Posted by: childagain | January 23, 2013

Povestea unei întrebări (II)

Își luă puține merinde, pentru că își închipuia că, dacă El voia ca ea să ajungă la capătul drumului, ar fi ajutat-o oricum. Iar dacă nu voia, oricâte merinde ar fi avut, tot nu i-ar fi fost de-ajuns !

munte1

Drumul nu era ușor; trecea prin munți și hățișuri, pe cărări pietroase;  de multe ori, pe marginea prăpăstiilor. Dar ea nu se temea ! Dacă avea vreo însușire în această viață, aceea era curajul. De fapt, poate că nu era vorba exact de curaj; ci mai mult de nepăsare față de propria-i moarte. Auzise unii oameni înțelepți din satul ei spunând că, dacă un om învinge frica de moarte, atunci învinge toate fricile din lume.

Imaginea apartine: http://elenaghica.blogspot.fr/2010/08/30-ganduri-despre-munte.html

Ei, nu era chiar așa, asta putea să dea mărturie ! Chiar dacă nu te mai temi de moarte – mai bine-zis, nu îți mai pasă de ea, pentru că se află pe lume lucruri mult mai rele – tot te poți teme de eșec, de suferința celor dragi, de neîmplinirea viselor… Aceste lucruri te pot face să suferi mai mult decât gândul morții. Ba chiar, gândul morții apare mai milostiv decât acela al unei vieți trăite oricum, în eșec și disperare.
Și oricum, moartea nu e capătul ! Hrisovul spunea – și ea credea, pentru că simțea acest lucru adevărat – că moartea este doar o poartă, spre o altă viață mai aproape de Zeu. Sau, spre alte vieți… Tristețea morții venea numai din aceea că te despărțea de cei dragi înainte de vreme. Sau, că te împiedica, uneori, să îndeplinești ceea ce ți-era dat, sau îți propuseseși, în această viață.
De multe ori, ea se gândise chiar să îi ceară Zeului moartea, dacă El nu voia, sau nu putea, să o ajute până la capăt. ”Nu pot primi orice fel de viață, iartă-mă, Stăpâne!” ar fi spus ea. Dacă nu îi pot ajuta măcar pe cei dragi, la ce-mi folosește viața ? Să respir, să dorm și să mănânc ? Nu, mulțumesc, păstrează pentru Tine o asemenea viață !”
Dar, o simțire din adâncul ei, care revenea mereu, în ciuda tuturor întâmplărilor vieții, îi spunea că… El voise o altă soartă pentru ea ! Și, poate că ea-însăși fusese de-acord înainte de întrupare… Nu doar să construiască colibe și să strângă hrană și veșminte, ca toți ceilalți. Ci altceva, mai presus ! O soartă mai aproape de El… O misiune mai nobilă !
Acest lucru se temea că îl va afla, dacă îi va pune întrebarea. Pentru că îl simțea mereu, în adâncul ei… Și, se temea că va face un păcat și mai mare refuzând o asemenea misiune ! Dar, în sufletul ei, deja o făcuse… Și, poate că și El știa !
Oftând, hotărâ să facă popas pentru noapte. Se afla deja pe muntele numit al Zeului, dar nu simțea nimic deosebit. Adică, nimic afară de obișnuitele ei simțiri legate de El, pe care le avea tot timpul. Știa, de pildă, când El era supărat, sau când o ierta. Știa și când El voia ca ea să facă un lucru, și când nu voia. Poate nu chiar de la început, dar repede i se descoperea… Știa și când a doua zi va fi bine, și când nu, după nodul din coșul pieptului, sau dimpotrivă, după dispariția lui, și venirea unei stări de liniște fără motiv.
Știa și când situația ei se afla încă în dezbatere acolo, Sus – pentru că atunci avea așa, o senzație de apăsare și neliniște. Care senzație dispărea, și se ivea în locul ei o liniște plăcută, atunci când dezbaterea lua sfârșit, și se lua o hotărâre în privința ei.
Acum, însă, nu era nici una dintre senzațiile acelea ! Avea doar o stare de liniște, de bine… fără finalitate ! Ca și cum, o hotărâre fusese deja luată, și ea trebuia să fie ajutată… dar în ce fel, asta n-o putea spune ! Ceea ce se temea cel mai tare, era să afle în mod sigur că acel ajutor nu va consta în hrană și veșminte suficiente pentru a le ușura viața celor dragi. Ci în cu totul alte lucruri, care, dacă ar fi fost singură pe lume, ar fi fost cele mai prețioase pentru ea ! Dar în situația dată, nu putea decât să le refuze. Cel puțin pentru o vreme, până când își va fi îndeplinit datoria față de cei dragi. Cel puțin, pentru o vreme… Apoi, putea să i se întâmple orice, și să accepte orice misiune, chiar dacă asta ar fi făcut-o să treacă drept nebună în ochii celorlalți.
Spera doar ca El să fie atât de înțelept și înțelegător pe cât se spunea, și să accepte să o ajute mai întâi în modul în care avea ea nevoie. Ce conta pentru Atotputernicia și răbdarea Lui dacă mai aștepta câțiva ani, până ce ea și-ar fi îndeplinit datoriile  de iubire ? De asta fusese vorba de la început, dar parcă întâlnise în fața ei un perete, ori de câte ori gândea astfel. Simțea că, pentru El, era totul sau nimic ! Cum putea să fie atât de opac, cum putea să nu înțeleagă un lucru atât de simplu, atunci când Hrisovul spunea că El este răbdarea și înțelepciunea întruchipată ?
Ei bine, cu tristețe trebuia să o spună, dar în acest caz, chiar prefera să moară ! Nu putea sluji un Stăpân care nu o ajuta atunci când îi era mai greu. Care nu îi înțelegea dorința adâncă a sufletului ! Care se prefăcea că o ajută o vreme, ca pe un copil căruia îi dai o jucărie, ca să îl ogoiești puțin, apoi revenea iarăși la ale lui când copilul înceta din plâns. Ei bine, ea nu va înceta din plâns ! Și nu va accepta nimic altceva, decât ceea ce i-a cerut. Dacă va fi să o pedepsească, atunci, așa să fie ! Deși, se temea că acea pedeapsă nu va fi moartea, ci tocmai viața… O viață așa cum nu și-a dorit !
Cu aceste gânduri în minte, adormi. A doua zi, trebuia să Îl găsească…

Responses

  1. Fata noastră este abia la începutul drumului… aici.

    • A avut ea mult de parcurs… mai mult decat spune povestea ! Dar principalul este ca a ajuns. Si, nici chiar locurile unde ajungem la un moment dat nu sunt definitive…

      Multumesc ca i-ai urmarit parcursul ! Chiar daca a plecat singura la drum, totusi, singuratatea e uneori o aparenta…🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: