Posted by: childagain | October 22, 2013

Despre destin din perspectiva unui om simplu

Cred că fiecare dintre noi s-a întrebat, la un moment dat dacă există un destin al fiecăruia, și în acest caz, ce raport există între destin și libertatea individuală. Lăsând la o parte discuțiile și abordările filosofice (Kant, Spinoza, determiniștii, stoicii și alții ca ei au știut, probabil, mult mai bine decât noi ce să spună), voi încerca să prezint lucrurile din punctul de vedere al unui presupus simplu om, asupra căruia acest destin se abate, și a cărui viață este încovoiată de greutatea lui.
Desigur, din câte se vede, am luat ca ipoteză de lucru faptul că destinul există. Oricum, este cea mai logică ipoteză, din orice punct de vedere am privi-o, pentru că altfel chiar nu am avea nici o explicație pentru faptul că, de exemplu, X are o viață minunată orice ar face, și totul îi vine servit ”ca pe tavă”, iar Y, în ciuda tuturor eforturilor și sacrificiilor lui, are o viață de câine. Lăsând, desigur, la o parte, și  explicația păcatului original, de care ar trebui să suferim cu toții, și nu doar unii dintre noi. Și oricum, se zice că Iisus l-ar fi ridicat, și ne-ar fi absolvit de el.
De fapt, ce ar fi destinul acesta, de care se vorbește atât ? La modul cel mai simplu, putem spune că ar fi un fel de plan, o schiță a vieții cuiva, conform unor legi cerești, de la care individul nu trebuie să se abată, în vederea elevării individului,și a acumulării a cât mai multă iubire și înțelepciune.  Desigur, el mai poate dezvolta conținutul. mai poate ”înflori” pe parcurs, dar direcțiile de bază trebuie respectate cu sfințenie.
Sau, altfel spus, putem privi destinul și ca pe un fel de contract pe care fiecare dintre noi îl încheie înainte de a se naște cu înalte spirite cerești, pe care, din lipsă de alt termen, îi putem numi Stăpâni ai destinelor. Un contract în care sunt specificate drepturile și îndatoririle fiecărei părți (deși, desigur, omul are preponderent îndatoriri, iar Stăpânii, preponderent drepturi.) Și desigur, contractele nu pot fi încălcate fără consecințe… ca și în viața pământească !
Privind lucrurile la modul ideal, fiecare ”parte” își face treaba ei, iar la final, omul acumulează iubirea și cunoașterea care i-a fost menită, pregătindu-l pentru o treaptă mai înaltă. Dar… există și aici un mare ”dar” ! Chiar mai multe, de fapt… În primul rând, omul nu este un robot care funcționează mereu la modul ideal, indiferent de condiții. Fiind o ființă cu lipsuri, cu imperfecțiuni. el mai poate da rateuri pe parcurs…  poate chiar pierde direcția ! Desigur, există și mijloace de îndreptare, și ajutor de la alte ființe cerești. Dar pe ansamblu, e foarte posibil ca lucrurile să nu decurgă deloc atât de ideal cum au fost prevăzute.
Apoi, în viață pot apărea condiții cu totul neașteptate, care pot sugera direcții cu totul noi de acțiune, și tot conform legii iubirii. Omul poate fi tentat să ia o altă direcție, care nu a fost prevăzută în destinul său, dar care în final să aducă tot la acumulare de iubire și înțelepciune. Și atunci, care ar fi soluția, la modul ideal (sau, conformă unei înțelepciuni superioare ?) Omul acela să fie mereu lovit în cap și peste fălci că nu a respectat contractul inițial ?
Desigur, când privim lucrurile la modul logic, acest procedeu pare o barbarie, și totuși… este exact ceea ce se întâmplă, în mod obișnuit ! O, da, se poate spune că e o părere, că nimeni nu poate ști sigur cum acționează o înțelepciune superioară… Dar totuși,  practica vieții de zi cu zi poate aduce clarificarea ! Să luăm doar câteva exemple. Să spunem că Georgică, de exemplu, ajunge și el să se îndrăgostească. E fericit o vreme, apoi totul se năruie ! Suferă, iartă, apoi… o ia de la capăt. Și tot așa, ori de câte ori încearcă să găsească o tovarășă de viață, niciodată nu există cineva pentru el. Poate nu din vina lui, sau a ei, dar mereu există niște împrejurări care îi împiedică. Sau dacă, prin absurd, se încăpățânează să se gândească măcar la cineva ca la tovarășa sa, indiferent de condiții, totul începe să se năruie în jurul lui. Își pierde slujba, poate ajunge chiar pe drumuri… Până când înțelege că, dacă vrea să supraviețuiască, el trebuie să renunțe la ideea de a avea o tovarășă. Când renunță, totul reintră, oarecum, în normal…
Acesta a fost un prim exemplu de acțiune a destinului în viața cuiva. Să luăm acum un altul. Să ne gândim la Petrică, un om bun și muncitor, dar care, toată viața lui, a avut doar o stare medie. Orice ar fi făcut, oricâte eforturi, oricâte sacrificii, banii nu se lipeau de el ! Desigur, nici el nu era foarte interesat de acest aspect al vieții. Familia, prietenii, a face ceea ce îi plăcea, și a ajuta pe alții, erau pentru el destule pricini de fericire. Însă, poate veni o vreme când, condițiile sociale să îi impună să strângă niște bani, pentru a-i ajuta pe cei dragi, sau poate chiar pe mai mulți oameni ! Când nu ai nici tu, de unde să îi poți ajuta pe cei care îți cer ? Să trăiești ca păsările cerului, desigur, dar nu îi poți obliga și pe ai tăi să trăiască așa, după o viață de muncă, și apoi, păsările cerului nu plătesc impozite, și o mulțime de alte taxe !
Ei, și după cum ziceam, Petrică a ales acum o altă cale în viață: aceea a muncii plătite suficient. Nu doar a muncii în sine, ca până atunci. Pare simplu, dar… nu e deloc așa ! Am putea crede că niște Stăpâni ai Destinelor minunat de înțelepți și iubitori ar înțelege situația lui, și ar accepta să facă modificările necesare în ”contractul” lui de pornire. Dar de unde ! Toate eforturile și sacrificiile lui Petrică sunt în van ! Rugăciunile lui nu primesc răspuns decât prin trăiri încurajatoare, atunci când el ar avea nevoie de lucruri mult mai practice. Cu alte cuvinte, atunci când cineva moare de foame, i se oferă multe vorbe bune, și chiar lacrimi de crocodil pentru situația sa, dar atât. Legile sunt legi, și trebuie respectate, chiar dacă se mai pierde un suflet-două pe parcurs… Oricum, univerul e plin de suflete !
De ce spunem că sufletul lui se pierde ? Pentru că, în fața unei atare rigidități a destinului, el nu mai poate crede în iubirea universală…. nici măcar în înțelepciunea universală ! În mintea lui de om simplu, el își poate spune cam așa: dacă eu, un simplu om, mi-aș da și viața pentru semenii mei, și i-aș ajuta cu orice aș avea la îndemână, ba chiar, aș schimba niște legi rigide, și care nu mai folosesc la nimic, pentru a obține un folos mai mare, atunci niște Stăpâni super-înțelepți și perfect iubitori, cum de nu pot face asta ? Cum de pot lăsa un suflet să se piardă mai bine, și odată cu el, pe toți cei pe care el i-ar putea ajuta, decât să schimbe o literă din destinul său ?  Și atunci, dacă nu văd nici o iubire, și nici o înțelepciune universală, de ce m-aș mai strădui să mă îmbunătățesc ? Pentru cine, pentru niște ipocriți cu pretenții ? O, da, aștept acum să mă lovească fulgerele cerului, dar oricum îmi e egal, pentru că înțeleg că am trăit și am crezut degeaba, și întreaga mea viață a fost o minciună. Nici un fulger, și nici un iad, nu pot fi mai cumplite decât cele din sufletul meu !
Cam așa ar putea gândi și simți un oarecare Petrică în situația dată. Desigur, dacă ar avea destul curaj ! Dacă nu ar fi un habotnic potopit de frica sfârșitului… și gata la orice compromisuri pentru a scăpa de un așa-zis iad ! Chiar dacă el nu ar mai crede o iotă în iubirea universală. Să fim supuși de frică, iată o bună metodă educațională ! Și care a dat roade în toate timpurile…
Poate că discuția mea despre destin nu a fost chiar pe placul tuturor, și îmi cer scuze. Oricum, intenția mea nu este aceea de a fi pe placul cuiva, ci doar de a expune niște adevăruri, din punctul meu de vedere. Îmi pare rău dacă unii credincioși se vor simți răniți sau jigniți de punctul meu de vedere, și sincer, le doresc să nu ajungă nicicând să simtă așa. Dar, e punctul meu de vedere, și am dreptul să îl expun aici, în numele libertății de exprimare.
Nu vreau să se creadă, pe de altă parte, că sunt adepta libertății nelimitate în viață. Mi-ar plăcea doar ca viețile noastre să fie supuse iubirii, și atât. Iubirii pentru semeni, pentru natură, pentru tot ce e frumos ! Și în numele acestei iubiri, să avem dreptul să ”improvizăm” oricât cu viața noastră, în măsura în care nu facem rău nimănui, și respectăm legile cerești și pământești. Eu cred că aceasta ar fi adevărata înțelepciune: cea care știe să se adapteze, să se moduleze fiecărui caz în parte, astfel încât nici un suflet să nu se piardă. Cea care pune oamenii mai presus de legi…
Dar poate că, adevărata iubire și înțelepciune s-au retras demult într-o altă dimensiune, într-un cer mult prea înalt pentru a mai fi ajunse de noi, păcătoșii. Nouă ne-a lăsat doar legi și proceduri, și tot ce iese din cadrul lor, e aruncat la rebuturi. Dumnezeu nu a murit, după cum spunea Nietzche… ci doar a plecat ! Pur și simplu, s-a retras, obosit de lume. Și nouă ne rămâne doar să îl căutăm pe bâjbâite, sau să îl recreem, fiecare după propriu-i chip.

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: