Posted by: childagain | December 10, 2013

Poveste fără timp și fără nume

Povestea ce urmează nu se vrea una moralizatoare, sau cu înțelesuri profunde. Ea nu are decât un înțeles de suprafață, accesibil chiar și copiilor. E necesar să specificăm acest lucru, pentru ca oamenii obișnuiți să caute înțelesuri profunde să nu fie dezamăgiți.
Așadar, a fost odată un mare rege, care avea un slujitor credincios. Tot felul de porunci îi dădea acest mare rege slujitorului său, și el le executa fără crâcnire. Chiar dacă aceste porunci aveau drept rezultat pierderi sau suferințe din partea slujitorului său, el asculta plin de iubire, pentru că știa că regele său nu putea să îi dea vreo poruncă ce să îi facă rău cu tot dinadinsul. Doar îl iubea atât de mult, nu-i așa ? Regele își iubea atât de mult supușii, încât el-însuși era în stare de orice sacrificii pentru ei, oricine știa asta.
Ei, și a venit totuși o vreme când, forțat de împrejurări, slujitorul nu a putut urma o poruncă – nu pentru că nu ar fi vrut, ci pentru că nu a putut în acel moment. Grijile sale l-au copleșit, și nu a putut fi receptiv pe moment. (Deși avea un stăpân atât de iubitor, avea totuși griji, ca orice alt om, pentru că stăpânul acesta iubitor nu se ocupa chiar de toate aspectele vieții lui. De exemplu, dacă el și familia sa mureau de foame, stăpânul iubitor nu părea să considere că e cine știe ce mare lucru.)
Ei, și această neascultare de moment a părut grozavă în ochii regelui său ! Cum de își putea îngădui un slujitor nemernic, pe care el îl ținuse aproape de pieptul său, să nu îl asculte ? Și să prefere a lucra pentru sine,  pentru a-și duce zilele amărâte, în loc de a-și purta mizeria cu cinste, și a-l sluji pe el indiferent de împrejurări ? Doar știa că el îl iubește atât, cu o iubire desăvârșită !
Degeaba i-a explicat slujitorul credincios că avea nevoie doar de un mic răgaz, apoi avea să-l slujească mai departe, ca întotdeauna. Deageaba l-a implorat, pe el și pe dregătorii de la curtea sa, să îi împrumute ceva pentru a ieși din mizerie, pentru a putea să îl slujească mai apoi. Toți lăcrimau doar văzând starea sa, și îi mărturiseau marea lor iubire pentru el, dar nu puteau face nimic, chiar dacă erau plini de bogății, și doar un singur bănuț din partea lor l-ar fi ajutat să iasă la liman. Toți știau că slujitorului credincios îi stătea cel mai bine în mizerie, și ar fi fost un păcat să îi strice starea lăsată de destin. Va înțelege el și singur mai apoi, când va deveni destul de înțelept !
Atunci, slujitorul a apelat la dreptul de a-și manifesta libertatea sa de alegere. ”Până acum te-am slujit, și am înțeles că o condiție a acestei slujiri era ca eu să rămân în mizerie absolută, oricer aș face, și oricât m-aș lupta.  Ei bine, de acum încolo aleg să trăiesc altfel ! O să te mai slujesc, dar nu așa îndeaproape ca până acum, ci la fel cu toți ceilalți supuși din regatul tău, pe care nici nu îi știi măcar după nume. Și atunci, la fel cu ei, voi putea avea o viață normală, decentă, fără lipsuri și grija zilei de mîine – măcar pentru câțiva ani. Atât îți cer, câțiva ani ! Și oricum te voi sluji, îți voi respecta poruncile de bază. Iar apoi, după câțiva ani, poți să faci ce vrei cu mine.
Dacă această învoială nu îți este îndeajuns, îți mai dau orice alt lucru aș avea mai de preț în viața mea, afară de ființele dragi mie. Pentru acești câțiva ani sunt de acord să renunț la sănătatea mea, la fericirea mea (care oricum părea că e un păcat în ochii tăi, de aceea nu m-ai lăsat niciodată să o am), chiar și la o parte din anii vieții mele viitoare. Sper să îți fie îndeajuns să mă vezi mereu singur, fără interes pentru orice alte lucruri din lume, și așteptându-mi în orice clipă moartea – pentru că  oricum viața pe care m-ai lăsat să o duc nu îmi aduce nici o bucurie anume. Da, stăpâne și regele meu, aștept să văd cum se manifestă asupra mea marea ta iubire, și cum răspunzi cu ajutor concret cererii mele disperate. Pentru că tu-însuți ai spus, în repetate rânduri, că trebuie să îl ajutăm pe cel în nevoie cu orice are el nevoie, și nu doar cu vorbe. Și eu am urmat aceste cuvinte ale tale în viața mea, pe cât mi-a stat în putință, deși mizeria mea proprie m-a împiedicat întotdeauna să fac mai mult. ”
Și, după această nouă cerere, slujitorul a așteptat cu încredere răspunsul stăpânului pe care îl iubise. Desigur, încrederea i se mai clătinase, ca și iubirea, dar totuși mai avea o fărâmă. Dacă regele era atât de bun și drept pe cât crezuse el întotdeauna, nu se putea să nu-l asculte !
A urmat o perioadă în care el a muncit, și a făcut tot ce îi stătea în putință pentru el și pentru cei din jurul său. Nu a stat cu mâinile încrucișate, ci a muncit mereu, fără încetare, așteptând doar ca roadele muncii sale să se vadă. Și i-a ajutat pe ceilalți oameni atât cât a putut, după porunca regelui, deși el-însuși abia avea cu ce-și duce zilele. Ei, și după această perioadă, după tot efortul și chinul său… a văzut că rezultatul era egal cu zero ! El-însuși se afla într-o stare mai rea decât niciodată, mai rea chiar decât înainte de a face cererea. Regele nu îi ascultase nici una dintre cereri, și nici nu îi păsase dacă el îi ajută sau nu, pe ceilalți, nu îi păsase nici măcar dacă el mai trăiește, sau a murit deja. Apelul la libertatea sa de alegere căzuse oricum în van. Pentru că, atunci când un rege e atotputernic, de ce i-ar păsa lui de așa-zisa libertate a supușilor săi, garantată prin constituție ?  Constituția e oricum doar o culegere de vorbe, contează cine deține puterea.
”Tu nu mă mai iubești, și atunci de ce te-aș ajuta ?” Acesta a fost singurul lui răspuns. ”Dar oare, de ce am ajuns să nu te mai iubesc ? Oare ce drum lung și întunecat am parcurs până aici, și pe parcurusul lui, cât de mult am așteptat să îmi arăți tu mie mai întâi iubirea, de care atât ai vorbit ? Iubirea aceea care poate totul și iartă totul. Iubirea aceea de care sunt pline cărțile scrise de tine, și răspândite de dregătorii tăi prin împărăție. Iată, am vrut să văd concret cum ajuți tu pe cei în nevoie, cum iubești tu de desăvârșit, și cum știi tu să ierți desăvârșit pe cei ce îți greșesc, așa cum scrie în cărțile tale. Ca să am un exemplu, nu-i așa ? Tu trebuia să fii cel desăvârșit, și eu să fiu copleșit de iubirea ta. Tu știi că eu sunt oricum doar un slujitor nemernic, și pe deasupra și renegat, așa că, de ce ai pretenția să fiu eu mai iubitor decât tine ?”
Probabil că regelui nu i-au plăcut aceste cuvinte, dar nu a mai spus nimic. Desigur, nici nu a trimis asupra slujitorului armatele sale pedepsitoare – dar asta probabil doar întrucât slujitorul menționase cărțile sale, în care scria că, pe lângă a fi iubitor,  el mai  este și drept și înțelept. Ce dreptate și înțelepciune ar fi arătat el pedepsind fără milă un om căzut, și pe care refuzase să îl ajute ?
Povestea noastră se încheie aici, întrucât nimeni nu a mai știut de soarta slujitorului. El a reușit doar să pună pe hârtie cele întâmplate, deși nu era sigur dacă scrierea sa va ajunge sub ochii altora, sau nu. Oricum, ea nu egala nici pe departe minunatele scrieri pline de iubire și înțelepciune ale regelui. Scrieri care îl mișcaseră atât… și chiar și acum îl mai mișcau, chiar după toate cele întâmplate. Și își dorea din suflet să fi existat cândva, pe undeva, un rege care chiar să și creadă în cele scrise acolo.
După cum am zis, povestea nu are un înțeles ascuns. Dar, ar putea avea unul generalizator ! Pentru toți regii ce știu vorbi și scrie frumos, și pentru toți slujitorii netrebnici și neascultători, precum cel de aici. Poate dacă slujitorul ar fi învățat și el a vorbi la fel de frumos, cine știe… Poate ar fi ajuns și rege cândva !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: