Posted by: childagain | January 13, 2013

O societate ideală ? Sau, ce înțelegem prin ideal, sau fericire

Vorbeam de curând, pe un alt blog, despre o societate ideală. Desigur, se știe că însăși noțiunea de ”ideal” ne duce cu gândul la o perfecțiune ce nu poate fi nicicând atinsă, ci trebuie doar să servească drept model lucrurilor mai puțin perfecte, ca ele să evolueze, să nu rămână în starea lor.
De fapt, după mine, ”idealul” nu ar fi chiar asta ! Adică, o perfecțiune ce nu poate fi atinsă. El este o perfecțiune, desigur, dar… o perfecțiune care poate fi accesibilă doar într-un anumit moment, o perfecțiune care se potrivește doar unei ”clipe”, ca să zic așa. Pentru că, oamenii și situațiile se schimbă, evoluează, și ceea ce poate fi considerat ideal într-o epocă, poate apărea nesatisfăcător, sau chiar rizibil, într-o alta.
De exemplu, am citit mai demult o carte, nu mai țin minte autorul – un italian, în care se spunea că un dictator roman, Nero sau Tiberius parcă, considera că societatea în care se aflau atunci era perfectă, ca organizare și progres tehnologic. Ce-i drept, Roma cunoștea în acea epocă o civilizație puțin accesibilă altor popoare, care includea vestitele drumuri romane din piatră, terme, apeducte, foruri, o organizare impecabilă a armatei, etc. Dar, mai interesant este că, el considera că nimic nu mai putea fi îmbunătățit, că se atinsese deja apogeul.
Bine, făcând abstracție de ridicolul acestei păreri, așa cum îl vedem noi acum, rămâne ideea că, totuși, idealul depinde de simțire ! Pentru el, acela chiar era idealul.
Dacă tot mai mulți oameni ar reuși să simtă că, de fapt, societatea în care trăiesc, este perfectă, ea chiar așa ar fi… pentru ei, și pentru intervalul de timp cât simt astfel !
Ca să detaliem mai mult, putem spune că, la nivel de societate, se poate atinge acea perfecțiune, dacă reușim să satisfacem în mod satisfăcător nevoile tuturora pentru un anumit interval de timp. Și când zic ”nevoi”, mă gândesc la acea piramidă a lui Maslow, care în vârful ei le are chiar pe cele mai elevate: nevoia de afirmare socială, de a ne împărtăși talentele, de a ne implica în proiecte care depășesc necesitățile noastre imediate, de a-i ajuta pe cei mulți, de a evolua spiritual…
Desigur, se poate spune că, nici măcar pentru un scurt interval, nu ar fi posibil să satisfacem aceste nevoi, tuturora. Și atunci, care ar fi soluția ? Ei, soluția nu e simplă… dacă ne gândim la diversitatea umană ! Dar totuși, unii filosofi, și chiar unele religii, au propus o cale. Această cale ar fi ca, în loc să ne străduim să satisfacem toate nevoile care apar, și care se pot schimba de la o zi la alta, pur și simplu, să ne străduim să limităm acele nevoi. Dar,  nu în mod dictatorial și artificial, ci să ajungem noi-înșine să simțim că nu mai avem prea multe nevoi… că suntem fericiți cu puține lucruri !
Oare, pare cunoscut ? Stoicismul a imaginat o astfel de cale, prin limitarea dorințelor, iar creștinismul a dezvoltat-o până la perfecțiune. (Uite că mă încumet să vorbesc totuși de perfecțiune ! :)  ) Dealtfel, și budismul spunea același lucru: calea spre înlăturarea suferinței trece prin înlăturarea dorinței.
Desigur, nu vom putea ajunge dintr-o dată niște roboței perfect programați, care nu își mai doresc nimic, și de aceea sunt foarte fericiți (Paradox : oare roboții pot fi fericiți ? :)  ) Nici nu e acesta scopul ! Dar, putem să ajungem treptat, printr-o muncă spirituală, să simțim că, pur și simplu, lucrurile nu mai contează atât de mult pentru noi… că nu mai contează, de exemplu, dacă locuim într-o vilă, sau într-un apartament, dacă avem un Mercedes, sau o Dacie 1300. După cum spuneau stoicii, să ajungem să fim fericiți cu ceea ce avem, și să nu ne dorim ceea ce nu putem avea.
Bine, asta nu e ușor ! Iar pe de altă parte, dacă ajungem să ne detașăm de valorile materiale, vor începe să conteze alte lucruri pentru noi: oamenii, relațiile, ceea ce putem avea la nivel sufletesc. Chiar dacă vom trăi într-o colibă, vom fi fericiți dacă vom cunoaște iubirea și prietenia.
Dar, chiar și aceasta este o condiție pe care o impunem vieții ! Poate că nu toți suntem atât de norocoși să le avem, sau nu tot timpul. Poate că destinul nostru este altul ! Și atunci, următoarea treaptă a detașării, și implicit a fericirii, ar fi să ne simțim bine oricum, cu oameni în jurul nostru, sau fără.
Desigur, pare un ideal la fel de greu de atins ca și acela al societății ideale ! 🙂 Și e posibil doar dacă avem în noi destulă ”substanță”, o bogăție interioară care să compenseze orice lipsuri exterioare. Pentru credincioși, această ”substanță” este reprezentată de legătura permanentă cu Divinitatea, care poate înlocui orice relație exterioară.
Desigur, oamenii vor fi mereu importanți, binele lor va fi, pentru noi, cea mai mare valoare pe care o putem obține ! Doar că, nu vom depinde de prezența lor pentru a fi fericiți.
Și așa, înlăturând treptat condițiile pe care le impunem de obicei vieții, sau societății, pentru a fi fericiți, și a considera că trăim idealul, chiar vom ajunge să îl trăim ! Poate că o altă definiție a fericirii ar fi: libertate interioară. Sunt liber să fiu fericit, chiar dacă nu am lucruri de valoare, sau persoane în jurul meu. Însă, am în interiorul meu o valoare mai mare ! Acea Împărăție a cerurilor, de care vorbea Iisus, se află în interiorul nostru.
Desigur, există și aici nuanțe… După cum spuneam, oamenii vor fi oricum importanți, și binele lor va fi cea mai mare dorință a noastră (deși e tot o dorință, dar măcar nu e egoistă) . Iar dacă vom ști că pe undeva există oameni nefericiți, care nu au cele necesare, care plâng și suferă, nici noi nu vom  putea fi fericiți. Și atunci, pentru a ne obține propria fericire, va trebui să fim tot timpul ”în slujba lor” – adică, vom lupta pentru binele lor, și astfel, ne vom trăi și noi ”starea de ideal” !
Acum îmi amintesc că maestrul Aivanhov spunea undeva că, pentru a ajuta oamenii cu adevărat eficient, nu este de-ajuns să facem minuni, și să le asigurăm hrana de fiecare zi, sau îndeplinirea dorințelor lor, ca prin farmec. Ci e mult mai bine să le oferim calea pe care am urmat-o și noi, și care îi poate face cu adevărat fericiți: calea spre Împărăția Cerurilor dinăuntrul lor, și care le poate oferi tot ce le este necesar.
Care e această cale ? Ei, aici răspunsul nu e simplu, pentru că nu există ”o cale”, ci ”căi”. Pentru fiecare, câte una… Dar ele au în comun: iubirea, și ascultarea de legile divine. Restul, formele, sunt multiple !
Deci, ca să ne întoarcem la societatea noastră ideală, ea va fi astfel, atunci când oamenii, fiecare în parte, vor trăi în sufletul lor idealul. ”Cu câte un suflet, pe rând, vom vindeca lumea de ignoranță și ură” spunea Ian Mac Donald,  un autor de SF american. ”Calea e lungă, dar fiecare cale începe cu un pas.”
Cred că, acest pas a fost deja făcut ! De fiecare dintre noi…

Responses

  1. Dacă pașii pe care i-am face ar fi numai înainte… Dar mai mergem și înapoi câteodată…

    • Foarte adevărat, Lili, din nefericire ! Valabil și pentru indivizi, și pentru societăți… Dar totuși, chiar și acei pași înapoi, tot servesc la ceva ! Măcar înțelegem ce nu trebuia făcut, și nu vom mai repeta… Asta, în cazul ideal !🙂

  2. Da, în cazul ideal. De multe ori se merge din rău în mai rău, până la o anumită limită…

    • Ei, limita aceea, Lili, este, probabil, fixată de Protectorii noștri. Când văd ei că noi singuri n-o mai scoatem la capăt, încep să ne ”tragă de mânecă” ! Azi un semn, mâine altul… Uneori, chiar un ghiont …😉 Uneori, ne pot trimite pe cineva care să ne spună ce am greșit, fără ca acea persoană să își dea seama că ”duce un mesaj”. De multe ori, chiar prietenii noștri sunt astfel de mesageri ! În cazul societăților, e vorba, probabil, de rebeli, de profeți, și de toți cei considerați ”inadaptabili”. IIsus a fost unul dintre aceștia…

      Și eu am primit astfel de semne când am greșit, pe toate căile ! Până când, am înțeles bine ce am greșit…

      Mulțumesc că m-ai făcut să gândesc mai departe ! Te sărut !

  3. Off ma, tu ma omori pe mine cu teme dintr-astea tip Camil Petrescu –totul sau nimic – dar eu te inteleg pe tine, fie si numai in efemeritatea unei clipe daca ai intrevazut vesnicia ei, vei deveni un obsedat incapabil sa le traiesti pe celelalte necomparandu-le cu ea si neincercand s-o regasesti in fiecare dintre ele, de aceea tu ai idei “putine” dar fixe, ce sa-ti fac, asa sunt toti “atinsii” as fi vrut sa scriu cu italic si nu intre ghilimele dar nu mi-a iesit. Asa ca atinsa si obsedata cum esti m-ai inspirat cu articolul asta al tau (insa nu numai tu), prin urmare te rog gazduieste-mi si mie unul pe blogul tau ca am incercat sa-l pun la comentariu dar imi zicea mereu “ sorry, no space for two obsessed in this article” asa ca ti-l trimit pe mail daca ai chef si fa un link spre tine la titlu. Pedeapsa, ca sa nu mai zici ca n-am blog  Mercic, Flo si Salut Lilik si La multi ani ! Te-am vazut de prima data dar eram prea plina de mine si pe maini de praf de pusca asa ca premeditat te-am lasat mai pe pace cu urarile. Mi-ati lipsit voi astea doua, rouşoarelor ! (dim. de la -roua usoara-) Apropos, ti-am citit mai demult un coment la Papillonul fustacios care a vrut sa te bage in corzi, eram sa mor de placerea raspunsului tau atat de candid, atat de curat, aproape ca-ti simteam fierbinteala din obrajii inrositi, ai fost viteaza Lilik, te iubesc! Pa, deocamdat’!

    • Deepule, eu nu sunt deloc radicală ! Cel puțin, nu asta a fost intenția postării ! Pur și simplu, am început o discuție, pe celălalt blog, despre cum ar trebui să fie o societate ideală; pe urmă, unul dintre comentatori a propus tema pe un fel de forum: http://www.mostwantedblog.org/2013/01/13/blog-power-52-vot/, și așa, din una în alta, mergând pe firul raționamentului, am ajuns pur și simplu la concluzia că… o societate nu poate fi ideală, dacă oamenii, fiecare în parte, nu se apropie de ”ideal” ! Întâi trebuie transformat „omul”, pe urmă ”oamenii” ! Sincer, când am început această discuție, nu știam unde voi ajunge. Ba chiar, credeam că totuși unele reforme la nivel de societate nu ar strica – cum ar fi, de pildă, renunțarea la bani. [?] Dar Cineva de Sus mi-a trimis informațiile una după alta – ”mură în gură, cum se zice🙂 – ca să înțeleg, totuși, care ar fi ideea Lui despre o societate ideală.

      Chestia asta e atât de simplă, și tocmai de aceea, nimeni nu se gândește la ea ! Acum, dacă stau să iau la ”puricat” evoluția omenirii, îmi dau seama că… Iisus, care a fost om și Dumnezeu, nu ne-a lăsat nici un model al unei societăți ideale ! El ne-a lăsat doar un model de trăire. ”Urmați-Mă, și veți face apoi și voi cele ce fac Eu” (în speță, minunile) El nu a adus o mare reformă socială… de aceea, mulți adepți au fost dezamăgiți !

      Eiii, deepule dragă (scuze că îți zic așa, dar qwykx mi se pare că,,, îmi strâmbă limba🙂 ), nu știam că mă vezi așa de ”fixistă” ! Dimpotrivă, eu sunt omul cel mai deschis, accept toate căile, și toate sistemele care aduc în prim-plan Iubirea și Fapta. Dar, ce să fac dacă… până la urmă, toate căile duc în același loc ! Trebuie să ne transformăm pe noi-înșine, nu e cale de întors !🙂

      Pupic, și aștept articolul tău prin mail ! Încă nu l-am primit ! (Chiar așa zicea mesajul de la comentarii, când ai vrut să îl postezi ?🙂 )

    • La mulți ani, Deep (era să nu-mi dau seama cine ești)!
      Aaa, Papillon mă distrează teribil. L-am cam sâcâit cu talentele mele…

  4. Suntem destul de fracturati unii de altii asa ca o societate ideala mi se pare utopie in conditiile in care fiecare ne dorim altceva
    Unii suntem verze, altii caprite, cine poate sa ne treaca lacul in aceeasi barca ?🙂
    Acum e la moda sa fii pur si simplu diferit, sa-ti placa ce nu place majoritatii, sa ai idei care ies din “normal” sa fii revolutionar cu alte cuvinte. Cam asa mi se pare mie ca e sloganul capitalist in care ne balacim toti

  5. Așa este, Hapi, faptul că suntem diferiți ne duce cu gândul la faptul că fiecare vede altfel idealul său de societate !
    Singurul lucru comun ar fi că, toți dorim ca acea societate să fie mai bună ! Să nu mai existe lipsuri, inechitate, rele purtări…
    Și pentru asta, ce poate fi mai simplu decât să devenim noi mai buni ? Desigur, ar trebui să facem asta cu toții, pentru că altfel, societatea nu va deveni
    mai bună pe ansamblu, ci doar pe mici porțiuni…🙂

    Cât despre a fi diferit, eu zic că nu-i nimic rău în asta, cu condiția să nu se exagereze ! Să fii diferit nu pentru că e la modă🙂, ci pentru că așa simți tu…
    De exemplu, o căpriță în societatea lupilor normal că n-o să înceapă să mănânce carne de oaie, doar ca să nu se deosebească de restul.🙂 Tot varza îi va plăcea !

    Mulțumesc de trecere, și îți doresc să găsești o societate cât mai bună pe acolo unde te duc pașii ! Poate nu chiar ideală, dar pe placul tău !🙂

  6. “Fericirea incepe acolo unde de munca ta te bucuri atat tu cat si cei din jurul tau ” am citit undeva si mi-a ramas in inima.Mi-a placut articolul tau caci este real si de folos🙂 Fericirea merge mana-n mana cu multumirea .Cand esti multumit totul e ok , ai pace si fericire🙂
    “…cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat “Prov.15:15

  7. Foarte bun citatul, mulțumesc, Angela ! Și, foarte adevărat…
    Așa este, când ești fericit, ești și mulțumit, sau invers. Totul este să ne dorim doar lucruri posibile – de preferință, obținute prin munca noastră.

    Mulțumesc pentru trecere, și pentru aducerea-aminte de Scriptură ! Acolo, putem găsi mereu sfaturi și încurajare, în toate împrejurările.
    Să ai o zi luminoasă !

    • MULTUMESC LA FEL🙂
      Prin credință, nu trăiești o viață fără lipsuri și necazuri, ci o viață cu resurse divine pentru orice lipsuri și necazuri.
      ( Ioan Hapca )
      Meditatia zilei
      In fiecare zi cand privesc un fluture ma gandesc ce aleg sa fiu azi :omida sau fluture …Omida adica sa ma tarasc , sa fiu legat (a) de tot ce e pamantesc , sa ma las afectat (a) de tot ce e trecator sau fluture sa zbor plin de speranta si credinta spre zarile albastre la pieptul plin de dragoste al Tatalui meu ceresc ???!!! Angela Insula Ekklesia

      • Angela, ai spus exact ceea ce aveam nevoie acum ! Multumesc din suflet !

      • Cu placere …ORICAND🙂
        Daca ai Mess poti sa intri in lista mea
        parereataconteaza1


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: