Posted by: childagain | January 1, 2014

Început

De obicei, atunci când ne gândim la începuturi, ne gândim cu speranță ! Chiar dacă nu știm mare lucru despre ce va fi, ne imaginăm că va fi mai curând bine decât rău; pentru că așa e în natura omului, și fără această speranță de mai bine, el nu ar putea supraviețui. Desigur, ar supraviețui fizic, dar fără „motorul” interior care să îl ducă înainte, după un timp, chiar și „fizicul” s-ar prăbuși.
Așadar, la început de an, toți, chiar și cei mai amărâți ai soartei, își doresc și își închipuie că va fi ”mai bine” – deși nu ar putea să descrie exact acest „mai bine”. Dar, dincolo de amănunte, persistă o senzație de înnoire, care nu poate duce decât în sus, și nu în jos. După cum spune și Eminescu: ”Cum mângâie dulce, alină ușor/ Speranța pe toți muritorii/ Tristețe, durere și lacrimi, amor/ Azilul își află în sânu-i de dor/ Și pier, cum de boare pier norii.” De fapt. înteaga sa poezie ”Speranța” este un imn închinat acestei puteri dătătoare de viață a omenirii.
Deci, la început de an, prima își face apariția această mare forță susținătoare a vieții noastre. Desigur, ea este doar una dintre cele trei virtuți creștine menționate de Pavel în Epistola I către Corinteni:”Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea”(I, Corinteni 13.13) Și, tot el spune mai departe:„Dar cea mai mare dintre ele este dragostea”. 
Deci, dacă avem în noi dragoste, trebuie să presupunem că nu ar trebui să ne mai temem de viitor. Ar trebui să credem că dragostea din noi va aranja totul frumos și armonios, că ea va atrage înspre noi oamenii și situațiile necesare pentru ca viața noastră să își urmeze cursul cel mai benefic. Adică, va crea sincroncități, după cum spuneam în altă parte.
Desigur, nu e vorba de orice fel de dragoste – pentru că oamenii, îndeobște, au tendința să dea acest nume oricărui sentiment egoist de posesie față de un lucru sau ființă, sau chiar dorinței disperate de a poseda. Când spunem ”dragoste” însă, e vorba acea dragoste care poate schimba realitatea înconjurătoare, dragostea -dăruire, sau chiar dragostea-sacrificiu, care utiă de sine și se revarsă în afară. Dragostea aceea de care vorbește Pavel în I.13 Corinteni
Deci, dacă avem în noi acea dragoste, probabil că viitorul nu ar trebui să ne mai îngrijoreze ! Desigur, la modul ideal vorbind, pentru că în mod practic, oameni suntem, și deci nu ne putem împiedica să privim o situație din toate direcțiile.
Pentru a vedea numai și numai un viitor sigur și luminos, mai avem, deci, nevoie și de a treia virtute creștină: credința. Ce este credința, și cum putem să o căpătăm – pe tema asta au curs deja rânduri de cerneală. Din păcate, nu este o temă simplă așa cum apare, pentru că, de multe ori, viața ne pune la încercare la modul cel mai dur posibil, și chiar și o credință de oțel se mai poate clătina. Pornim la drum cu credința inocentă a copilăriei, apoi viața ne-o dezminte, noi încercăm să o mai păstrăm, chiar așa, peticită, încercăm să mai găsim explicații de ce lucrurile nu se petrec așa cum ar trebui… Și în final, ne-o regăsim dacă și numai dacă primim un ajutor – de regulă, de Sus.
Desigur, și oamenii ne pot fi de cel mai mare ajutor, și ei pot contribui la renașterea credinței noastre, dar numai în secundar. Întrucât, pentru a ne întoarce la credința fără nori a copilăriei, avem nevoie de o intervenție dincolo de limitata ființă umană. Nu vorbesc aici de minuni vizibile, ca mersul pe apă, sau schimbarea apei în vin, ci doar de mici minuni ale vieții de fiecare zi, atât de necesare supraviețuirii noastre. Și, atunci când Cineva de Sus se hotărăște să ni le ofere, după o perioadă de mari încercări, credința noastră face și ea un salt.
Poate părea cam ”mecanicist”, cam ”cauză-efect” (minune-rezultat-credință), dar din păcate, natura umană chiar are nevoie de minuni din când în când, pentru a-și păstra credința vie. De fapt, circuitul e cam așa: credință, apoi scădere, raționalism, chiar disperare, apoi, (eventual) minune, și din nou credință. Nu degeaba a vindecat Iisus orbii, paraliticii și leproșii, ci pentru că altfel, ce credință ar mai fi avut aceștia, în mijlocul disperării lor ? Cum să mai creadă în Iubire – o Iubire care nu le oferă decât predici ? Dar dacă, dimpotrivă, ei au primit rezultatul concret al credinței lor, atunci credința și iubirea lor s-au întărit și mai mult.
Iată deci că și credința are un rol foarte important în ecuația viitorului nostru, dar ea are nevoie de susținere.
În concluzie, dacă avem cele trei „pârghii susținătoare” ale vieții creștine – și nu numai creștine- atunci, ar trebui să nu ne mai preocupe viitorul, Mai bine-zis, ar trebui să credem că el este ”sub control”, și nu avem motive de îngrijorare.
Poate că asta simțim, în mod subconștient, cu toții, la început de an. Sau, simțim fiecare în funcție de credința, nădejdea și iubirea noastră. Oricum, la început de an, se pare că ele sunt oricum ”la maximum” – de aceea majoritatea oamenilor simt că noul an va fi mai bun decât cel vechi. Poate că la acest ”maxim” contribuie și o revărsare de har, dar nu putem ști noi.
Așadar, fie ca noul an să ne aducă numai bine, și fiecăruia cele necesare ! E o speranță, dar are în ea și credința, și iubirea…

Responses

  1. La multi ani 2014 🙂

  2. Mulțumesc, dragă Trezire, și ție La mulți ani, și tot ce ți-ai dorit până acum să se împlinească pe 2014 ! (Știu eu că tu îți dorești numai lucruri înțelepte.)

  3. La mulți ani cu speranță și cu credință în 2014! În așteptarea minunilor…

  4. Multumesc din suflet, Lili ! Ce sa facem, le tot asteptam…🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: