Posted by: childagain | January 2, 2014

Gânduri aleatorii despre povești și amatorii de povești

M-am hotărât definitiv: îmi plac poveștile mai mult decât viața reală ! Poveștile din filme, din cărți, și din imaginația noastră. Poveștile pe care le putem ”conduce” cu mintea așa cum dorim, și care ne oferă totodeauna bucuria și speranța la sfârșit. Indiferent de hopuri, de încercări, de lupte cu zmeii interiorii și exteriori, poveștile ne oferă până la urmă finalul așteptat. Și mai mult, în poveste totul se petrece exact la timpul potrivit, chiar și relele încercări, care până la urmă au bune urmări.Nu există pauze inutile și așteptări chinuitoare, nu există ani irosiți, sentimente și energii irosite. În povești, totul are un scop, și un rod. Iar finalul încununează opera, așa cum se spune.
Așadar, cine nu ar prefera poveștile ? Iar dacă, printr-o minune a zânei bune, sau a ursitoarei la început de viață, i s-ar oferi sufletului nostru alegerea de a trăi sau într-o poveste, sau în lumea reală, oare care suflet masochist ar prefera realitatea?
S-ar putea spune că poveștile nu ne-ar ajuta să evoluăm, dar nu e corect spus. Poveștile au și ele încercările lor, treptele lor inițiatice, iar sufletul în mod necesar devine mai înțelept, pentru că în poveste, este chiar obligat să le treacă. Obligat, dar și ajutat, așa încât până la sfârșit, totul capătă un aspect pozitiv, iar eroii principali în mod sigur obțin cele necesare și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Ba în unele povești, chiar dacă fericirea nu a fost obținută în anii tinereții, nu e niciodată prea târziu, și viața le acordă totdeauna eroilor un happy-end tardiv. (Să nu mă întrebați de care poveste e vorba, pentru că, deși m-a atins până în suflet, știu că este doar o poveste.)
Așadar, poveștile sunt minunate, dar asta poate pentru că… sunt create de oameni, și ele reflectă dorința lor de ideal ! Atunci când viața reală e banală sau chiar mizerabilă, poveștile vin să o ”corecteze”, și îi acordă sensul și răsplata finală. Cu alte  cuvinte, poveștile reprezintă viața așa cum ar vrea oamenii să fie.
Și cu toate acestea, ele nu sunt întotdeauna roz ! Oamenii sunt conștienți că trebuie să fie și dureri, și încercări. dar totuși ei spun că toate trebuie să ducă spre un final pozitiv, care să fie văzut și simțit în cursul acestei vieți. Iar lucrurile trebuie să se petreacă la timpul potrivit, atunci când sufletul lor și situațiile o cer, și nu aleator, sau chiar deloc. În povești, nu există noțiunile de ”zadarnic” sau ”prea târziu”. Cu adevărat, viața reală ar avea mult de învățat de la povești !
Și atunci, care ar fi soluția ? Să trăim într-o poveste, în micul nostru balon de săpun fericit ? Desigur, nici să vrem, și nu am reuși asta, pentru că viața ar avea grijă să ne spargă balonul. Iar dacă am adopta viziunea lui don Quichote (care mie îmi e tare drag), inevitabil, nu am putea-o păstra până la capăt.
Soluția nu este deci să ne transformăm viața într-o poveste. Sau, ar fi, dacă am avea suficientă forță… și am fi și lăsați să o facem. Dar, întrucât această soluție e doar o… poveste, atunci, nu ne rămâne decât să trăim în viața reală. Dar totuși, neaparținându-i pe deplin ! Există oameni în exterior pe deplin inserați în realitate, care pot ”funcționa” normal în societate, dar care totuși, în interiorul lor, sunt cât se poate de departe de aceasta. Și profită de orice ocazie de a rupe contactul cu realitatea ! Ei sunt acei ”singuratici”, ”ciufuți” sau pur și simplu, visători ”cu diplomă”😉 (adică, recunoscuți de anturaj). Ei sunt aceia care preferă să rămână singuri acasă cu o carte în mână, sau cu o peniță (fie ea și electronică), decât să meargă la nu știu ce petrecere – spre oroarea cunoscuților. Sau, să își petreacă vacanța în vârful muntelui, decât într-o stațiune luxoasă și aglomerată. Sau să rămână singuri, decât să accepte relații de compromis pentru ”a ieși în societate”. Sau, să prefere riscul libertății, siguranței unei poziții aprobate de toți.
Deigur, din cele descrise, acești oameni par a aparține genului ”extraterestru”, și par a fi întâlniți mai mult prin povești. Apropos, voi chiar ați întâlnit vreunul ?🙂 Desigur, nu putem spune nicicum că un om normal (adică, în sensul normalului social acceptat) le-ar duce lipsa.🙂 Ei, și totuși ”extratereștrii” aceștia sunt cei pentru care, probabil, au fost create poveștile. (Sau poate, chiar ei-înșișl crează povești !) Trebuie să existe un public receptor și pentru poveștile astea, altfel, ele nu și-ar avea rostul.
Și publicul acesta, și poveștile acestea, există de mii de ani, deci categoria ”extratereștrilor” se pare că e destul de perenă. Spre disperarea celorlalți !🙂
Ei, și ca să închei aici aceste rânduri fără cap și fără coadă, îmi permit să redau gândurile unui mare visător și creator de povești din alt veac, care par să se potrivească, oarecum, gândurilor noastre:
”Căci viața noastră-i pânza din care visele-s țesute,
Și scurta viață-mprejmuită-ni-i de somn.”(W. Shakespeare)

Responses

  1. Frumoase ganduri ai stiut sa aduni, acum la început de an! Îți multumesc ca nu le-ai ținut doar pt tine. In schimbul lor îți fac si eu un dar, confirmadu-ți ca acei extraterestri despre care scrii tu, exista cu adevărat. Si, pe deasupra, mai sunt si creatori de basme. Daca chiar vrei sa verifici, nu ai decât sa alegi una din cele 5 chei (ar urma sa fie 7) de pe blogul meu. Fiecare dintre ele incifreaza unul si același adevăr de viata. Îți urez un an cu final de poveste frumoasa.

  2. Am văzut că aveți multe povești pe blog, d-le Onaca, și le voi vizita în măsura timpului meu liber, mulțumesc !
    Știu și că mai există pe undeva și extratereștri🙂, dovadă minunații mei vizitatori și prieteni de blog, dintre care faceți parte și dv.

    Mulțumesc pentru urare, și pentru dv. un Nou An ca o poveste !

  3. M-ai purtat frumos în lumi de poveste!

  4. Ei, Potecuțo, pe tine nu e greu să te ducă cineva în poveste ! Tu chiar trăiești acolo…🙂 Sau, cel puțin, în cea mai mare parte. (Asta mi-o zice descrierea pe care ți-ai făcut-o.)

  5. .. 🙂 extraterestrii acestia chiar sunt foarte pamanteni . Frumos !

  6. Da, dar sunt de pe Noul Pământ… sau de pe un alt Pământ, alternativ.🙂
    Mulțumesc, Trezire, te îmbrățișez !

  7. Povestile sunt cel mai greu de dus, de-ar fi si ele ca realitatea…cred ca numarul realizatilor social si profesional ar creste exponential ca si al celor fericiti in dragoste, n-ar mai realiza nimeni cai verzi pe pereti😆
    asta nu inseamna ca realitatea nu-i o poveste😛

  8. Dacă realitatea ar fi precum poveștile, Aura, n-ar mai fi nimeni nerealizat sau nefericit. Raiul ar coborâ pe pământ !

    Pe de altă parte, și poveștile sunt de mai multe feluri; există și din cele ”vorbă-multă-sărăcia-omului”, și chiar din cele fără happy-end ! (Dar eu pe astea le exclud, nu sunt povești care se respectă.🙂 )
    Realitatea e uneori precum una din poveștile astea care mie nu îmi plac. Eu când spun ”poveste” înțeleg o istorie ideală, în care totul se termină cu bine, și toți sunt fericiți la final.

    Te pup, și îți doresc să ajungă și realitatea ta ca o poveste adevărată !

  9. dap.. am intalnit unul.. de fapt, il vad in fiecare dimineata in oglinda🙂 si sper ca nu suntem inca asa de pe-cale-de-disparitie. Inca mai sper ca o sa gasesc un altul ( sau si mai bine o alta🙂 ) intr-o buna zi😀

  10. Dacă ești un ”extraterestru” adevărat (și nu mă îndoiesc🙂 ), sigur vei găsi ! Pentru că extratereștrii se recunosc între ei.
    Dar, chiar și printre extratereștri, trebuie să îl găsești pe cel/cea mai compatibil/ă. Și asta, numai practica o poate spune…

    Bine ai venit în lumea poveștilor, alături de ceilalți extratereștri virtuali!🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: