Posted by: childagain | January 16, 2014

Darul oamenilor

Oare ce e mai frumos pe lume, decât să simți căldura umană ? Să simți că, fie și în ținuturi îndepărtate, singur, înfruntând greutățile și ducându-ți poverile, există oameni cărora chiar le pasă de tine ! Oameni străini, cu altă limbă și cutume, dar care, atunci când ești la greu, dovedesc tot atâta căldură și prețuire cât și ai tăi !
Cu adevărat, importante nu sunt alcătuirile exterioare, și ceea ce viața efemeră ne agață în vitrina personalității noastre. Căci dincolo de ele, dincolo de ”datul” familiei, țării, rasei, există o scânteie nemuritoare, o lumină pură care e aceeași în toate lumile, cunoscute sau nu. Lumina asta este Sinele divin din noi, este iubirea nemuritoare.
În ultimul timp, mi s-a oferit privilegiul de a simți această lumină în cei din jurul meu, și de a vedea cât de asemănătoare este ea cu lumina pe care o simțeam acasă. De fapt, am înțeles că, dacă ducem cu noi lumina, și dacă o vedem și în ceilalți, pretutindeni este acasă.
Și, cel mai mare dar al vieții sunt oamenii frumoși pe care ne e dat să îi întâlnim. Putem să avem, sau nu, bani, slujbe, poziție socială, dar dacă nu ni se trimit acei oameni frumoși pe drumul vieții noastre, nimic nu contează cu adevărat. Și reciproc, dacă avem acei oameni frumoși în viețile noastre, cu ajutorul lor putem obține tot ceea ce avem nevoie. Desigur, cu condiția să fim și noi oameni frumoși pentru ceilalți.
Până acum, nu înțelesesem pe deplin ce bogată eram ! Chiar la pământ fiind, și neștiind ce va aduce ziua de mâine, eram totuși necuprins de bogată ! Pentru că întotdeauna am avut, și am atras, oameni frumoși în viața mea.
Atunci când alții nu știau sigur dacă prietenii lor erau sinceri, sau stăteau alături de ei doar pentru anumite avantaje, eu am avut norocul ( eu îi zic noroc, dar poate fi, pur și simplu, un dar) neprețuit de a avea prietene care mă iubeau până și în mizerie, sau erau fericite să împartă cu mine puținul lor. Prietene pe care le puteam suna la orice oră din zi sau din noapte, ca să vorbim despre orice și nimic, sau să le spun ce îmi lipsește. Prietene pe care, aproape sau departe geografic, tot aproape le simt, și atunci când ne reîntâlnim după mai multe luni, sau chiar ani, ne reluăm ”vorbele” de parcă ne-am fi despărțit ieri.
Dar, darul meu nu se sfârșește aici ! Poate că trebuia să încep cu familia mea neprețuită, care a fost și este cea mai minunată familie. Părinții mei sunt acel gen de părinți – iubitori, dar nu sufocanți; cu valori clasice, dar și extrem de deschiși; gata oricând să mă sprijine în orice întreprind, dar să îmi lase și libertatea de a fi eu-însămi – acel gen de părinți, zic, care apar mai mult prin romane ! Doar că, ai mei sunt adevărați, și îi iubesc. În mare parte, datorită lor am ajuns omul care sunt astăzi.
Apoi, și restul familiei mele: mătuși, unchi, verișori – e o familie ideală, fără certuri și invidii, fără bârfe, fără egoisme și zgârcenie.Gata oricând de o vorbă bună, și de un ajutor la nevoie. Cu adevărat. în rarele ocazii când îi văd, mă simt exact ”ca în familie” – deși anii au trecut, și nu mai sunt copil. Dar, alături de ei, sau doar când mă gândesc la ei, mă simt ocrotită, simt că aparțin de undeva – chiar dacă viața ne-a purtat pe fiecare pe alte cărări.
Apoi, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, și familia mea prin alianță – socrii mei, și cumnații, toate rudele din partea fostului meu soț – sunt niște oameni ”de pus la rană” ! Da, dacă o noră vorbește astfel despre socrii ei, chiar și după divorț, atunci trebuie să fie ceva aici !😉 Pot spune doar că, îi văd chiar și acum, ca pe a doua pereche de părinți ai mei.
Și fostul soț este un om bun, și a fost dintotdeauna, și un tată minunat. Incompatibilitățile noastre nu schimbă faptul că este un om foarte bun. Uneori, cred că Cineva de Sus mi-a dăruit anume cel mai bun tată pentru copilul meu, și cel mai bun partener pentru a trăi această experiență capitală a vieții care este maternitatea, și creșterea unui copil.(Care și el, este un dar al vieții mele, în ciuda grijilor și neputinței care mă cuprind uneori.)
Dar, lăsând la o parte familia și prietenii apropiați ca și frații, darurile mele nu se termină aici ! Pe oriunde m-au purtat pașii în viață, întotdeauna mi-au ieșit în cale cei mai minunați oameni. Nu exagerez, au fost oameni aproape necunoscuți care m-au ajutat și m-au sprijinit la vreo nevoie, iviți ca din senin. Uneori, doar pentru o clipă, alteori au mai rămas în viața mea, dar totdeauna au apărut exact când aveam nevoie de ei. Și în real, și în virtual !
Și astfel, ajung din nou la minunatul gest al unui om de altă limbă și naționalitate, care m-a mișcat profund, tocmai pentru că, nu mă așteptam la el ! A fost ca o ”batere pe umăr” de Dincolo, ca și cum Cineva mi-ar fi spus: ”Vezi ! Spuneai că ești săracă. Dar, tu ai avut parte de cele mai mari daruri ale vieții.Și nici măcar nu le-ai băgat în seamă, pentru că ți s-au părut lucruri obișnuite ! Tu ai trăit cu ele de când te știi, dar alții caută o viață întreagă măcar un singur sentiment adevărat, măcar o singură dată să aibă certitudinea că au fost prețuiți pentru ei-înșiși. Și toți banii din lume nu le pot oferi această certitudine.”
Și de aceea, pentru că acest gest frumos m-a făcut să mă gândesc la toți oamenii și gesturile frumoase din viața mea, am simțit nevoia să le aduc un omagiu ! Să le spun că îi iubesc și îi prețuiesc pe fiecare în parte, și mi-aș dori să le pot dărui și eu, măcar o mică parte din ceea ce mi-au dat ei la nevoie. Și mă rog ca alții, mai puternici decât mine, să le dăruiască restul.
Poate că tot ce am scris mai sus pare prea edulcorat, prea ideal pentru a fi adevărat. Da, poate că și eu aș gândi astfel, dacă aș citi aceste lucruri despre viața cuiva, fără să le fi trăit eu-însămi ! Dar eu le-am trăit, și știu acum cât am fost de norocoasă.
Dacă am avut parte și de necazuri, de suferințe ? Desigur, duium ! Dar, probabil că oamenii frumoși din viața mea au fost compensația. Unii au parte de darul vreunui talent, alții, de darul banilor, sau al unei înalte poziții sociale sau politice. Și, câte și mai câte daruri există ! Eu am avut, însă, unul mai mare decât toate: darul oamenilor.
Ce mai pot spune, decât… Fericiți cei ce sunt iubiți ! Chiar și în vârtejul nevoilor, tot fericiți.

Responses

  1. Fie să ai mereu Oameni Frumoşi în viaţa ta !
    Şi mulţumesc că, desi nu te ştiu, tu eşti un Om Frumos pentru mine!

  2. Dragă Anastasia, mulțumesc din suflet pentru cuvintele tale ! Eu simt că și tu ești un Om Frumos, dacă știi să vezi numai frumosul din oameni.
    Îți doresc să ai și tu parte de Oameni Frumoși care să îți lumineze viața !

  3. postu’ tau mi-a mers direct la “casa sufletului”…<3 cum l-ai scris ieri(de ziua mea!), m-am recunoscut în ultimele 3 paragrafe… mille merci! sanatate, curaj si tot înainte, "copila" mea!🙂 amicales pensées, cu drag, Mélanie

  4. Mă bucur că ne asemănăm așa de mult, Melanie ! Înseamnă că am fost norocoase să avem acest minunat dar.

    Încă o dată, La mulți ani, și, fie să ne păstrăm darul până la capăt !
    Cu mult drag și pentru tine,
    Florina

  5. Unii dintre noi nu-i apreciem tocmai pe cei care ne sunt aproape. Nu vorbesc despre cei de aici, ci în general. Oricum, e foarte greu când ești desconsiderat tocmai de oamenii cu care îți împarți viața. Și e o mângâiere când întâlnești oameni, așa cum ai zis tu.

    • Poate că, acei care au încercări prin oamenii dragi și apropiați, au o anumită treaptă de urcat, o anumită ”temă” de efectuat. Și, cred că această ”temă” se dă numai oamenilor tari, și cu sufletul curat. Nu toți o pot duce până la capăt !
      Eu una, am avut doar de câteva ori această încercare în viață: mai bine-zis, de două ori când a contat cu adevărat – și am ieșit aproape zdrobită. În ambele cazuri, am pierdut acele persoane dragi, în ciuda tuturor eforturilor mele. Ei/ele au ales să creadă minciunile sau sfaturile unor terțe persoane, și să mă scoată din viețile lor.
      Am știut chiar din acea clipă că erau încercări, dar nu m-a durut mai puțin ! Și, chiar dacă peste ani, acei oameni au înțeles, probabil, că au făcut o greșeală, îndepărtarea a rămas. Unele lucruri nu mai pot fi reparate într-o singură viață. probabil.

      Ca să mă întorc la cele spuse de tine, părerea mea este că ești un om bun, dar și tare, și de aceea poți suporta nedreptatea celor apropiați.
      Și oricum, cred că sunt mulți alți oameni care te apreciază !
      Mulțumesc pentru sinceritate, și îți doresc să îți iasă în cale mulți, mulți Oameni Frumoși !

  6. Foarte frumos . Oamenii frumosi stiu sa iubeasca frumos de aceea nu ma mira ca ai parte de ” darul oamenilor ” . La mai mare .

    • Mulțumesc, Trezire, tu vezi întotdeauna binele din oameni ! Și tu, ca și ceilalți prieteni dragi ai acestui blog, sunteți pentru mine Oameni Frumoși, care îmi ridicați sufletul în momente grele, sau pur și simplu, împărtășiți momentele mele grele. Și îmi aduceți liniște, și credința că se poate trece mai departe.

      Fie să ai și tu parte de Oamenii Frumoși pe care îi meriți, și care să îți umple viața !

  7. E bine când ajunge omul să realizeze cât de bogat este… mai bine mai târziu decât niciodată, nu?… ba chiar cu atât mai bine când e devreme😉

    • 😉 Mulțumesc, Florin, știam demult că sunt bogată în felul acesta, dar… există momente când chiar o simți, cu adevărat ! Și, chiar simți că e o bogăție mai mare decât cealaltă…

      Și, știi ceva ? Acei oameni frumoși din viața mea mă vor ajuta să îmi îndrept și situația materială. Poate Cineva de Sus a considerat că am avut destul de tras, și le-a șoptit acelor oameni frumoși să mă ajute, așa cum am ajutat și eu pe alții.

      Mulțumesc pentru prezență, pentru înțelegere, și pentru prietenie ! Mă simt norocoasă că acest blog a atras pe lângă el numai oameni frumoși!

  8. frumos…
    Adevarul e ca indiferent de ceea ce intalnim in viata, fie oameni buni, fie oameni rai noi sa ne oprim privirile si gandurile spre cei care ne-au facut bine, care au stiut sa ne zica o vorba de pace si iubire iar pentru cei care ne-a facut sau me fac rau sa ne rugam si sa ii tinem departe de noi si sa nu bagam in seama vorbele lor cu venin….
    iti doresc un an nou fericit, plin de bucurii si impliniri.
    Fii binecuvantata🙂

    • Mulțumesc din suflet, Angela, la fel și ție !
      Eu cred că am fost o norocoasă, pentru că nu prea am întâlnit din a doua categorie – sau măcar, nu m-au afectat pe mine direct. Am îmtâlnit în schimb unii indiferenți – dar asta nu m-a durut.

      Fie să ai și tu parte de binecuvântare, și să întâlnești oamenii frumoși care să te ajute pentru a-i ajta pe alții!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: