Posted by: childagain | January 11, 2014

Există timpul ? (I)

Iată o întrebare pe care și-a pus-o o minunată prietenă și vizitatoare – Trezire divina – și de la care a pornit ideea acestui articol. După cum i-am răspuns într-o primă intenție, în privința acestei mari nedumeriri, ea se află într-o ilustră companie, alături de filosofi, teologi, fizicieni, matematicieni, și chiar mulți oameni simpli și neștiuți, care s-au întrebat asupra naturii Universului nostru.
Acum, departe de mine să îi fi dat un răspuns clar și fără echivoc ! Ba chiar, mi-am recunoscut ignoranța, dar în același timp, mi-am zis că ar fi bine să trecem în revistă ceea ce (nu) se știe despre timp. Așa, ca să mai gândim…🙂
Desigur, sunt conștientă că ignoranța unui neaparținător al sfintei lumi științifice e posibil să atragă asupra sa anatema ”științificilor” drept-credincioși, și chiar focurile blamului.🙂 Dar, îmi asum riscul…
Și asta, întrucât cred cu tărie că știința e folositoare doar în măsura în care până și cel mai umil pălmaș înțelege câte ceva, după puterea lui. Doar atunci se poate spune că o societate este evoluată. ”Vârfurile” nu au fost niciodată un indice al evoluției societății în ansamblu. Genialitatea unui Arhimede sau Euclid nu schimba cu nimic ignoranța marii mase a Antichității sclavagiste. Nici claritatea și realismul științific al unui Galilei sau Giordano Bruno nu scădea vreun gram nivelului confuziei înspăimântate a țăranilor și breslașilor Evului Mediu. Din acest punct de vedere, cu toate tarele ei, epoca noastră este mai aproape de ceea ce înțelegem noi prin ”civilizat”. (Deși, accesibilitatea informației științifice este doar unul dintre criterii, pe lângă acesta existând și altele, mai importante, cum ar fi, de exemplu, nivelul conștiinței și compasiunii individuale și colective.)
Dar, ca să lăsăm această introducere, întorcându-ne la întrebarea din titlu, putem răspunde doar… și da, și nu ! Da, este una dintre acele întrebări-paradox la care nu există un singur răspuns valabil. Sau, ca în logica paradoxală, A și non-A sunt reciproc valabile. Și asta, întrucât este vorba atât de un aspect absolut al timpului, cât și de unul relativ.
La modul absolut – din perspectiva divină, poate – putem spune că timpul nu există. ”Veșnicia” e un termen generic cu care oamenii numesc această întrepătrundere a tuturor momentelor și linilor temporale, privită din perspectiva cuiva aflat în afara ”sistemului” – adică, a universului cunoscut. Și acest cineva nu poate fi – cel puțin la nivelul nostru de înțelegere – decât o Ființă extrem de evoluată, un zeu, poate chiar Creatorul originar. Desigur, și ființele mai puțin evoluate pot ajunge să vadă lucrurile ”din afara sistemului”, cu ajutor de la una evoluată, care să îi ajute să își crească nivelul vibrației (vibrației spirituale și energetice, dar care se transmite până la nivel fizic, atomic și subatomic), și astfel să ”spargă” modelul lor moștenit de percepție asupra Universului.
Ei, și dacă am ajuns să vorbim de acest model, am ajuns și la noțiunea de timp relativ ! Timpul este relativ în măsura în care este perceput de către noi, ființe cu sisteme de percepție liniare, dar foarte individuale. Spun ”liniare”, întrucât noi, oamenii, percepem timpul în genere ca pe o curgere într-un singur sens: dinspre trecut spre viitor. (Lăsând, desigur, de-o-parte excepțiile: clarvăzătorii, care pot vedea mai multe linii temporale). Și spun ”individuale” întrucât până și curgerea aceasta liniară pare a avea ”viteze” diferite pentru fiecare dintre noi. Lucru dovedit, de exemplu, de experimentele efectuate cu copii și bătrâni : http://www.descopera.ro/stiinta/9853338-misterele-timpului-si-secretele-perceptiei-noastre-asupra-realitatii
Ca o concluzie, putem spune că noi, oamenii suntem, cumva, ”setați” să vedem o singură variantă a curgerii timpului, sau o singură probabilitate de manifestare a lui. Aceasta, fiind probabilitatea pe care o alegem din mulțimea care ni se oferă la un moment dat. Mai clar, dacă într-un anumit moment ni se oferă, de exemplu, două posibilități de evoluție a evenimentelor, noi o vom putea vedea în desfășurare doar pe cea pe care o alegem – liniar, dinspre trecut spre viitor. Pe cea pe care n-am ales-o, deși există și ea la nivel potențial (și poate chiar real, într-o altă dimensiune), nu o vom mai putea vedea. Iar dacă am voi să ne întoarcem în momentul respectiv ca să o alegem pe cea de-a doua, nu ne va fi cu putință în stadiul actual al conștiinței și vibrației noastre. (Apropos de asta, iată aici un film cald pe tema întoarcerii în timp, care mie mi-a plăcut mult ca idee de bază, și ca filosofie subiacentă: About time )
Ei, și aici poate că e timpul să vorbim puțin despre acele linii temporale de care am pomenit. Într-o altă postare am dezvoltat mai mult această idee : Despre alegeri și lumile pe care le creem. Aici voi spune doar că aceste linii sunt, de fapt, probabilitățile care ne apar în față într-un ”nod” temporal – adică, mai simplu spus, un moment de alegere. Există astfel de momente cruciale în viețile noastre, în care noi alegem o ”linie”, sau o desfășurare a acțiunii. Dar, după cum spuneam anterior, liniile pe care nu le-am ales există și ele la nivel potențial. Există ipoteza că acele linii chiar ar duce spre ”universuri paralele” – adică, realități în care un alt eu al nostru, care a ales altfel, duce o altfel de viață. Noi nu am putea percepe acele universuri doar pentru că am fost ”setați” astfel – să nu vedem decât o singură linie.
Aceasta nu este doar o ipoteză (mă refer la setarea noastră asupra unei singure posibilități), ci a fost demonstrată științific. Iată un prilej de bucurie și pentru amatorii de știință ”pură” !🙂 Dacă urmăriți filmulețul acesta – What The Bleep Do We know ?– vă veți convinge. Desigur, ca să fim pe deplin obiectivi, trebuie să amintim și părerile unora că acest film ar fi, de fapt, ”misticism cuantic” (sic !)  Deși, acești ”unii” nu se arată la față, și nici nu oferă vreo altă explicație pentru rezultatele experimentelor descrise.
Deci, filmul descrie, printre altele, un experiment în care se ”trage” cu un fascicul de electroni printr-o fantă îngustă. În mod normal, conform legilor reflexiei, refracției și interferenței undelor, ar apărea pe peretele opus trei benzi de electroni. Doar în cazul în care mediul ar fi mai rarefiat, nemaiproducându-se interferența, ar apărea o singură bandă. Ei bine, atunci când era prezent un observator uman, în mod invariabil, apărea o singură bandă, indiferent de mediu.
De fapt, explicația pentru cele trei benzi ar fi una mai complexă, referindu-ne și la dubla natură de corpuscul-undă a electronilor, și la faptul că, la nivel cuantic, un corpuscul-undă nu se află ”într-o singură locație”, ci prin natura sa de undă, el se poate afla în mai multe locuri – sau probabilități – simultan. Deci, la nivel cuantic, este posibilă coexistența probabilităților ! Cele trei benzi de electroni ar reflecta, astfel, multiplele probabilități de existență ale electronilor.
Dar, când intervine observatorul uman, el nu poate vedea decât o bandă, deci… o singură probabilitate  de existență ! Conform ”setării” sale interne, de parcă natura l-ar ”obliga” să aleagă o singură probabilitate. (Pentru om, din păcate, valabil și la nivel fizic, și metafizic).
Poate că această ”setare” a fost concepută ca un mecanism de protecție a psihicului uman, pentru a nu ne pierde în multitudinea probabilităților. Dar, pe măsură ce omul evoluează, și vibrația sa crește, așa cum am mai spus, el devine capabil să vadă totuși mai multe pobabilități. Dovadă, inițiații și clarvăzătorii, care pot vedea mai multe linii temporale din trecut sau/și viitor. Există oameni extrem de evoluați pentru care timpul este un fluviu în care probabilitățile coexistă, și deci pentru ei nu mai există ”trecut”, ”prezent” sau ”viitor”, ci doar un continuu prezent. Desigur, la nivelul vizualizării, pentru că la nivelul trăirii efective, cred că ar fi destul de greu, chiar și pentru acei oameni, de a trăi în mai multe universuri simultan (și conștientizat) Poate doar un Hristos ar fi fost în stare…
Ei, și pentru că am spus deja destule, mă opresc aici (deocamdată), rămânând să mai continuăm pe această temă, după ce vom mai asculta părerile prietenei care m-a ”împins” spre această postare, și chiar și ale altor prieteni sau persoane interesate, care ar putea adăuga câte ceva.
În încheiere, vă las două linkuri extrem de utile pentru înțelegerea problemei timpului și a probabilităților temporale:
http://www.descopera.org/timpul/
și din nou:
Coborând în gaura de iepure 1 (Scuze, acesta este de fapt documentarul în care este amintit experimentul cu electronii care trec prin fantă. Din păcate, nu l-am mai găsit cu subtitrare, ca în urmă cu câțiva ani.)
P.S. Din nou scuze, când spun ”a înțelege” mă refer la amatorii ca mine, și nu la adevărații oameni de știință.
P.S. 2 Și totuși mă mănâncă ”penița”, și nu pot să las această întrebare de-o-parte !🙂 Dacă vi s-ar oferi posibilitatea să vă întoarceți într-un anumit moment și să alegeți o altă linie temporală, ați face-o?

Responses

  1. …am vrut sa-ti scriu asa de multe despre ceea ce cred eu ..apoi cand sa-ti trimit mailul am realizat ca nu am nimic de spus …timpul este creat de vesnicie ..timpul creaza timp..mai intai a fost cuvantul..pentru a exista o creatie are nevoie de timp si spatiu..sau invers …nu stim mai nimic concret , doar presupunem….si de m-as naste in mii de vieti tot nu cred ca as sti cine sunt cu adevarat

  2. Ce biine ai spus, dragă Trezire ! Timpul este creat de către veșnicie, așa este, sau altfel spus, este doar ”interfața”, „bucata” pe care o percepem noi din veșnicie. Când vom ”mai crește”,vom percepe mai mult, și timpul nostru se va diversifica. Poate vom fi în stare să vedem mai multe linii din trecut, sau mai multe viitoruri probabile. Poate vom fi în stare chiar ”să călătorim” în timp – deși termenul ”a călători” nu pare prea bine ales. Mai bine să zicem, că… vom percepe mai multe timpuri,ca și cum am fi acolo.

    Foarte bine ai înțeles că, pentru a exista o lume creată, a fost nevoie să se creeze și timp, și spațiu. Ele există doar pentru a ”concretiza” trecerea noastră prin această lume. Când murim, probabil, aceste noțiuni vor dispărea, și noi vom fi din nou ca la început, în stadiul de Sine atemporal și nemuritor.

    Dar oricum, precum bine ai zis, acestea sunt doar simțiri, intuiții, ipoteze. Nu putem ști cu adevărat până ce nu ajungem acolo ! Și totuși, eu cred că, după mii de vieți, ai fi mai aproape de a ști cine ești cu adevărat. Te-ai apropia tot mai mult de Matricea din care ai ieșit… dar îmbogățită cu noi experiențe și înțelegeri. Acesta e și sensul ”coborârii” noastre în materie, în spațiu și timp.

    Mă bucur tare că am găsit o persoană reflexivă, cu gândire profundă, cu care pot schimba păreri (deși, departe de a ajunge la marile adevăruri) despre temele fundamentale ale vieții noastre ! Nici eu nu știu mare lucru, Trezire, dar caut ! Uneori, cred că am înțeles, dar în momentul următor, această înțelegere poate să îmi apară copilărească.

    Te îmbrățișez, și… fie să ne trăim fiecare timpul potrivit ! Eu una, simt uneori că timpul meu nu e cel potrivit… sau, că am ales greșit. Dar, mă mângâi cu gândul că poate, toți simțim așa.

  3. Dacă vi s-ar oferi posibilitatea să vă întoarceți într-un anumit moment și să alegeți o altă linie temporală, ați face-o?

    Cred ca e o datorie umana ca raspunsul sa fie da. Un caz super simplu : un om( nu neaparat foarte drag tie, dar drag altora ) moare de un cancer gasit prea tarziu. Nu cred ca cineva ar putea refuza intoarcerea in timp, cu cativa ani inainte de a fi prea tarziu, si de a avertiza persoana respectiva.

    Nici macar nu dau exemplu unei persoane apropiate care ar pati asa ceva pentru ca decizia ar fi mai simpla / evidenta.

    Problema intoarcerii in timp ar putea fi rezolvata doar impreuna cu reintoarcerea in prezent.

    Altfel, daca un time machine s-ar inventa, toti l-ar folosi pentru a-si retrai tineretea. Si astfel ai retrai la nesfarist perioada de glorie🙂
    Daca in schimb te-ai putea intoarce in trecut doar pentru o zi ( ca intr-un fel de concediu ) si atunci cand te intorci in prezent te-ai intoarce in acelasi moment ( + un delta micutz🙂 ) dupa cel in care ai plecat, astfel ai putea sa iti prelungesti viata ca durata considerabil ( chiar daca faci o singura astfel de excursie pe zi, ai trai dublu ). Iar cei mai bogati, banuiesc, ar abuza de astfel de calatorii pentru a trai miii de ani ( in total, de fapt doar 80 in realitatea curenta ).

    Deci, cumva, intoarcerea in timp aproape garanteaza imortalitatea.
    O fi asta eternitatea promisa de Zei ?
    dupa moarte, ajungem intr-un loc unde intoarcerea in timp e posibila ?
    hmm…

  4. Ce simpatic ai spus: ”e o datorie umană” !🙂 La fel am simțit și eu, multă vreme, poate pentru că… așa cum ai spus, e uman să simți așa !
    Eu nu m-am gândit la acea posibilitate de a împiedica moartea cuiva, ci la o altă alegere, care mi-ar fi schimbat viața – de fapt, două. În două momente din viața mea aș fi fost tentată să mă întorc, fiecare cu imense urmări. Dar, dacă mi s-ar fi cerut să aleg doar unul… e greu, dar știu pe care l-aș fi ales !

    Și totuși, după mulți ani, și multe experiențe, am ajuns să gândesc altfel despre întoarcere. Exact despre asta voi vorbi în numărul următor al postării.
    Totuși, și tu ai adus extrapolări interesante – ideea aceasta că, astfel, ni s-ar lungi viața, poate chiar neînchipuit de mult pentru o ființă umană obișnuită. Dar, nu știu cât de bun ar fi acest lucru… Ideea este: ce am face cu o viață mai lungă ? Am deveni mai buni, am ajuta mai mulți oameni ? Sau, doar am retrăi la nesfârșit, în mod egoist, momentele care ne-au plăcut ?
    Oricum, consider ideile tale foarte interesant de menționat, așa că le voi cita ca atare în postarea respectivă.

    Apropos de a ne întoarce pentru a salva viața cuiva – nu știu dacă ai văzut acest film:

    http://www.filme-online.tv/the-time-machine-masina-timpului-online-2002/

    Mie mi-a plăcut extraordinar de mult, și nu doar pentru că îmi plac SF-urile ! Dar e acolo o întreagă filosofie încorporată. Eroul principal, chiar asta a făcut: s-a întors în timp de nenumărate ori, încercând să salveze viața femeii iubite… și, fără succes ! Mai târziu, a făcut chiar și un târg cu o ființă malefică, dar extrem de inteligentă, având drept scop recăpătarea ființei iubite. Și totuși, nu a dus târgul până la capăt, pentru că, în fine, a înțeles… A înțeles că, aceea ce încerca el să facă, de fapt, era să îi schimbe destinul acelei femei. El încerca să modifice legile universului, luând puțin din prerogativele divine. Și tocmai de aceea, nu reușea…
    Poate că a interveni astfel, în timp. cu deplină înțelepciune, este numai apanajul Divinității.Noi, oamenii, chiar și cu cele mai bune intenții, tot am face prostii…

    Uite aici și un alt film despre întoarcerea în timp, foarte simpatic,și deasemenea, cu o filosofie demnă de reținut:

    http://filmehd.net/about-time-era-si-timpul-2013-filme-online.html

    Cine știe, dacă om fi ”cuminți”, poate ni s-o permite o întoarcere în timp, vreodată ! Dacă vom mai avea nevoie de ea… Eu una, m-aș teme să nu pierd ființele dragi de acum, în felul în care există acum. Dar, fiecare simte în felul lui…

  5. Ne-am întoarce în timp și în funcție de trăirile avute.
    Eu nu am prea multe momente pe care să doresc să le reeditez. Deci, mă mulțumesc cu prezentul.
    Mie mi-a plăcut ideea din filmul ,,In time” , unde oamenii își puteau dărui timp unii altora…
    Și eu cred că fiecare moment e unic, așa cum a evoluat și nu cum am fi dorit noi să evolueze.

    • Mare adevăr ai spus, Lili ! Fiecare moment e unic,și a evoluat, probabil, așa cum trebuia să evolueze, condiționat de toate elementele de atunci, și nu așa cum credem noi peste ani că ar fi trebuit.
      E bine că nu dorești să te întorci, pentru că, toate învățăturile spirituale autentice spun că trebuie să trăim în prezent, să ne trăim prezentul.
      Eu, dacă am dorit cândva să mă întorc – și asta s-a întâmplat nu o dată🙂 – a fost nu pentru a retrăi ceva plăcut, ci din dorința de a schimba ceva, de a îndrepta. Cu adevărat, știu că au fost niște ”noduri” ale vieții mele, în care am ales greșit. Desigur, eu, cea de atunci, probabil că nu puteam simți altfel, dar acum, văzând ce consecințe și dureri au adus alegerile mele, uneori aș fi dorit… să nu le fi făcut !

      Dar totuși, acum, peste ani, am înțeles că o întoarcere nu ar fi bună. Lucrurile au intrat deja pe un făgaș, și chiar și așa, cu greșeli, am construit ceva. Mi-ar fi teamă ca, schimbându-mi prima alegere, să nu fie, totuși, mai rău. Am scris mai pe larg în ultimul post.

      Mă bucur că mă susții cu înțelepciune, ca întotdeauna ! Și, am reținut și filmul ”In time” – și îl voi vedea când voi avea puțin timp liber. Îmi plac mult filmele cu tematică temporală, pentru că de obicei, ele cuprind și o filosofie profundă. Îți recomand, dacă vrei, filmele despre care am mai vorbit: ”Mașina timpului” (varianta de după 2000) și ”Era și timpul” (2013). Acum, mi-a mai venit în minte unul, văzut demult, prin studenție, dar care mi-a lăsat o amprentă de neșters: ”Undeva, cândva” – cu Jane Seymour și Christopher Reeve. Nu numai că actorii sunt superb de tineri și frumoși, și joacă grozav, dar și povestea în sine te răscolește profund. Concluzia: mai bine nu amestecăm epocile, oricum nu iese nimic bun de acolo.

      Te sărut, și… mă bucur că avem prezentul ! Și, e bine să trăim fiecare clipă ca și cum numai prezentul ar exista… Pentru că, de fapt, ăsta e adevărul !

      P.S. Dacă ar fi să mă întorc, totuși, doar din plăcerea retrăirii, aș alege doar copilăria. Poate și o altă perioadă, dar mai bine nu mai menționez, pentru că e prea dureros.

    • Am reușit să văd filmul ”In time”, și chiar mi-a plăcut ! E vorba tot de o societate opresivă, ca multe altele din istorie, iar timpul e o monedă ca oricare alta. Dar, orice societate opresivă are și eroii ei !
      Mulțumesc de recomandare, te sărut !


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: