Posted by: childagain | April 7, 2013

Care este cea mai dreaptă cale spre Dumnezeu ?

Cred că această întrebare a frământat omenirea timp de secole, și chiar milenii ! Probabil, încă de la apariția primelor forme de venerare, primitive, oamenii au început să se întrebe dacă modul lor de a aduce jertfe și a se închina este mai ”drept” decât al vecinilor lor.
De fapt, ce ar însemna ”drept” în acest context ? Pentru oamenii primitivi, desigur că ”drept” semnifica modul de închinare care le putea aduce în mod cert protecția zeilor, și asigurarea necesităților zilnice. Deci, era modul cel mai ”efectiv” pentru ei – în speță, cu cele mai benefice rezultate practice.
Cu cât credințele au evoluat, și s-au transformat în religii –  de o complexitate  extraordinară, sub raport doctrinar și ritualic – această noțiune a început să îmbrace un aspect mai abstract. ”Drept” semnifica acum, mai curând, calea ”cea mai plăcută lui Dumnezeu”, sau mai bine-zis, ”care reflectă cel mai clar adevărul spiritual”.
Dar, nimic nu poate fi totuși mai subiectiv, și mai incert sub raport practic, decât această definiție ! Întrucât, fiecare popor și religie a avut mesagerii și învățătorii săi, care au adus fiecare câte un mesaj ”drept”, adecvat acelui popor, și acelei perioade. Și atunci, faptul că un nou mesager aducea un alt mesaj ”drept” în raport cu predecesorii, și care modifica uneori în mod radical învățăturile acestora (ex; Budha versus Krishna, sau Iisus versus Moise), însemna că vechile învățături nu mai erau ”drepte” ?
Nu cred că putem spune acest lucru ! Un adevăr rămâne un adevăr, chiar dacă într-un moment istoric hotărât de Divinitate, este revelat un alt adevăr, mai complet. De fapt, toate aceste ”mesaje drepte”, privite în ansamblu, în contextul istoriei, apar drept trepte progresive ale revelării unui Adevăr universal mai amplu și extrem de complex, pe care omul nu îl putea percepe, și accepta dintr-o dată.
Ca să luăm exemplul istoriei poporului iudeu, pe care îl cunoaștem mai bine,vedem că la început Dumnezeu îi cere lui Avraam doar credință, fără a-i dezvălui prea multe adevăruri spirituale. Oamenii acelei epoci erau, probabil , ”copii spirituali”, sau ”necopți” – după o traducere mai adecvată a d-lui Andrei Pleșu a expresiei grecești evanghelice care la noi a apărut drept ”copii”.  Deci, pentru acei ”copii”, credința era de-ajuns ! Ea ”le ținea loc de dreptate” – după cum apare undeva în Scriptură.
Apoi, prin Moise, Dumnezeu le revelează oamenilor niște cunoașteri,  și le dăruiește cele 10 legi principale de urmat în viața lor zilnică, precum și o multiudine de legi si regulamente mai mărunte referitoare la toate aspectele vietii de zi cu zi (Numerii, Deuteronomul). Deci, El le spune, în mare parte, cum trebuie să decurgă viața lor, pentru a fi  pe placul Lui. El le spune aceste lucruri într-un mod alegoric și impresionant, și însoțite de recompense și pedepse, pentru a fi sigur că acele regul simple vor fi urmate.
Omul zilelor noastre, citind aceste reguli, își dă seama cu ușurință că, în mare parte, este vorba pur și simplu de reguli de igienă (a nu se atinge de mort, a spăla așternuturile după scurgeri de sânge, etc.)  , sau de alimentație sănătoasă (prescripțiile referitoare la animale ”curate” și ”necurate”).
Deci, prin Moise, Dumnezeu le dă oamenilor cele mai simple învățături privitoare la o viață sănătoasă, fizic și moral.
Prin Iisus însă, El mai urcă un registru, și îi vorbește omului despre adevărata sa menire, adevăratul scop al șederii sale pe Pământ: mântuirea, sau aducerea Împărăției Cerurilor înăuntrul nostru. A fost, în multe privințe, un salt ideologic și spiritual, care a stârnit un val uriaș în rândul vechilor adepți ai Legii. Nu atât scopul în sine – mântuirea – era lucrul care deranja, ci faptul că, după spusele lui Iisus, ea era accesibilă tuturor ! Chiar și păcătoșilor, vameșilor, desfrânatelor ! Chiar și ucenicilor care nu se spălau pe mâini înainte de ritualuri ! Și totul fără jertfe la templu, fără sistemul complicat de răscumpărare a păcatelor, ci doar prin rugăciune și căință ! Și prin acceptarea lui Hristos drept Mântuitor.
Desigur, e de înțeles că această nouă abordare a religiei a stârnit un ”scandal” – după spusele părintelui Steinhardt (”Iisus a venit să ne scandalizeze și să ne mântuiască”). Atât la adresa vechilor următori rigizi ai Legii, care nu puteau înțelege Legea decât în literă, cât și la adresa celor care profitau de această Lege pentru a se îmbogăți și a câștiga putere pe seama prostimii care aducea jertfe la Templu.
Deci, de cele mai multe ori (de fapt, aproape întotdeauna) un nou adevăr, un nou ”mesaj drept” trimis de Divinitate printr-un exponent al Său,  stârnește la început tulburări, și are de luptat cu vechiul adevăr, cunoscut și urmat de veacuri. Pare paradoxal ca un adevăr să trebuiască să lupte cu un altul, dar în fapt, exact așa se întâmplă ! Și aceasta, din cauza oamenilor, a închiderii și fricii lor, a lipsei lor de înțelegere spirituală, și nu în ultimul rând, a lipsei de har. Pe de altă parte, cei care iubesc adevărul, primesc har de la Dumnezeu în orice religie s-ar afla. (După cum spune arhim.  Lazarus Moore  despre filosofii greci, care ”deși aflați în negura necunoașterii adevăratului Dumnezeu, totuși, pentru dragostea lor de adevăr, s-au putut împărtăși de harul Lui.”) Dintre aceștia au făcut parte cei care au recunoscut Divinitatea lui Hristos, fie oameni simpli, fie învățați. Aceștia ”au simțit în inimile lor” Cine era El.
Și, acest fel de oameni simt și acum care este voia Lui, indiferent de religia pe care o practică; și chiar dincolo de religii ! Acest fel de oameni simt, după cum se spune, ”pulsul veacului”, și asta doar pentru că El voiește acest lucru pentru ei. Ei sunt cei puțini care simt voia Lui de a aduce un nou adevăr, chiar înainte ca acesta să vină.
Adevărul lui Hristos a fost unul extrem de complet și de generos: mântuirea pentru toți, iar calea spre această mântuire nu este ritualul, ci iubirea evanghelică. Cel care iubește, a împlinit legea, după cum este scris undeva în Noul Testament.
Totuși, de la Hristos încoace, au apărut și ritualuri cu specific creștin, pentru a ajuta oamenii simpli și fără prea mare înțelegere spirituală de a  ajunge în starea de ”legare cu Dumnezeu” – ”re-ligare”.  A fost un adaus necesar, condiționat de ignoranța și neînțelegerea oamenilor. Totuși, dorința lui Hristos nu este de a se ajunge la El prin ritualuri, ci direct, ”în cămăruța inimii noastre”. Nicăieri El nu vorbește de slujbe și ritualuri pentru a intra în legătură cu El, sau cu Tatăl. Dimpotrivă, El ne-a învățat să ne rugăm simplu, și ne-a lăsat modelul rugăciunii ”Tatăl nostru”. Și a adăugat că nu trebuie să spunem multe cuvinte, ”ca neamurile, care cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate”.
Deci, ca să ne întoarcem la tema de bază a acestui articol, și anume ”dreapta credință”, putem spune că ”dreptatea” aceasta se schimbă în funcție de timp, și de popor. Ceea ce ieri era socotit ”drept”, mâine se va putea să nu mai fie !
Pe de altă parte, există o anume ”dreptate” interioară, a inimii fiecăruia, a sincerității iubirii și credinței sale. Dacă această dreptate rămâne neschimbată în încercări, sau poate, chiar crește, atunci acel om sigur se va mântui, indiferent de doctrina în care crede ! La urma-urmei, acceptarea unei doctrine ține de rațional, dar credința ține de noesic – adică de suflet. Iar noesicul e deasupra raționalului !
Până la urmă, există o probă pentru a vedea dacă credința cuiva este ”dreaptă”, sau nu, și anume: cum se reflectă ea în viața omului respectiv. ”După roadele lor îi veți cunoaște”, stă scris în Evanghelie. Dacă acel om este plin de iubire, dacă este în stare să se sacrifice pentru semeni, dacă îndeplinește poruncile evanghelice, atunci, putem spune că acel om este ”drept”. Și desigur, se vede și dacă Dumnezeu îl sprijină, sau nu, în diferite împrejurări ale vieții sale.
Cât despre ”convertire”, sau a arăta altora drumul dreptei credințe… Prefer să nu spun multe lucruri, pentru că, în istorie, cele mai multe excese, chiar crime, au fost înfăptuite în numele ”convertirii la dreapta credință” ! Cel mai bine este, dacă suntem convinși de dreptatea credinței noastre, să le oferim celorlalți propriul exemplu, în viața de zi cu zi. Dacă în viața noastră se văd clar învățăturile lui Hristos, sau ale oricărui alt mare învățător pe care îl urmăm, atunci, suntem cei mai buni profesori ! Oamenii vor fi cuceriți de exemplul unei credințe vii, în acțiune, și nu de expunerea unei doctrine, fie ea oricât de ”dreaptă”.  Ca să dau un exemplu: ei l-au urmat pe Hristos la început pentru iubirea și iertarea ce o dovedea (arătată practic în nenumăratele vindecări, și prin umblarea alături de păcătoși) , și abia apoi pentru că au înțeles că era Fiul lui Dumnezeu.
Și în încheiere, vă ofer cuvintele unor mistici privitoare la evoluția fenomenului religios, care mi se par foarte potrivite pentru ilustrarea acelui ”drum progresiv al adevărului”, de care vorbeam mai sus. Deși, noi nu am ajuns încă la ultima treaptă… dar, suntem pe drum, chiar dacă nu o știm ! Până la urmă, toate religiile și ritualurile, acolo vor să ne aducă…
”Mai întâi, omul se închină în fața pietrelor, a oamenilor, a banilor sau a stihiilor naturii; pe măsură ce se trezește spiritual, el începe să se închine lui Dumnezeu, iar într-o etapă superioară, el nici nu mai spune *eu mă închin* sau *eu nu mă închin*”. (Rumi)
”Unii oameni cred că Îl vor vedea pe Dumnezeu ca și cum El ar sta acolo, și ei aici, dar nu-i așa. Dumnezeu și cu mine suntem una. Cunoscându-L pe Dumnezeu, eu Îl iau la mine. Iubindu-l pe Dumnezeu, eu Îl pătrund.” (Meister Eckhardt)
”Credința în Hristos e credința în puterea Lui cel din noi, credința în puterea Lui aflător în noi.” (Pr. D.Stăniloae)

Responses

  1. Din caracterul de taină al creaţiei derivă şi atitudinea faţă de ea. Chiar şi despre raţiunile dumnezeieşti ale lucrurilor, omul nu are niciodată o cunoaştere totală şi aceasta face din lume o taină şi mai adâncă.

    • Așa este, dragă Trezire, totul este taină ! După cum spunea și părintele Stăniloae: „fiecare lucru, chiar lucrul material este o taină”, și ”știința adevărată este știința tainei”. De aceea, trebuie să fim foarte smeriți și respectuoși față de cele ce nu cunoaștem decât în parte, și mai ales, să nu credem că suntem mai mult decât alții.

      Mulțumesc pentru înțelepciune, și pe de altă parte, pentru tot frumosul pe care îl oferă și blogul tău !

  2. Calea cea mai scurta spre Dumnezeu este iubirea.

    • Simplu, frumos și plin de miez ! Mulțumesc din suflet pentru acest frumos rezumat al întregului meu text !

  3. Draga mea abia te-a gasit caci gravatarul blog-ului tau este incomplet deci va trebuii sa intri la gravatar.com si sa iti completezi profilul…Totul este optional dar avand profilul completat, blog-ul tau va fi mult mai usor gasit🙂

    Chiar acum am citit ceva interesat si pun cu ghilimele citatul ”
    Ar fi prea mult de spus cu referire la conceptul de Dumnezeu. Ideea, in mare, este ca ar fi frumos si bine sa intelegem ca Dumnezeu reprezinta forta cea mai mare din noi si din jurul nostru. Cerdinta, este insasi sufletul tau asa cum il simti tu. Cand il simti slab, credinta este si ea slaba, cand il simti puternic, credinta este puternica si face din tine un om autentic !
    Evit sa abordez mai amplu subiectul deschis insa nu uita ca Dumnezeu nu este la comun, Credinta nu reprezinta in nici un fel ceea ce cred altii ci numai si numai ceea ce crezi tu, ce simti tu, legatura ta directa cu tine si cu lumea, cu viata. Este abilitatea de a intelege propriul suflet si insasi viata. Abilitatea de a asculta muzicalitatea ta intrioara, cerintele sufletului, necesitatile trupului si capacitatea mintii.
    Daca deti aceste trei aspecte : interior, exterior, psihic ajungi la intelepciune. Intelepciune inseamna a gasi o modalitate de a intelege si a explica viata si nu de a schimba realitatea ! Stef ”
    P.S. Azi am fost rea😦
    M-am luat de o editura crestina care vorbea niste aberatii si i-am spus frumos ca in Biblia mea nu scrie asa ceva…Le-am zis ca am pretentii mari de le ei caci nu sunt un oarecare ci editura crestina care ar trebuii sa cunoasca Biblia. Cartea in original in engleza avea o coperta frumoasa si ei au stricat-o rau si si-au batut joc de scriitoare aplicand cartii ei o coperta de toata jena…nu intru in amanunte dar respect Adevarul si nu suport sa il vad calcat in picioare…
    Numai bine🙂

    • Dragă Angela, mulțumesc pentru că ai înțeles esența textului meu ! Dumnezeu, sau ceea ce putem înțelege noi despre El, reprezintă cel mai înalt ideal al nostru de bine și frumos, și nu se află în afară, ci înăuntrul nostru. Și de aceea, căile spre El sunt nenumărate… pentru că și noi suntem nenumărați și diferiți !

      Îmi pare rău pentru experiența ta cu acea editură, dar se întâmplă destul de des, din păcate, ca oamenii care au o cunoaștere teoretică de suprafață a religiei să greșească în esență. Așa cum erau și fariseii…

      Nu-i nimic, noi mergem înainte, și nu avem nevoie de aprobarea oamenilor, ci de a Altcuiva. Ceea ce contează este ceea ce vom lăsa în urma noastră: amintirea unor fapte bune, a unei opere, niște copii frumos crescuți, o descoperire… Fiecare după destinul său ! NU mai știu care autoare spunea: ”Aș fi fericită să știu că un om a respirat mai ușor pentru că eu am existat”. Fie și un singur om !

      În rest, îți doresc numai bine, și lumină pe cale, și să găsești mereu ajutorul potrivit pentru proiectele tale de suflet !

  4. Multumesc mult.Multa binecuvantare si tot ce iti doresti🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: