Posted by: childagain | March 16, 2014

Noi orizonturi

sunset-67907_640   Oare ce se poate spune atunci când avem în față un nou început ? În afară, bineînțeles, de banalități precum: ce fericit sunt, mă simt reînnoit, simt că viața mea începe din nou… Dacă ne gândim bine, nu prea mare lucru ! Cred, de fapt, că aceste banalități au spus cam totul, sau aproape. În afară de un singur lucru: bucuria este și mai mare atunci când acest început nu este numai pentru noi.  După cum frumos spunea un gânditor: lumea începe din nou, în fiecare clipă, pentru fiecare dintre noi.
Și desigur, momentele de început sunt și momente de bilanț pentru etapele de dinainte… Și, putem constata cu uimire și bucurie, că nu ne-am schimbat chiar atât de mult! Nu în esență, desigur.  Ceea ce s-a schimbat sunt părerile noastre despre lucruri, modul de a vedea viața și universul, cu alte cuvinte – paradigma noastră personală. Dar noi, în esență, am rămas aceiași idealiști dorind binele universal, și gata de sacrificii pentru a salva lumea. Doar metodele diferă, deși se încadrează în același idealism – puțin ajustat însă de experiența vieții, și de constatarea efectelor sale profunde asupra celorlalți.
Când suntem foarte tineri, dorim cu proce preț să salvăm lumea, indiferent ce s-ar întâmpla cu noi. Când ne mai maturizăm, continuăm să dorim să salvăm lumea, însă începem să înțelegem că, totuși, și  ceea ce se întâmplă cu noi contează pentru ceilalți, și are un impact asupra efectului global. Cu cât ajungem să iubim mai mult, cu atât devenim mai responsabili, și trebuie să luăm în calcul mai mulți factori care i-ar afecta pe ceilalți. Aceasta este, de fapt, iubirea: grija profundă pentru ceilalți, și nu urmarea oarbă a unui ideal. Ba chiar, atunci când iubim mai mult și devenim mai responsabili, găsim căi mai bune și mai potrivite pentru a ne realiza idealul.
Și, partea extraordinară este că, atunci când ni se așterne în față o nouă cărare în plan material, ea este în mod fericit ”dublată” și de una în plan spiritual. Poate că nu toți realizează asta, dar tind să cred că este un fenomen general. Sau, mai bine-zis, poate că tocmai noua înțelegere a drumului nostru spiritual ne permite și crearea unui nou drum în materie.
Poate că aceste căi spirituale individuale pot apărea greșite în ochii unora, mai ales dacă nu coincid 100% cu cele clasice. Însă, după cum spun Evangheliile: ”după roadele lor îi veți cunoaște”. Adică, dacă modul nostru de a înțelege și a comunica  Divinitatea ne conferă liniște, bucurie, putere de a realiza ceea ce am plănuit, și mai ales, puterea de a-i ajuta pe ceilalți, atunci roadele sunt bune, și cred că El, sau Ea, Fecioara Divină, nu se pot supăra pentru chestiuni care țin de interpretări mentale. Căci ”litera ucide, doar Duhul dă viață.” ( II Corinteni, 3.6)
Și la urma-urmei, Adevărul etern are multe fațete. Greșim dacă vrem să îl încadrăm în ”cămașa de forță” a unor convingeri absolute – oricât ar fi ele de adevărate într-un anumit moment istoric. Întrucât, după cum spune misticul Meister Eckhart :”Dacă aș avea un Dumnezeu pe care să Îl pot înțelege (adică, la modul absolut), nu L-aș mai privi ca pe un Dumnezeu.” Sau, după spusele lui Niels Bohr: Opusul unei afirmații corecte este o afirmație falsă. Opusul unui adevăr profund poate fi un alt adevăr profund.”
Dar, scopul acestui text nu este acela de a vorbi despre diferitele moduri de a-L vedea pe Dumnezeu, ci doar de a-mi exprima bucuria noului început, și în același timp, de a-mi lua rămas-bun. Fiindcă acest nou început necesită multă muncă în plan real, pe de o parte,  și pe de alta, nu se poate scrie despre lucruri banale, cât timp spiritul se află în ”gestație” pentru lucruri mult mai importante, și care nu pot fi exprimate înainte de timpul lor.
Până atunci, vă doresc tuturor numai bine, să vă urmați adevăratul drum al vieții, și să găsiți pe parcursul lui fericirea adevărată ! Adică, acea fericire care nu depinde de oameni sau lucruri. Iar pentru a ajunge la ea, după cum spune E. Cummings,
”E nevoie de curaj pentru a crește și a deveni ceea ce ești cu adevărat.”

Responses

  1. Je suis tres ( tres, tres, tres ) heureux pour toi 🙂

    • Merci bien, mon cher ami !
      Et le cadeau est magnifique, merci encore !

  2. Într-adevăr, abia acea fericire este durabilă și autentică.🙂
    Într-o zi, am simțit iubirea copacilor abia înmuguriți. Și m-am revoltat că oamenii nu vor să atingă acea profunzime și puritate, deși pot.

  3. Pot ei, Lili dragă, dar nu tot timpul ! Doar în anumite momente de grație…

    Ce bine că ai simțit iubirea copacilor; mi te pot foarte bine imagina așa ! Și eu, când mă aflu în natură, mă simt cumva mângâiată, ocrotită. Dar, poate că iubirea naturii o simt doar cei care o iubesc și ei.

    O primăvară cu mult soare, și multă iubire ! De oriunde at veni ea…

  4. Orice început este un sfârșit, iar orice sfârșit vine cu o sumă de rezultate care ne poate aduce multe lucruri bune… e ca și cum la trecerea unui “level” Mario din noi capătă noi abilități sau puteri… să-ți ajute Dumnezeu la cât mai multe începuturi divine (și deci împliniri).

  5. Mulțumesc, prietene! Ca de obicei, spui exact ceea ce atinge sufletul.
    Fie să ai și tu frumoase începuturi în spirit și în viață !
    Și, poate, să dobândești și noi puteri de a îndura totul, și de a realiza ceea ce îți dorești.
    (Și băiatul meu juca Mario în urmă cu câțiva ani🙂, eu nu prea știu despre ce este vorba, afară doar că Mario trebuia să sară peste niște obstacole.🙂 Dar, poate că așa este și în viață.)

  6. Imi dai voie sa-ti dau linkul articolului asta al tau daca o sa uiti vreodata ca l-ai scris? te rog sa faci la fel cu mine.
    Da, Maica noastra a tuturor bietilor copchii…ea ce ne mai ridica de jos.
    Sa gandim ca salvam lumea e o trufie mare cand noi nu ne putem salva nici pe noi de noi insine, insa azi cred ca ar trebui sa suferim toti de “trufia” asta numai ca trebuie sa incepem cu inceputul – sa ne salvam pe noi de noi si-apoi o veni si restul. Tu ca ai reusit acum ai voie sa salvezi lumea.🙂 insa nu stiu cat isi doreste ea sa fie salvata, aici am sa te descurajez putin, impotriva vointei ei nu poti face mai nimic, cel mult poti s-o rogi pe Ea sa o faca, dar ai vazut cum e, trebuie sa creada.

    • Draga mea, nu intenționez defel să uit ce am scris aici !😉 De asta am și scris, ca să rămână…

      Dacă ai vorbit de Maica noastră, neștiind că eu am avut-o în gând atunci când am scris articolul, asta-i o dovadă că există niște fire invizibile care ne leagă. Nici nu mă mir că tu ești atât de intuitivă, doar ești uneori mai deschisă ca mine spre lumea nevăzută !

      Despre salvarea lumii, eh… nu m-am gândit că ar fi un orgoliu !🙂 Eu am văzut-o mai mult ca pe o necesitate, pentru că biata lume chiar are nevoie să fie salvată. Dar, poate că e și un orgoliu, atunci când nu prea ai mijloace, ci doar bunăvoință.
      Să te salvezi pe tine-însuți întâi, da, asta e idealul, dar uneori… merge să îi salvezi și pe alții înaintea ta ! Poate că e chiar mai bine… Părintele Steinhardt spunea undeva că Hristos ne cere să dăm nu din ce avem, ci din ce nu avem. Adică, să dăm speranță și credință altora chiar dacă noi nu prea avem, și pe urmă, le-om căpăta și noi !

      Dar eu, într-adevăr, am fost salvată mai înainte, de către Ea. Nu eu singură m-am salvat, că nu eram în stare, ci doar mă afundam mai tare. Dar, când Ea a luat ”frânele” în mâini, nu s-a lăsat până nu m-a adus pe un teren sigur. Nimeni altcineva nu a făcut asta pentru mine.
      Sper să fie și cu tine la fel când vei avea nevoie, draga mea, dar mai bine, sper să nu ajungi să ai nevoie ! E mai bine să nu ai nevoi, și să îi ajuți tu pe alții.

      Te îmbrățișez, mă bucur că ai trecut, și… ne-am mai întâlni ! Oricum, de aici nu plecăm, chiar dacă ne mai luăm ”vacanțe”.

  7. Nu mi-e in fire sa nu fiu optimista. Dar acum e prea tarziu pentru aceasta stare, si pentru a recupera minimul posibil al normalitatii. Au fost cateva luni decisive in care se mai putea schimba balanta, daca existau mai multi care sa si-o doreasca cu toata fiinta lor si sa creada in schimbare. Acum Lumea materiala in intregul ei nu mai poate fi salvata, poate fi salvata partial si doar la nivel de individ si numai daca o parte semnificativa dintre acestia se dezice din chiar clipa asta, in al 12-lea ceas, in sufletul si in fapta ei, de rautate, de ura, de hotie, de minciuna, de orgoliu, de lasitate, de murdarie mentala, de anormalitate sexuala, de sex fara dragoste, de neincredere, si de necredinta in Dumnezeul care ne-a descoperit si daruit aceasta forma de slavare si nu in altul, si nu in alta. Daca isi va plange din toti rarunchii tot raul pe care l-a facut si nu-l va mai repeta, si va imprastia din chiar clipa asta doar ganduri curate, lipsa judecarii altora, compasiune si ajutor fata de aproape, in ciuda tuturor lucrurilor pe care le va primi el personal de la acesta, sentimente de iubire pentru tot ceea ce e socotit de dumnezeu ca merita a fi salvat, poate, spun POATE, mai are o sansa. Lumea materiala nu mai poate fi salvata decat prin ridicarea pe o treapta superioara si brusca a intelegerii ei, pentru ca efectul vechilor cauze sa nu-si gaseasca rezonanta in cauzele prezente si sa nu interfereze cu ele. Cine intelege, intelege.
    Banda timpului care curge deja a fost inscrisa.
    Faceti asta, pastrati-va gandul si sufletul curat, plin de nadejde in Cel capabil sa nu va paraseasca si daca va e imposibil sa va rugati pentru luminarea mintilor si sufletelor raului, trimiteti toata dragostea voastra lui Dumnezeu fiindca el va sti ce sa faca cu ea. In afara de acest lucru, dozati-va resursele materiale riguros pentru necesitati stricte, fara luxuri, veti avea din ce in ce mai putini bani daca nu veti fura sau insela sub o forma sau alta, nu faceti credite, faceti un mic depozit de alimente neperisabile, daca aveti bani investiti in pamant de munte roditor si izolat si seminte bune.
    Chiar daca la inceput celor ce vor trece in “tabara cealalta” le va fi mai usor, si pentru a putea supravietui in noile conditii create, vor deveni asemenea lor, renuntand rand pe rand la toate libertatile lor pentru a le dobandi pe cele impuse, sau si alte prerogative promise in schimburi injositoare si degradante sau al denuntarii celor care nu o fac, nu vor ajunge prea departe, nici unii, poate nici ceilalti dar primii vor pierde si ce au avut inainte de a o face.
    V-am speriat? Mai bine eu, mai bine mai inainte.

    • Știu că ai dreptate în mare parte, draga mea, și sunt de acord cu tine că lumea poate fi salvată mai mult cu câte un om, pe rând. Așa m-am gândit și eu: să ajutăm pe câți îi putem ajuta, și Cei de Sus vor da mai mult.
      Știu și că ne așteaptă vremuri grele din punct de vedere material, și acum înțeleg de ce El, sau Ea, nu m-au lăsat cu nici un chip să mă angajez la alții, la vreun patron. Cât ar fi de greu la început, e mai bine să fii propriul tău stăpân, să nu depinzi de nimeni care să îți poată impune condiții constrângătoare în schimbul pâinii zilnice.
      Cu împrumuturile la bănci, e maI greu de spus. Desigur că, la modul ideal, ar trebui să stăm de-o-parte, și să ne mulțumim cu ce avem, dar ce te faci atunci când ești tânăr și la început de drum, și nu ai o casă, nu ai de nici unele, și nici părinții nu au cum să îți dea. Cel puțin la noi, în România, împrumuturile astea nu se fac pentru luxuri, ci pentru adevărate necesități – o știu pe propria-mi piele.
      Și, dacă o fi să se prăbușească sistemul bancar, atunci ne vom duce toți în jos, nu doar unii.🙂 Glumesc, nu sunt de acord cu băncile, dar atunci când ai cuțitul la os, nu prea știu ce soluții ai…

      Dar totuși, eu cred că lumea este pe cale de a fi salvată – așa prăbușită și materialistă cum este ! Pentru eforturile și rugăciunile câtorva (măcar zece drepți într-o cetate !), și mai ales, pentru intervenția și ocrotirea Spiritelor cerești care au în grijă fiecare oraș și națiune. Desigur că nu va fi ușor, că pentru mulți va fi o probă a focului, dar până la urmă, au mai fost etape din astea în istorie. Și lumea, tot a mers înainte…

      Te pup, și aștept să aud că ai ajuns să privești cu încredere ! Tocmai tu, care ești atât de credincioasă, nu te poți descuraja ușor ! Știi că Hristos e adormit în barcă, trebuie doar să Îl trezim… fiecare ! Ca să potolească furtuna.

  8. Draga mea iti scriu cu intarziere insa am fost plecata . Iata m-am intors si ce sa vezi ? Gasesc un articol in care iti iei ramas bun ! ?
    Nu , nu iti vei lua ramas bun ci un simplu ne vedem pe curand … 🙂
    Te imbratisez cu drag si ma bucur enorm pentru primavara ta …Iti urez putere de munca si nu uita ca ..celui ce trece prin creuzetul durerilor purificatoare lui ii apartin ascensiunile glorioase !
    Nu exista iarna care sa nu se transforme in primavara radioasa !
    Infloreste draga mea si raspandeste-ti parfumul tau delicat intregului pamant ! Fie sa ai puteri ! Pupici ….. ❤

    • Dragă prietenă, îmi iau rămas-bun doar pentru un timp, pentru că nu vreau ca oamenii să aștepte să scriu, iar eu să îi las așa, fără să explic nimic. Și eu am fost plecată vreo zece zile, mi-am vizitat părinții și prietenele din țară, și m-am simțit reconectată cu o parte veche și profundă din mine.

      Mulțumesc pentru urările calde, știu că tu înțelegi totul foarte bine, și nici măruntele lucruri omenești (și atât de importante, din păcate !), nu îți sunt străine. Îți doresc și eu să ai întotdeauna cele necesare, și să îți realizezi misiunea pe care a primit-o sufletul tău – oricât de grele ar fi timpurile !

      Te sărut și eu, și mă aștept să înflorești și tu după cum ai zis, pentru că ai rădăcini bune !

  9. ce dulce esti tu Flo asa insorita si eu cat de innegurata, ca vremea

    • Lasă, drăguța mea, c-am fost și eu înnegurată, luni de zile ! De-abia de curând a ieșit soarele…🙂
      Așa e pentru toată lumea: perioade de ”cer acoperit”, sau chiar averse, și pe urmă soare. O să vină și pe la tine, la cât ești tu de caldă ! Cald la cald trage…

  10. Este nevoie de curaj tot timpul!

  11. Da, chiar așa e, uneori și ca să începi o nouă zi e nevoie de curaj.
    Mulțumesc de trecere, o zi însorită !

  12. […] v-am spus sa va faceti provizii de orez nu m-ati bagat in […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: