta si imi ia aproape tot timpul harazit acestui destin. Cand o sa am mai mult timp o sa scriu cum ma pricep eu despre ele si atat. In rest mi-am pastrat si pt. mine un coltisor pasager unde mai scancesc de-ale mele dar scancesc eu destul in real ca s-o mai fac si pe blog si sunt atat de multe lucruri pe care nu le cunosc incat mi se pare o ingamfare sa mai cred ca am ceva de spus. Dar cand m-apuca precum vezi mai dau si eu pe de laturi si vad ca gasesc unde, multumita tie.
    Cum iti mai e acolo, asta spune-mi tu!

  7. Așa e, deep, blogurile de cea mai înaltă calitate, de multe ori, nu au comentatori, deși de cititori nu duc lipsă ! Zic ”de multe ori”, pentru că se mai întâmplă să existe și bloguri cu adevărat bune și cu comentatori pe,potrivă, (Și eu cunosc unele !🙂 )
    În general, am văzut că blogurile de artă, sau de înaltă spiritualitate, sunt necomentate, pentru că… nimeni nu se încumetă ! Se simt prea mici, prea neștiutori… Și eu am simțit asta uneori. Și totuși, eu mai comentez, pentru că simt că, pentru omul acela, contează să afle părerea mea, așa mică cum sunt.

    ”Mesaje într-o sticlă” sunt absolut toate lucrurile pe care le scriem… pentru că, nu știm niciodată unde vor ajunge ! Dar în mod sigur, dacă sunt mesaje utile, vor ajunge la cine trebuie; are grijă Altcineva de asta. Chiar dacă articolele respective nu sunt comentate, dar e de-ajuns să aducă un gând bun, sau o soluție cuiva !

    Depule dragă, tu nu ”scâncești” pe blog, sau poate, nu prea mult.🙂 Dimpotrivă, pe blogurile tale am văzut lucruri frumoase, inteligente, și care ne puneau serios pe gândit ! Chiar probleme ale lumii noastre… De asta zic, că poate ai și tu o misiune să arunci ”mesaje îmbuteliate” pentru cine are nevoie, și nu e bine să te sustragi !🙂

    Pupic, că acum trebuie să plec (sunt la muncă, de asta pot să mă loghez în wordpress, că de acasă nu mai reușesc). Ce să zic, e mai bine, se simte o evoluție ascendentă… dar, nu rapidă !

    Pupic din nou !


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: