Posted by: childagain | December 10, 2013

Virginitatea feminină – subiect încă tabu ?

Poate că e o temă oarecum neașteptată de cititori – oricum, neașteptată a fi abordată pe acest blog. Și totuși, am simțit că trebuia să o abordez, pentru că ea are rădăcini profunde chiar și în societatea modernă actuală –  psihologice, sociale, și chiar religioase. Am asistat la schimburi de păreri pe această temă, între persoane de diferite generații, care m-au făcut să râd și să plâng – figurat vorbind .  Să râd (deși nu cu toată inima) văzând până unde merge absurdul existenței, și să plâng – din compasiune.
Pe scurt, chiar și în moderna societate actuală, tematica virginității stârnește încă prejudecăți și controverse furibunde. Ce-i drept, cele mai mari grozăvii pe această temă le-am văzut a aparține  comunităților musulmane și hinduse. Numai dacă citiți mărturiile unor femei din aceste categorii, în privința căsătoriilor lor aranjate, și veți fi pur și simplu îngroziți, și uluiți că asemenea tradiții și ritualuri primitive mai pot exista în secolul XXI.
http://www.dailymail.co.uk/femail/article-502714/Why-Muslim-girl-born-virgin-wedding-night.html
http://www.faithfreedom.org/Testimonials/parvin.htm
http://www.theguardian.com/world/2009/jan/11/british-asian-forced-marriages
În acele societăți, femeia este încă o marfă de schimb, iar virginitatea îi asigură prețul.
Dar, lăsând de-o-parte aceste aberații socio-culturale, să vorbim despre statutul femeii virgine în societatea noastră europeană creștină. Pentru început, trebuie să recunoaștem că, măcar din punct de vedere legal, virginitatea sau lipsa ei nu adaugă sau scad nimic statutului unei femei. Însă, acesta e singurul aspect solid privind această tematică. Deși societatea noastră modernă europeană este mult mai permisivă, pe ansamblu, în privința pierderii virginității înainte de căsătorie, totuși, la nivel individual, și la nivel de mentalitate ”subterană”, lucrurile nu sunt cu mult schimbate. Majoritatea părinților acceptă teoretic faptul că în zilele noastre e normal ca o fată să aibă o relație înainte de căsătorie, dar în practică, și când vine vorba despre propriii lor copii, este cu totul altceva. Există încă părerea nespusă că ”e totuși mai bine să te păstrezi pentru noaptea nunții, că astfel vei fi mai fericită”.
Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, eu nu fac apologia libertinismului ! Nu sunt de acord cu multiplele încercări ale adolescenților de a se cunoaște din punct de vedere sexual, cu multipli parteneri, majoritatea determinate hormonal, și de presiunea micii lor comunități de tineri. Aceasta este o deviație în celălalt sens al scalei.
Însă, de aici și până la ”păstrarea virginității până în noaptea nunții îți asigură o viață fericită”  – e cale lungă ! Cât de fericită poate fi această viață, atunci când cel cei doi parteneri nu se cunosc prea bine, iar între aștepările lor și relația fizică poate fi o diferență ca de la cer la pământ, o spun iarăși multe mărturii ale femeilor. În majoritatea cazurilor, aceste căsătorii nici nu rezistă prea mult. Da, în mod paradoxal, deși societatea și religia ne asigură că, dacă feneile își vor păstra ”puritatea” până la căsătorie, viața lor va fi un paradis recompensat de Dumnezeu –  practica nu prea arată acest lucru – cel puțin, nu în zilele noastre.
În primul rând, în societatea iudaică în care au fost concepute aceste reguli (și mă refer la societatea Noului Testament, pentru că în Vechiul Testament femeia era privită tot drept marfă de schimb și unealtă pentru făcutul copiilor, precum în lumea musulmană), oamenii se căsătoreau foarte tineri, abia ieșiți din adolescență. Adică, atunci când impulsurile hormonale începeau să se manifeste. Și, regula era să fie amândoi virgini, nu doar femeia. Poate că în acest caz, o căsătorie între doi (foarte) tineri care se iubeau, și era binecuvântată și de Dumnezeu, avea șanse de reușită. Oricum, nimeni nu îndrăznea să dea o mărturie contrară comunității, sau să se despartă fără un motiv foarte temeinic (de obicei, infidelitatea), pentru a nu fi excluși din comunitate. Trebuie deci, în lipsa mărturiilor, să presupunem că acele căsnicii funcționau de minune. Totuși, în mod cu totul de mirare, existau și atunci bordeluri, și locuri rău famate, care nu duceau niciodată lipsă de clienți căsătoriți.
  Pe de altă parte,  existau chiar și cazuri de adulter din partea femeilor (o adevărată oroare !), care erau, desigur, aspru pedepsite. Incursiunile consorților în bordeluri, în schimb, treceau cu totul nevăzute și  neștiute de comunitate – adică, nu existau. Desigur, conform principiului că ”tot ceea ce nu vezi, nu există”.
Deci, ca să ne întoarcem în zilele noastre, fericirea adusă de păstrarea virginității până la căsătorie, este cel puțin discutabilă. Poate, în cazul în care există iubire veritabilă, o iubire din aceea în stare să miște și munții, o atare căsnicie ar avea totuși șanse de reușită. Dar, chiar și o asemenea iubire, tot are nevoie de o perioadă de acomodare. După părerea mea, acele ”căsnicii de probă” de care vorbeau părinții și bunicii noștri (sau concubinajele actuale) ar fi o soluție mai bună de acomodare, decât trecerea directă la căsnicia cu acte. Precizez, atunci când există o iubire veritabilă, și numai atunci, tinerii ar trebui lăsați să încerce să se acomodeze unul cu altul, timp de câțiva ani, și nu doar prin întâlniri în weekenduri. A locui împreună cu celălalt îți permite să îl cunoști cu adevărat – nu numai sexual, dar în toate micile aspecte banale sau jenante ale vieții de zi cu zi. Se va putea vedea atunci dacă celălalt este în stare să facă mici compromisuri pentru binele relației, dacă și cât contribuie la treburile casnice, dacă și cât e dispus să își facă planuri ținând cont de partener. S-ar evita atunci dezamăgirile survenite eventual după câteva luni sau  ani de căsnicie, interval după  care ea sau el pot spune, pe bună dreptate, că nu l-au cunoscut pe celălalt, că înainte de căsătorie era cu totul altfel. Normal că un om cu care ieși doar câteva ore pe zi, sau pe săpămănă, la întâlniri, și care face totul să te cucerească, să fie bine, să își arate doar părțile bune, nu e tot același cu acela care s-a văzut „stabilit” și își dorește tot confortul posibil din această situație. Aici e vorba și despre punctul de vedere al bărbaților, nu doar al femeilor, pentru că dezamăgirile pot interveni în ambele sensuri.
Bine, ar putea exista o obiecție și cu privire la această metodă de cunoaștere reciprocă: dacă ”nu merge” ? Dacă, după o oarecare perioadă, cei doi se dovedesc incompatibili ? Ea și-a pierdut virginitatea degeaba ? (Punctul de vedere al părinților.) Nu e degeaba, dragii mei, măcar e bine că a înțeles că nu se potrivesc ! Gândiți-vă ce durere ar fi fost, dacă ar fi fost vorba de o căsătorie ! Așa, măcar a pierdut doar câțiva ani din viață, și a câștigat o experiență. Apoi, astfel maturizată, știind acum ce vrea de la viață, îi va fi mai ușor să îl găsească pe cel potrivit, ”alesul”.
Observați că eu nu vorbesc aici de libertinism, de desfrânare, ci doar de iubire adevărată, și de găsirea partenerului potrivit. Dealtfel, unele texte esoterice spun că, atunci când doi oameni se iubesc, se leagă între ei o ”căsătorie spirituală”, uneori chiar mai trainică decât cea tradițională.
Câte căsnicii tradiționale, binecuvântate de biserică, au sfârșit prost ! Pe  de altă parte, de câte ori biserica nu a binecuvântat în căsnicie oameni care făceau acest pas doar din interes, material sau de altă natură !
Și, câte relațiii neconvenționale au supraviețuit anilor, și uneori chiar s-au transformat în căsnicii, după un timp !
Desigur, nu e o regulă strictă. Nu neapărat căsniciile tradiționale sfârșesc prost, iar relațiile merg bine. Totul depinde, în ultimă instanță, de iubirea sinceră dintre cei doi. Dacă există această iubire, atunci Dumnezeu o va binecuvânta, cu biserică, sau fără.  Și, iarăși spun, o membrană, o pieliță, nu crește valoarea unei femei, nici în ochii oamenilor, nici ai lui Dumnezeu. În fapt, virginitatea trebuie să fie o stare de spirit. Puritatea inimii, a sentimentelor și gândurilor pline de iubire, a unui suflet care nu vrea răul…
Ea nu este totuna nici cu ignoranța. A spune despre o tânără fată că este ”pură” doar pentru că nu știe nimic despre sex, nu este o definiție prea bună. Ignoranța nu este o stare care să fie plăcută lui Dumnezeu, orice ar spune oamenii. Desigur, totul e bun doar la timpul său !  Dar, când vine acest timp, a căuta să păstrăm ”puritatea” cuiva menținându-l în ignoranță, nu îi face acestuia nici un serviciu.
Să luăm acum o situație inversă celei descrise mai sus.: să presupunem că o femeie s-ar încăpățâna să își păstreze virginitatea până la căsătorie. După cum se știe, în zilele noastre, femeile se căsătoresc mai târziu decât pe vremea bunicilor, sau chiar a părinților noștri. Multe dintre ele fac studii, chiar superioare, apoi, poate vor voi chiar să muncească câțiva ani înainte de căsătorie, pentru a-și face o situație. Eu am auzit de cazurile unor femei virgine până pe la 30 de ani. Credeți că, drept răsplată a așteptării lor, viața le-a oferit cununi de roze ? Sau, atunci când au hotărât, în fine, să se căsătorească, s-au trezit cu șiruri de bărbați așteptând la rând, extrem de fermecați de ideea a avea drept soție o virgină de 30 de ani ? Dacă au reușit să găsească fie și un singur om dispus să încerce o relație, e posibil ca relația respectivă să nu fi fost chiar ceea ce așteptau amândoi, și despărțirea să intervină rapid. Cu atât mai mare durerea pentru virgina care a așteptat atât – și, pentru ce ?
Desigur, din punct de vedere religios există o altă vedere asupra situației: femeile trebuie să se păstreze virgine pentru Dumnzeu. Dar atunci, există mânăstiri, există locuri speciale de rugăciune, unde își pot închina viața Lui, dacă așa doresc. Și în acest caz, de la început nu trebuie să se gândească la un soț, sau la copiii. Iar dacă totuși se gândesc, înseamnă că nu sunt potrivite pentru viața de mânăstire, și atunci, pentru a se căsători, pentru a găsi un soț bun și potrivit pentru ele… mă tem că vor trebui să accepte puțin regulile lumii !
Închei acest lung articol cu un exemplu foarte practic, din viața unei colege de facultate. Această colegă a avut, aproape toți anii de facultate, afară de ultimul, un prieten bun – sau un iubit, cum se zice. Dar, au rămas tot timpul la nivel platonic, pentru că mama ei o avertizase că ”ea nu ține târfă în facultate”. Întrucât mama ei muncea și o întreținea, fata a ascultat. Ei, și în ultimul an, prietenul ei s-a săturat de atâta așteptare, deși o iubea, și a cunoscut o altă femeie. Aceea, deșteaptă, i-a făcut repede și un copil, ca să ”se asigure”. Nu pot spune cât a suferit colega mea, și ce mutații s-au produs în psihicul ei ! Destul să spun că a hotărât să se mărite cât mai repede, pentru că se simțea deja a fi fată bătrână (la vreo 25 de ani), și toți cei din orașul ei, care o știuseră împreună cu prietenul ei, acum bârfeau. A găsit un pretendent prin intermediul unor cunoscuți, și s-a măritat în vreo trei luni. Desigur, totul a fost o afacere reciproc avantajoasă: ea avea un statut de viitoare absolventă a unei facultăți bune, el avea deja o slujbă și bani, și căuta o soție. Ceea ce nu știa ea, era că lui îi cam plăcea băutura, iar socrii ei aveau o idee proprie despre căsnicia lor, pe care voiau să și-o impună.
Cred că vă închipuiți deja ce căsnicie fericită are colega mea. La nici un an de la nuntă, i s-a născut primul copil, așa că nu mai putea să se elibereze atât de ușor. Oricum, tot timpul auzeam de certuri, de jigniri, de neînțelegeri reciproce. Dar, ea a rezistat pentru copii (acum are doi) și pentru situația materială pe care și-au clădit-o împreună. Nici nu mai visează la vreo fericire, doar munca ei și copiii îi aduc totuși o mulțumire.
Nu am întrebat-o niciodată dacă se mai gândește la fostul ei iubit, și dacă regretă că nu și-a pierdut virginitatea mai devreme, atunci când l-ar fi putut păstra. Dar, știu și fără să o întreb ! Iată o situație în care prejudecățile au distrus fericirea cuiva. Desigur, nici mama ei nu este total de învinuit, pentru că și ea a fost victima unor îndoctrinări, chiar mai profunde. Poate în sinea ei, ea crede și astăzi că și-a crescut fata cât se poate de bine, și că aceasta a luat tot ce putea de la viață.
Închei aici, deși topicul e vast, și se pretează la lungi discuții. Eu am arătat doar un punct de vedere, fiecare e liber, în schimb, să și-l păstreze pe al său. Sau să și-l schimbe…

Responses

  1. Observatii juste, reflectii cu care sunt de acord.

    • Mulțumesc, d-le Onaca ! Nu e un subiect ușor, tentația de a fi privit superficial e mare, Dar, mă bucur să găsesc oameni care îl privesc cu seriozitate.

  2. De acord cu tine. Virginitatea nu aduce fericire, ba cele care au fost virgine la căsătorie, au trăit poate, mult mai rău decât celelalte. Cunosc multe cazuri, din păcate.

  3. Deci, nu e doar o impresie personală ! E bine să fie spuse aceste lucruri, care de obicei se tac, pentru ca noile generații să nu mai asculte de prejudecăți. Însă, e bine și să se spună că totul e cu măsură, ca tinerii să nu creadă că noi suntem de acord cu ”viața boemă” , și cu experimentări relaționale multiple. Totul depinde, de fapt, de bunul simț interior al fiecărui tânăr, și de sufletul lui. Ceea ce spune sufletul, asta e !🙂

    Te pup, mulțumesc de intervenție !

  4. parerea mea : Evolve or be extinct.

    Daca s-au schimbat vremurile, te schimbi si tu. Exact cum tehnologia a avansat infinit in ultimii 2000 de ani asa a evoluat si constiinta sociala. Daca vrei sa fii reprezentat de vlastari sanatosi intr-un viitor indepartat, trebuie sa te adaptezi regulilor lumii, cum bine ai zis in post.

    Cei care traiesc dupa regulile de acum 2000 de ani, ei bine, traiesc in trecut si viitorul va veni ca o furtuna pe care nu o vor intelege.

  5. Uite ce interpretare simplă și clară ! Cele mai mari adevăruri sunt și cele mai simple. Chiar și Noul Testament spune undeva: ”Să nu vă potriviți acestui veac, ci să fiți schimbați, prin înnoirea minții voastre, ca să înțelegeți care e voia Domnului,și ce este bun, plăcut și desăvârșit.”


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: