Posted by: childagain | May 28, 2013

Poveste fără de sfârșit

Pentru început, mă bucur să spun că e vorba de  o poveste, pentru că poveștile, nu-i așa, pot vorbi despre orice, și pot duce oriunde, fără să se supere cineva. Apoi, poveștile (cele veritabile) le putem întoarce pe toate părțile, și fiecare  – mic, sau mare – poate găsi propriul lui înțeles. Desigur, există un înțeles de bază al poveștii, dar pe lângă acesta, fiecare se mai poate ”abate” puțin pe propriile lui cărări. Și, lucru și mai minunat, fiecare o poate continua înăuntrul său după placul, visul și credința sa, fără ca vreunul dintre ceilalți ascultători să se supere !
Iată cât de minunate sunt poveștile ! Și atunci, mă întreb, de ce au ajuns atât de rare în vremurile noastre… De ce oamenii preferă o relatare palidă și ternă, zisă ”realistă”, unei povești frumos construite.
Desigur, e vorba de adevăr ! Și de multe, multe cazuri particulare… Pentru unii, poveștile merg de minune – mai ales dacă înăuntrul lor nu au depășit vârsta copilăriei – dar pentru alții, ele pot fi privite drept încercări de iluzionare, sau abateri de la adevăr. Trebuie numai să ținem cumpăna dreaptă !
Și, mai este ceva. E minunat când ascultătorul este avertizat de la început că e vorba de o poveste:  el îndată se va relaxa și își va pregăti ”vâna visătoare.” Dar, când o poveste este relatată drept adevăr absolut, și ascultătorii mai sunt și amenințați cu pedepse cumplite dacă nu se conformează viziunii poveștii, totul devine un pic… abuziv, aș spune !
Desigur, unii ascultători se pot ”trezi” pe parcurs, și pot înțelege singuri că e vorba de o poveste. Aceasta se întâmplă, de regulă, atunci când ei cresc îndeajuns – nu doar exterior, ci și interior. Sau, mai simplu și dureros – când ei încearcă să trăiască în viață povestea, și se lovesc de realitate ! Ei, și acești ascultători ”treziți”, dacă încearcă să le spună celorlalți că e vorba doar de o poveste, vor întâmpina o rezistență îndârjită, chiar dușmănie (”de ce vrei să ne distrugi povestea ?”); sau, în cel mai bun caz, ceilalți vor încerca să îi convingă cu blândețe că ei sunt cei care se înșeală. Încercați să le explicați copiilor că Zâna-Zânelor și Făt-Frumos nu există ! Sau, că oricât și-ar dori ei, și oricât de bună le-ar fi inima, nu vor obține ceea ce își doresc de la zâna cea bună, care îi iubește atât ! Desigur, ei vor continua să creadă chiar în ciuda evidențelor… în primul rând, pentru că își doresc să creadă !
Dar, ca să sfârșim această lungă introducere, voi începe relatarea unei povești oarecare, pentru a pune în evidență ”mecanismul” poveștii. Să spunem că undeva, pe o planetă foarte îndepărtată (sau, într-o altă lume, dacă preferați) trăia un popor bun, harnic și credincios. El era condus de un Mare Pontif – care era, de fapt, un zeu.  Toată lumea îl adora, și îi înălța rugi de slavă și mulțumire. El, pe de altă parte, le lăsase frumoase învățături despre iubirea absolută și marea sa grijă pentru poporul său.Toate cărțile erau pline de ele ! Cine le citea, se simțea îndată înălțat, și dragostea lui pentru marele zeu sporea.
El le mai lăsase și povești frumoase despre lumea lui (că tot vorbim despre povești), pe care oamenii trebuiau să le creadă literă cu literă, dacă voiau să rămână în dragostea lui.
Când aveau vreo nevoie, desigur că alergau la el cu nevoia sau dorința lor, și își puneau toată credința că el îi va ajuta. Uneori se întâmpla, alteori nu, dar ei găseau explicații pentru orice. Când nu înțelegeau ceva, nu își băteau capul prea tare, ci puneau totul în seama înțelepciunii neînțelese a zeului. Știa el ce făcea ! Și așa, ei dormeau liniștiți, chiar dacă ajungeau în mizerie, sau viețile lor o luau razna.
Atunci când se întâmpla ca vreun încăpățânat să vrea totuși cu orice preț să înțeleagă, era luat la zor de către ceilalți, și privit drept dușmanul credinței lor.  Întrucât, ce poate fi mai deranjant decât să fii trezit dintr-un etern vis al neasumării propriei responsabilități ?
Și lucrurile au mers așa, în frumoasa și pașnica lume. până când…  Aici, desigur că trebuie să intervină un element negativ, perturbator ! Dar, ce element perturbator poate exista într-o asemenea lume plină de iubire și armonie, decât un încăpățânat de felul celui descris mai sus ? Ei, și un asemenea încăpățânat, care nu era – din păcate pentru liniștea lui – nici suficient de prost, sau de naiv, și nici suficient de temător sau  comod  pentru a rămâne în visul comun – a hotărât să meargă până la capăt !
Desigur, hotărârea nu a luat-o dintr-o dată. Și el crezuse mult, mult timp, în Marele Pontif Universal și în frumoasele-i cuvinte de iubire. Chiar fusese devotat, își sacrificase viața, fusese un vrednic slujitor. Asta, până când… și-a dat seama că nu știa, de fapt, pe cine slujea ! Adică, în viața lui se întâmplaseră unele lucruri rele sau dureroase, și el așteptase sprijinul cuvenit credinței sale.  Și acest sprijin nu venise… sau venise doar parțial, în mici fărâmituri, de parcă el nu merita mai mult ! Sau, de parcă Marele Pontif, fie îl ura, fie îl ignora. Îi arunca uneori câte un mic os, atât cât să nu moară de foame, dar niciodată îndeajuns pentru a privi viața cu bucurie, sau a trăi normal, și nu doar a supraviețui. Și asta, în ciuda tuturor eforturilor sale – pentru că el era harnic, muncitor, și nu stătuse niciodată să aștepte foloase nemuncite !
Mai mult, uneori primea niște mesaje din eter prin sufletul său, care îi spuneau că zeul nu poate face mai mult.  Să mori de râs, nu alta ! Marele Pontif atotputernic nu putea face prea multe pentru un slujitor credincios ! Nici măcar să îi asigure necesitățile zilnice !  Și asta, în ciuda vorbelor de iubire eternă, și a sigurărilor de protecție absolută din cărțile zeului. Ceea ce le cerea el celor mici și slabi, acele grozave pretenții de iubire și ajutorare absolută a aproapelui , el nu era în stare să facă ! Nici măcar pentru slujitorii credincioși…  Sau nu voia, sau nu îi păsa (lucru mai probabil !) , după cum o dovedea de multă vreme mersul lumii.  Dar totuși, el era cel plin de iubire !
Toate aceste afirmații contradictorii – sau mai bine-zis, fapte care contraziceau afirmațiile – desigur că ar fi părut suspecte oricărui spirit cât de cât inteligent și pătrunzător. Și atunci, omului nostru nu i-au mai rămas decât două alegeri: fie să creadă în continuare într-un Mare Pontif demagog, fariseu și înșelător, care le cerea celor mici ceea ce el nici nu se gândea să facă; sau pur și simplu, să accepte că… Marele Pontif era doar o iluzie !
Desigur, nu o iluzie absolută… În cer existau mulți zei mai mici, care chiar răspundeau rugăciunilor oamenilor slabi. Unii dintre ei avuseseră și vieți în trup. Ei erau cei plini de iubire, care îi ajutau pe oameni atât cât puteau, deși nu erau atotputernici, și nici atotștiutori . Ei mențineau iluzia Pontifului absolut – care era construit din iubirea și faptele tuturor micilor și marilor zei din cer și de sub cer. Chiar și ale oamenilor !
Dar atunci, întrebarea care se putea pune era: ce îi deosebea pe acești zei de oameni ? Sau, ce îi ajutase să devină zei ?
Ei, și aici omul nostru ajunse la concluzia că… exista ceva, în interiorul fiecăruia – zeu, sau om – care putea fi trezit, și adus la întregu-i potențial. Acel ceva era cel care ordona lucrurile în viața fiecăruia – după puterea sa, mai mică, sau mai mare.  Când acel ceva era prea puțin trezit, sau prea slab,  era bine ca omul să apeleze la ajutorul zeilor, sau la ființe care aveau acel ceva foarte puternic, și activ. Asta, până când își va trezi și el acel ceva !
Dar, ce era oare acela ceva ? Era, desigur, un fel de … Mare Pontif interior!  Acel Mare Pontif interior al fiecăruia era singurul Mare Pontif care exista. Dacă el era slab, și viața omului era pe măsură ! Iată o explicație care putea satisface toate inadvertențele observate în viața sa, și în lume.
Iar acei mari zei care răspundeau rugilor, își treziseră Marele Pontif la potențialul maxim.  Poate, așa va ajunge și el cândva… dacă va fi suficent de tare și hotărât… și va rămâne în bunele învățături !
Întrucât, bunele învățături despre iubire erau bune oricum ! Sufletul lui i-o spunea. El fuseseră lăsate lumii sub formă de povești, pentru că oamenii erau prea slabi pentru a  primi adevăruri curate și neamestecate. Iar Marele Pontif universal era necesar pentru a le asigura sentimentul protecției… și pe acela că viața merita trăită, pentru că totul, absolut totul, era în grija cuiva ! Ei nu trebuiau să se preocupe de nimic. Chiar dacă mureau, ar fi murit fericiți.
Desigur, putem discuta aici și despre rolul de drog al poveștilor – dar mai bine, nu ! Poate, pentru majoritatea, chiar și drogul e necesar, pentru că altfel și-ar pierde bucuria de a trăi… poate, nici n-ar mai vrea să trăiască ! El-însuși, încăpățânatul nostru cercetător, simțise dorința acută de a muri, când drogul său se risipise… Dar, poate că nu se cunoscuse îndeajuns, pentru că fusese îndeajuns de  tare pentru a găsi un alt înțeles lumii. Pe cel adevărat, poate !
Ei, și acum, am ajuns la sfârșitul poveștii… fără de sfârșit !🙂 Cel puțin, provizoriu.
Dar de ce e, totuși, fără de sfârșit povestea ? Poate pentru că, după cum am spus, fiecare o poate continua după placul său. Sau, îi poate găsi propriul înțeles !
Dealtfel, și în viața reală, o poveste fără de sfârșit, păstrează mai multă speranță decât una încheiată.
Un lucru ar fi totuși de dorit: ca această poveste să nu tulbure visele celor nepregătiți. Pentru aceștia, sunt de acord să admit că această poveste este doar o farsă, o iluzie… sunt de acord să admit orice nu îi face să sufere înainte de vreme ! Dealtfel, acesta este și unul dintre rolurile poveștilor: acela de a păstra frumusețea lumii, așa cum o vede fiecare. Și atât timp cât o voiește fiecare.
În încheiere, nu pot să spun decât, parafrazându-l pe Brâncuși, că o poveste în fapt, nu e niciodată încheiată: ea continuă în cer, în piedestal – adică în ființa omului, și în pământ.

Responses

  1. Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.

  2. Dacă povestea s-ar termina, am fi dezamăgiți și poate ne-am pierde sensul. Și atunci când oamenii vor fi pregătiți, va apărea o nouă poveste, cu noi înțelesuri…

    • Da, așa cred și eu ! Chiar aștept să apară noi povești cu noi înțelesuri, pentru că acele vechi nu îmi mai aduc nici o bucurie.

      Mulțumesc pentru înțelegere, te îmbrățișez !

      • Dacă nu apar atunci când ne dorim, poate ar trebui să le căutăm… din nou.

  3. Ca de obicei, ai dreptate, Lili ! Trebuie să căutăm înțelesul poveștii întreaga viață, poate că de aceea am și venit aici, pe pământ… Dacă ni se pare că l-am găsit prea devreme, asta ar echivala cu o stagnare.

  4. […] calatorru  intamplarisavante  cammely   vis-si-realitate  carra cella chgabriela  childagain    costika  cristimoise  cartifaine   danieltudose  ddanette   despresufletulmeu   […]

  5. Seara buna All!
    Am trecut sa vad ce mai faceti, sanatosi, voinici? Cum o mai duceti …:-D
    Dormi Flo? hai ca nu-i asa tarziu, ai doar o ora de diferenta, baga scobitori
    Am tras o sperietura azi din cauza ta, de mi-a stat cucu-n ceas:-D, am vrut sa intru pe site-ul tau cu Universul meu, si am intrat, pe alt Univers, univers universal-(poftiti si luati tot ce doriti) si dai si citeste si citesc, nu sesizez diferenta ca eram bulucita in citit, ma duc pe site din link in link, ca ma trimetea, alte pagini, acelasi si alte lucruri, intr-un fel, ca la tine, dar totul schimbat, adevaruri, multe adevaruri, multa constiinta constientizata, multa unitate intru spiritualitate, multa deschidere, progrese, procese, succese,diplome, portalul cu spiritualitate, gardu cu spiritualitate, curtea cu spiritualitate, casa, mausoleul cu spiritua- la kil, la tona, la megaton(a- Olivier) ,link- linguiri, experiente transpersonale, transcedentale, transalpina, transplant, trabant, Oreste, (C)Turcanu, cine mai e si asta, omul se ajunge din urma (pe sine) se autodepaseste, se autolasa in urma, omul rezultat = auto , omul nou,- reinviat, – reintinerit, -regenerat, -reincarcat, -restaura(n)t, “nt” am incuiat-o si am iesit

    stai! nu pleca !vorbesc mult ca-s fericita! Bai, m-am prins intr-un sfarsit ca nu te-a luat varcolacu si nu te-a transformat, eram beata, intrasem la vecina, las bunatate de universul universurilor si bag in taste: Copilu’, adica TU, ma frec la ochi sa alung cosmaru, TU- mocanita mea, taca-taca-taca-taca,U-uuuuu! credeam ca am strans pe dumnezeu de picior, nu tu fanfara, nu tu comentarii, nu tu portaluri, nu tu workshopuri, nu tu diplome, nu tu linkuri si pinguri, auzi: “Formator acreditat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecției Sociale, în cadrul CNFPA – cod …. ***consultant pe teme de autocunoaștere și dezvoltare personală “,
    nu… nimic-nimic-nimicut, doar ea, Flo! fl..! o!
    o! atat! o petaluta de la folicica mea!

  6. dar ceva bun tot am gasit acolo, multumesc universule! si-ti dau si tie, chiar e de dat mai departe asta>http://video.ted.com/talk/podcast/2013S/None/SirKenRobinson_2013S.mp4
    si a propos , tine-ne pumnii, pe 25, 27 avem admitere, pe 8 iul selectie inscriere si pe urma selectia noastra de catre ei, pe urma Vacantaaaa!
    U-uuuuu!

  7. Baftă multă ! Știu că odorul tău e fată deșteaptă, dacă seamănă cu tne, așa că nu-mi fac griji pentru ea.🙂

    Cât despre celălalt Univers, ai nimerit pe blogul Adinei Amironesei, care e un om extraordinar, și un spirit extrem de deschis. L-am descoperit cu câțiva ani în urmă, pur întâmplător, și mi-a atras atenția faptul că era tizul blogului meu blogspot.🙂 Am început să îl urmăresc, și chiar mi-a plăcut ! La un moment dat, m-am și împrietenit cu proprietara, care în ciuda titlurilor ei, este o ființă foarte caldă și deschisă. Și, chiar spune lucruri extraordinare, cu miez, și dă informații foarte bune. Filmele recomandate de ea, de exemplu, chiar merită văzute !

    Ei, se spune că spiritele care se aseamănă se atrag prin legea rezonanței; de-aia ne-am adunat laolaltă și cei de aici, de pe wordpress.🙂

    Te puup mult, și mă bucur că ai reapărut, și încă o dată, baftă multă floricelei tale ! Și o vacanță frumoasă !

    Iar ție, off… ce să îți doresc ?Doar ceva ce ai vrea și tu, așa că te las să îți pui dorința în gând !🙂 Pup încă o dată !

  8. probelma nu e cum e ea, ca ea e VARZA, si nu peste mult timp voi avea ocazia sa o fac varza in direct, si scapa usor, daca as fi stiut ca nu voi avea ocazia asta, nu as fi “anuntat-o” nu de-acum si nu prin tine, am “intalnit-o” altfel si am reintalnit-o prin coincidenta asta cu numele blogului tau, asa ca trebuie . Din pacate nu e singura, asa sunt toti inghititorii cititori/distribuitori de informatie spiritualista fara un (cum sa zic ca sa nu inteleaga nimenea ) un underground salmos al lui sau invers, o deus ex machina personala. Problema e ca asta e o cutie a Pandhorei care o data deschisa daca n-ai o pregatire serioasa in selectie, te face de cap, daca nu te sminteste, dar baiul e ca nu doar pe tine. Blogul e blog scrie fiecare ce vrea, aici toata lumea zboara pe luna (ca sa nu zic ca latra la luna) in felul lui original, treci pe langa el si zici, a, uite inca unul care zboara in acceasi directie, daca vrei te opresti si zbori cu el, daca nu zbori mai departe, dar daca iti iei patalama de instructor de aselenizare, si toti puii cu puf la fund care au vazut reclama alearga la profu de zbor cu gurile cascate, trebuie sa-ti asumi ca-i duci acolo si nu intre cablurile electrice dupa ploaie. Ma rog, cam asa ceva. Florina, toti copii sunt dornici de mistere si abracadabrisme cu atat mai mult cu cat “le ofera” performante pe calea cea mai usoara, spun asa, numai daca le vari sub ochi doua videoclipuri in care doua vedete vb. despre ce ar vrea ei sa obtina iar tu esti girantul lor oficial, de la Ministerul Muncii si Familiei si protectiei lui peste prajit, crezi ca il va opri cineva sa nu incerce metoda? De informatii false dar epatante la care pun ciocul sa nu mai zic. Asa ca, una este sa batem noi campii si alta e s-o bata oficialii.
    Fii-mea de cate ori nu mi-a spus ca ma reclama la “protectia copilului” pentru “surmenaj” ca daca ii spun sa mai faca la romana sau mate o apuca instant somnu si nu lucreaza decat inainte de meditatii dar cand e pe net n-o mai adoarme nimeni, cica “invata”.

  9. Hai ca n-am vorbit inca ca pentru toti ani trecuti, dar trebuia sa dau un rotocol mai larg inainte sa intru, ca sa pot sa ajung la TINE, asa ca pana acum mi-am facut curaj.
    Mai Flo, da inima ta e facuta zob. Unde e floricica mea cu optimismul ei proverbial? Cum de s-a dus asa, de parca l-am visat? Se mai intampla, se mai intampla, mai ales in zile ca astea de-acum.
    UIte, hai sa scornim o ipoteza. Daca ai un prieten si el ti-a facut o data un bine, te-a salvat dintr-o situatie, mare sau mica, chiar nu conteaza, un ajutor imaterial sa zicem, dar ajutorul asta nesperat te-a bucurat, te-a incurajat, ti-a redat increderea in tine. Sa mai zicem ca pentru el nu ti-a cerut nimic dar tu te-ai simtit obligat si ai inceput sa-i duci mici atentii, desi nu ti le-a cerut, sau te-ai comportat fata de el cu mai multa grija, atentie, ba ai fost mult mai exigent chiar fata de tine in relatia cu el, ca sa-i faci placere sau sa nu-l superi. K? Dar ai avut din nou probleme si stiind ca el te-a ajutat odata, apelezi din nou la el dar de data asta nu mai procedeaza la fel, e mut, nu te mai baga in seama, desi il strigi, il zgaltai, il implori. Nici un semn, nicio mana intinsa sau si mai rau, iti intoarce spatele si pleaca, sau poate consideri cumva ca din cauza lui ai aceasta problema si tu te duci la el sa te ajute s-o repari sau s-o repare el insusi. Dar el n-o face, se preface ca nu existi. Care e reactia ta de data asta, considerandu-te o victima a lui? Esti icontrariat ca te-a nedreptatit creandu-ti tie si poate nu numai tie o situatie grea si ti se pare normal sa o rezolve? Vazand ca n-o face, dupa o judecata serioasa incepi sa crezi ca nici prima data n-a fost cine stie ce ajutorul dat asa ca incepi sa te indoiesti ca ti-ar fi fost cu adevarat prieten? Te gandesti ca tu oricum i-ai rambursat datoria si nu ii mai esti dator cu nimic, iar acum chiar esti pagubit din cauza lui? Ti-ai pus toata increderea in el si ti-ai consacrat o buna parte din timp si mai ales ai pus tot sufletul in relatia asta incat ti se pare o nedreptate strigatoare la cer felul in care s-a purtat cu tine? Ii retragi calificativul de prieten si dezicandu-te de el, procedezi cel putin asa cum a procedat si el cu tine, scotandu-l definitiv din viata ta? Vazand cati sufera din cauza celor facute de el personal, si ca a intors spatele dispretuitor celor mai aprinse strigate de ajutor ale tale, il consideri un fariseu fara mila, si iti doresti sa-l pedepsesti cum poti, macar spunand tuturor sa se fereasca pentru ca e un farseur care nu merita nici macar dispretul tau? Primesti din mana lui raul asa cum ai primit si binele pe care ti l-a facut gandindu-te ca fiind prietenul tau n-ai motive sa te indoiesti de buna lui intentie, iar pentru toata suferinta ta esti capabil sa-l ierti fiindca nu esti in stare sa-l judeci atata timp cat il iubesti? Il vezi ca pe copilul tau care orice ti-ar fi facut, nu ai cum sa te lepezi de el, e carne din carnea ta, sau ca pe parintele tau, sau ca pe sora ta? Daca prietenul tau este chiar dumnezeul in care crezi, si totusi de adevarul tau nu te indoiesti, ti se pare firesc sa-l ierti si pe el ca pe orice prieten?

    Scoate odata spada aia si hai sa taiem Nodul gordian ca sa nu ne mai complicam, scrie-mi pe mail (ca acum ai destule), si hai sa mai vorbim si noi umpic ca in vremurile bune😀 nu mai vreau forward-uri prin altii, mi-e dor DE TINE omule, sa-ti povestesc putin si despre mine, sa vezi cat de “bine” stau eu, poate ai si tu pentru mine niste intrebari pe care inca nu mi le-am pus fiindca e greu sa vezi poza din acelasi loc cu poza si poate ca anul asta o sa ajungem sa ne si luam in brate asa cum isi doresc inimile noastre.
    Mi-e dor de tine Flo, pisicut pribeag instrainat in lumea mare si atat de singur, dar in toata singuratatea lui, incredibil de temerar si atat de viteaz ca e in stare sa se ia la tranta si cu doamne-doamne pentru pisoiasii lui!
    Stii ce-as zice eu acum dac-as fi il locul Lui? Asa, da! Nici caldicica, nici rece, femeia asta arde! O sa fac din ea, ce n-a vazut Parisul, mama tuturor ranitilor!😀

    • Drăguța mea, știu că suflețelul tău bun vrea să mă ajute, dar eu chiar nu vreau, și nu mi simt nevoia, să discut lucrurile aceastea ! Ai dreptate, într-o oarecare măsură, în ceea ce privește comparația cu pretenul acela, dar mai sunt și alte aspecte. Pe scurt, am ajuns la concluzia că nu poate fi vorba de un Prieten atotputernic transcendent, din simplul motiv că acea Forță nici măcar nu e personală, și nu o putem concepe la modul personal. Este ca și cum te-ai supăra pe vânt că nu te mai răcorește când ai nevoie, sau pe soare că nu te încălzește când ți-e frig.

      Persoane sunt însă sfinții și marii învățători ai popoarelor, și cu ei putem avea o relație personală, și putem spera să ne răspundă, în felul lor. Eu am simțit-o foarte aproape pe Fecioara Maria, am simțiti efectiv că Ea mi-a răspuns pe loc, înțelegând urgența situației mele, și durerea sufletului meu.

      Maui sunt, probabil, și Persoane cerești mai mici, spirite protectoare din jurul nostru (îngeri, sau poate chiar spirite umane cărora li s-a îngăduit să ne ajute) și ei sunt probabil primii care răspund, atât cât se pricep, rugăciunilor noastre adresate unui Dumnezeu universal. Să ne imaginăm că și noi, poate, după ce vom părăsi acest trup, vom fi trimise să ajutăm spirite întrupate aflate în nevoi. Ce am face noi dacă ar trebui să ne asumăm rolul lui Dumnezeu ? Eu știu sigur că ajutorul meu ar șchiopăta, că aș avea multe lipsuri și neputințe, ca și aici. Și un om întrupat, vâz/nd ce ajutor șchiop îi dau, ca răspuns la rugăciunile lui, și-ar putea spune, pe bună dreptate, că Dumnezeu este cam neghiob și neputincios.🙂 Eu cred că un lucru asemănător se întâmplă cu noi toți, atunci când așteptăm prea mult de la rugăciunile noastre. Cel mai bine este să ne dezvoltăm acel Sine interior, până la stadiul în care să ajungă să ne conducă el viața. Dar, desigur că e un drum lung…

      Uite, ziceam că nu mai discut, dar gata ! Restul mai vorbim pe mail. Totuși, aș prefera să vorbim mai mult despre noi decât pe teme spirituale.

      Apropos de spiritual, vreau să anunț – și chiar voi scrie un articol – că am hotărât să slujesc mai bine în alt mod, în plan real. Slujirea prin scris se pare că implică un drum al penitenței, pe care nu sunt pregătită să îl accept, atât timp cât nu sunt singură pe lume. Și oricum, și în plan real sunt atâtea de făcut ! Sincer, abia am timp să răspund la mailuri, și uneori nici atât, după o zi normală de muncă. Nu mai spun de bloguri… Și să vreau. și greu mai găsesc timp măcar să mai văd ce au scris alții.

      Gata. te pup, și mai vorbim pe mail !

  10. „Imi pare rau de voi ca sunteti slabiti in credinta. Veti cadea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu va fie frica pentru a va salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt ingaduite de Dumnezeu, Care este tovarasul de drum al fiecaruia, de la nastere pana la moarte. Vor cadea si cei alesi. Imi pare rau ca sunteti cei de pe urma. Va vor cerne. Vor pune impozite, taxe si alte ingradiri. Vor lua totul!”(Profetiile parintelui Arsenie Boca despre romani) asta nu e pentru tine, e pentru mine, tu mai ai putin si devii probabil cetatean francez, dar poti s-o citesti si tu😉

    • Ba, mi se aplică și mie, draga mea ! Deși sunt în altă țară, am avut parte de lipsuri duium, și taxe, și biruri… Poate că o fi karma neamului, pe care trebuie să o plătim oriunde ne-am afla !

      Și, nu cred că voi deveni cetățean francez, pentru că țara mea, rămâne a mea. Sau poate, doar dacă mi se va permite dublă cetățenie.

      Apropos de frică, știi de ce mi-a fost frică cel mai tare ? Să nu mor îngropată în datorii, sau să nu mai am nici o bază stabilă pentru ziua de mâine. Alte frici nu există pentru mine, după cum ți-am spus, dar asta cu ziua de mâine a devenit un coșmar. Degeaba scrie undeva să nu te îngrijești pentru ziua de mâine – asta e doar o teorie goală – că, dacă nu te îngrijești, pur și simplu, mori. Mori social, mori din toate punctele de vedere care privesc viața în trup. Și nici sufletul n-o duce mai bine !

      A, dacă alegi pustnicia, și ești singur pe lume, e cu totul altceva ! Sincer, în acel caz nici nu m-ar interesa ce mănânc a doua zi. Aș fi mereu într-o stare de fericire… inconștientă aș zice !🙂 Fericire că nu am pe nimeni în grijă, decât pe mine, și dacă Dumnezeu nu se îngrijește de mine, atâta pagubă !🙂 Ce mare diferență între viață și moarte ?

      Gata,că iar ți-am făcut mintea creață de atâta urmărit gândurile mele ciudate !🙂 Te puup !

  11. Fii binecuvantata:) Iarta-ma dar sunt extinsa cu proiectele sociale si culturale si nu prea am avut timp desi am fffffffff multe sa iti povestesc dar mie imi place sa prinda contur proiectele, sa fie complete si apoi sa impartasesc cu toti bucuriile🙂
    Trimitem pe email adresa ta ca sa iti trimit premiul si surprizele de la CONCURS🙂
    http://www.insulaekklesia.ro/concursul-lunii-mai-s-a-incheiat-si-va-incepe-concursul-verii/
    MULTUMESC MULT🙂

    • Draga mea Angela, fii binecuvântată și tu ! Mulțumesc din suflet că te-ai gândit să îmi dai un premiu, dar eu nici măcar nu am îndeplinit condițiile concursului tău. Și mai e și problema că eu locuiesc în Franța, deci ar fi destul de greu să îmi trimiți aici ceva. Pentru ca totuși cineva să se bucure de minunatul tău dar, îți propun să îi trimiți premiul unei persoane din țară. sau uneia mai aproape de tine geografic, și care să fi descoperit acum blogul tău, și să aibă nevoie de susținere morală. sau chiar să îl fi urmărit de mai multă vreme, chiar dacă nu a participat la concurs. Cred că am face astfel cu adevărat o faptă bună !

      Cât despre proiectele tale sociale, sunt cu sufletul alături de tine, și îți doresc să ai tot suportul necesar, și multe satsisfacții ! Nu e nimic mai frumos pe lume decât să îți slujești aproapele în mod activ, practic, așa cum are el nevoie. Indiferent de credințe, merite sau păreri personale.

      Eu te îmbrățișez, și îți doresc să ai numai binecuvântare pe drumul tău !

      Și, nu îți face griji, și eu scriu tot mai rar, și nu mai am aproape deloc timp pentru a vizita alte bloguri, din păcate. Și misiunea mea s-a mutat mai mult în spațiul real.

      • Multumesc de raspuns.
        Deci am promis ca prin Reblog se intra in Concurs deci meriti premiul🙂 Stiam unde esti🙂 iar a trimite un pachet intr-o tara straina nu e o avere si cateodata lucrurile frumoase cer un pret…A face doar ce e gratis sau ieftin nu tine de o prietenie adevarata unde exista si costuri, sacrificii si dedicare…
        Si eu acum sunt foarte mult in lumea reala si ma bucur caci totusi seara reusesc sa intru si sa nu neglijesc si cele virtuale.
        Te imbratisez si eu si iti doresc binecuvantari ceresti si pamantesti.

  12. In legatura cu povestea ta trista sa sti ca l-am vazut pe un prieten bun care e ca acel om incapatanat
    I-am trimis-o si lui si sunt curioasa ce o sa zica…
    Nu imi plac povestile triste desi unele sunt reale dar intotdeauna m-am bucurat de lucrurile pe care le-am inteles si nu am lasat tristetea lucrurilor pe care nu le inteleg sa ma copleseasca…
    Fii binecuvantata cu multa pace, bucurie si Domnul Isus sa iti implineasca toate visele tale in asa fel ca tu sa te bucuri deplin🙂

  13. Multumesc din suflet, Angela, sa stii ca pretuiesc darul tau, mai ales pentru ca vine din suflet ! iti voi trimite adresa.
    Da, o prietenie necesita si sacrificii, dar nu voiam sa cer asta pentru mine, mai ales pentru ca stiu ca tu ai atatia alti oameni mai sarmani de ajutat. Oricum, daca imi vei trimite cartea, vom ramane in legatura, si poate iti voi trimite si eu ceva frumos vreodata.

    Sper ca povestea sa il ajute pe prietenul tau, desi nu stiu exact ce structura sufleteasca are el. Sper sa fie indeajuns de intelept si filosof pentru a lua lucrurile la modul filosofic; si a nu suferi din pricina celor neintelese, asa cum bine ai spus.
    De fapt, noi suferim din pricina celor neintelese doar atunci cand ele au ecou in viata noastra, iar neintelegerea ne schimba insusi drumul vietii.
    Oricum, dupa cum am spus; povestea nu are inca un sfarsit, asa ca e posibil sa apara, mai tarziu, si intelegerea…

    Te imbratisez, si multumesc pentru tot, si sa ai si tu mare binecuvantare pe drumul tau !


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: