Posted by: childagain | March 3, 2013

Despre nașterea, apogeul și declinul religiilor (I)

Sunt conștientă că aceasta este o temă foarte vastă și sensibilă, și mulți vor spune că numai cei care au studiat filosofia sau teologia ar trebui să vorbească despre ea. Cu alte cuvinte, numai cei cunoscători !
Dar, cunoașterea omenească este oricum limitată, și de multe ori, nici teologii înșiși nu înțeleg chiar totul. Deseori, teologia este privită doar ca o posibilitate de a acumula o cunoaștere moștenită, și de a o transmite mai departe. La fel ca în oricare alte ramuri ale cunoașterii… Cu deosebirea că, în alte ramuri mai există totuși posibiliatea descoperirii, a înnoirii. În teologie însă, această posibilitate este privită cu multă circumspecție – și, pe bună dreptate, de cele mai multe ori !  Este foarte greu să diferențiem reînnoirile care vin prin descoperire, prin har, de falsele reînnoiri apărute prin înșelare.
Și totuși. descoperiri noi apar mereu, pentru că sunt roada Duhului – după cum ni s-a spus chiar în Noul Testament. Duhul este viu și acționează în Biserică, și aceasta chiar după făgăduința lui Hristos la cina cea de taină: ”un alt Mângâietor vi se va da vouă, ca să fie cu voi în veac./Duhul adevărului, pe care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, și nu-L cunoaște; /dar voi Îl cunoașteți, că rămâne la voi, și în voi va fi.”(Ioan 14.16-17)
Iar mai departe, în I Corinteni ni se spune clar că ”fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folos”, și se enumeră apoi câteva moduri în care se poate manifesta Duhul.
Deci, Duhul acționează continuu în Biserică, și la nevoie, poate aduce reînnoiri, sau adăugiri în situații mai deosebite.
Ei, dar marea dificultate este, precum am spus, să stabilim cine are Duhul și cine nu; și deci, care descoperiri sunt cele valabile ! Teoretic, toți cei care fac parte din Biserică au Duhul, dar și aici, există grade ale trăirii în Duh, funcție de nivelul fiecăruia. Desigur, nu mă refer la gradele bisericești ! Dumnezeu are criteriile Sale, care nu se sinchisesc prea tare de cele omenești.
Dar oricum, în mod practic, nu chiar toți membrii Bisericii au descoperiri.
Și, desigur, rămâne o problemă și mai mare de rezolvat, înainte de a stabili cine are Duhul, și anume: ce înțelegem prin Biserică ? La prima vedere, e simplu: toți vor spune: e vorba de Biserica noastră – cea ortodoxă, sau cea catolică, sau cea baptistă, sau evanghelică, sau de oricare altă Biserică oficial cunoscută.
Dacă  ne gândim puțin la situația lui Dumnezeu, ne putem închipui că trebuie să fie dezolant să recepționezi din atâtea părți ideea că numai o anume Biserică este a Lui, că numai și numai ea este cea adevărată, iar restul se află într-o mare greșeală !
Dar, să lăsăm această idee, care nu poate duce nicidecum la pace, și să ne întoarcem la noțiunea de Biserică. Ce a înțeles, de fapt, Iisus prin Biserică ? Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor. ” (Matei 18.20) Atât, și nimic mai mult ! El nu a vorbit de ziduri, și nici de o organizare strictă. Dimpotrivă, El a spus că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe munte, nici în Ierusalim” (adică la Templu – n.a), ci „adevărații închinători se închină în Duh și în adevăr”. (Ioan 4.21-22)
Iată deci că, privind astfel, Biserica se lărgește considerabil ! Fără ziduri, fără un ritual obligatoriu… Desigur, ritualurile ajută, dar nu sunt obligatorii, după cum spune și Pavel în Romani 10. 13 că: „Oricine va chema numele Domnului, se va mântui.”
Deci, într-o astfel de Biserică lărgită, Duhul se poate manifesta după voie, și după înțelepciunea Sa poate alege chiar vasele cel mai netrebnice, și mai puțin credibil a fi alese – după cum spune și părintele Steinhardt în ”Dăruind vei dobândi”: ”El își alege drept vase de cinste oameni întru totul feluriți, și la prima vedere neadecvați a-i fi slujitori.”  Dealtfel, și în timpul vieții pământești a Măntuitorului, El mergea alături de desfrânate și de vameși. Iar primul om care l-a văzut după Înviere a fost desfrânata reconvertită, Maria Magdalena.
După această lungă introducere, menită a pregăti, cumva, terenul pentru ceea ce voi spune mai departe, voi vorbi despre tema promisă: și anume, care este mecanismul istoric vizibil al evoluției unei religii, până la decăderea ei, și înlocuirea cu o alta mai adecvată pulsului vremii. Mecanism neschimbat de mii de ani, deși, desigur, formele de manifestare diferă conform epocii și specificului socio-cultural al popoarelor respective.
Și dacă noi credem că în zilele noastre el nu mai acționează, ne înșelăm ! Nici un popor, și nici o civilizație nu este atât de importantă încât să se sustragă evoluției preconizate de Divinitate, și ritmată de pulsul viu al istoriei. Nici măcar acela care s-a numit popor ales…
Astfel că putem spune și noi, împreună cu Boccacio:
”Nu noi trecem prin timp, ci timpul trece prin noi.”

Responses

  1. Să știi că religiile sunt doar forme exterioare de păstrare a diferitelor căi ce duc către același Dumnezeu… atunci când una “moare” este de fapt înlocuită de o alta care este tot cea dintâi dar într-o formă mai complexă care o completează pe prima… căile către Dumnezeu e imposibil să dispară, căci se vor găsi mereu oameni care să meargă pe ele… altfel spus, muntele este unic și neschimbat, cărările care duc în vârful lui sunt mereu aceleași, însă perspectiva de la poalele lui e total diferită de cea din vârf, iar cărarea deși pare diferită în locuri diferite ea e mereu aceeași. Dacă ai mai puțin de parcurs până în vârf, tu care ești aproape acolo, față de cel de la poalele lui, înseamnă cumva că mergeți pe cărări diferite?… doar cel ce-a ajuns deja în vârf poate spune cu adevărat cine pe ce cărare (cale) merge.

    • Sunt de acord cu tine; și eu am simțit asta dintotdeauna: că religiile exterioare sunt doar forme prin care Divinitatea a ales să își transmită legile și sfaturile privitoare la viața omului pe acest pământ. Aceste forme sunt diferite doar la nivel exterior – conform fiecărei epoci și societăți. Dar poruncile de bază nu se schimbă: iubirea, dreptatea, sacrificiul, nonviolența, etc.

      Exemplul tău cu muntele este foarte potrivit, și e foarte adevărat că numai cineva aflat aproape de vârf poate vedea cum toate căile duc în același punct. Ceilalți, își văd fiecare doar propria cale – eventual, și pe cea a vecinului – și fac doar comparațiile care le sunt lor accesibile.

      Apropos de munte, uite aici o poveste de-a mea:
      https://childagain.wordpress.com/2009/05/02/muntele-poveste-banal/

      Pare că seamănă, cumva, cu ceea ce ai spus tu.🙂

      Mulțumesc pentru că te-ai implicat atât de profund în subiect, și îți doresc să găsești, și să păstrezi, cărarea cea mai bună pentru tine !

  2. Omul intotdeauna a avut nevoie de extensii. El s-a organizat mai intii in grupuri restrinse de coabitare ca apoi sa-si exercite puterea [multele aspiratii ale egoului ]si sa cucereasca si ceea ce apartinea celuilalt grup . Astfel de la inceputuri si in continuare omul isi doreste faima si onoare, isi strica propriile legi si isi incalca cu seninatate toate juramintele . Si bisericile sunt tot extensii de grup ,insa apartin de suflet . Biserica ca si cult a fost intemeiata si divizata tot de om . Fiecare a aderat acolo unde ii este radacina si si-a aparat de multe ori cu viata mostenirea crezului sau .Si mai mereu biserica si-a jucat rolul sau in viata politica , culturala si cea de zi cu zi a omului .A facut si bine a facut si rau … Acum mai nou se incearca distrugerea tuturor religiilor si inventarea altor forme de manipulare a mintii si a sufletului omenesc .Se munceste din greu la crearea de noi egregori … Se stie ca atunci cind dezbini ai sanse sa cuceresti ..Degeaba denigram biserica , oricum s-ar numi ea , , ea a existat si va exista atit timp cit omul va dainui . Doar numele si conducatorii ei vor fi schimbati ..Alta Marie cu alta palarie [sau cu aceiasi palarie ] , alte interese . alte forme de stapinire .. Se spune ca la timpuri noi , oameni noi , cu aspiratii pe masura … Asa ca ,,,eu imi cer scuze si stau in banca pe care mi-am ales-o liber , ramin constienta de mine si de ceea ce se petrece in jurul meu .., si sa auzim de bine …

    • Mă bucur, dragă Trezire, să întâlnesc oameni frumoși, cu spiritul deschis, care sunt capabili să înțeleagă ”duhul Legii, și nu litera” !
      E adevărat că există o Biserică interioară – în Duh – și una, sau chiar mai multe, exterioare.
      Bisericile exterioare își pot schimba forma, pot chiar să dipară cu toul – unele dintre ele – pentru că, tot ce este pământesc este trecător. Dar va rămâne totdeauna Biserica interioară, alcătuită din sufletele tuturor celor care îl au drept cap pe Hristos. Chiar și alte religii au un fel de Biserici ale lor – sau egregori, cum bine ai spus.

      Cam asta ai vrut să spui și tu, cred, atunci când ai spus că biserica va exista atât cât va fi și omul.
      Desigur, la exterior omul poate adera la forma care i se potrivește cel mai bine. De fapt, chiar Hristos, sau Dumnezeu în orice altă formă, îl conduce pe fiecare spre forma care îi este cea mai potrivită.

      A distruge o religie este mai grav decât a distruge o biserică, întrucât religia – ”re-ligare” – reprezintă chiar legătura între om și Dumnezeu. De fapt, ceea ce vrei să spui, cred,este faptul că unii malefici înzestrați cu putere încearcă să distrugă însăși Biserica interioară, egregorul, și să pună în loc un alt egregor. Dar acest lucru nu este deloc ușor pentru ei, întrucât un egregor nu se crează numai așa, după voința omului. Fiecare egregor adevărat are un înger protector, sau chiar un spirit mult mai înalt – cum e Hristos. Pe de altă parte, egregorii creați de oameni nu au substanță, nu au protecție, și deci nici viață.

      Mulțumesc pentru înțelegerea aprofundată a temei, pentru înțelepciune, și îți doresc să ai parte numai de lumina pe care o cauți !

  3. ☆¨¯`♥´¸¸.☆¨¯`♥´
    ……(¯`•´¯)
    (¯`♥´¯) .✫´
    `*.¸.*´¸¸. “Hugs!”

    • Mulțumesc, zână, hugs back ! Totdeauna ești o drăguță !

  4. Interesant post, “copila mea”…🙂
    – – –
    @”Nu noi trecem prin timp, ci timpul trece prin noi.” – la care adaug: nu timpul trece, ci noi “ne” trecem cu el…🙂
    – – –
    Sanatate si-o seara placuta!🙂

    • Melanie, stiu ca asemenea preocupari religios-filosofice nu sunt (inca🙂 ) in domeniul tau de interes, si de aceea apreciez cu atat mai mult ca ti-ai dat osteneala sa parcurgi acest text. Dar, nu se stie, in decursul anilor, cum se pot schimba preocuparile oamenilor…

      Da; e adevarat si ca noi “ne trecem” o data cu timpul, din pacate ! Cel putin, partea exterioara – “omul dinafara”… “Cel dinauntru” poate, insa, sa nu se treaca deloc, ba chiar sa se “imbogateasca”.🙂 E paradoxul care ne ajuta sa acceptam trecerea timpului.

      Imbratisari din Normandia, si tie o seara cu un apus cat mai frumos !🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: