Posted by: childagain | March 24, 2014

Despre propria responsabilitate

Profit de faptul că mai am puțin timp liber până voi începe cu adevărat munca de bază, ca să mă refer la o temă foarte comună, aproape banală ! Și totuși, peste care se trece atât de ușor… Am simțit nevoia să vorbesc acum despre această temă, ca urmare a unor situații pe care le văd în jurul meu, le intuiesc, le simt… Simt că e nevoie, adică, să reiau  ceea ce am spus altădată, pentru că… a devenit din nou actual! Așadar, iată ce spuneam în urmă cu câțiva ani, pe un alt blog:

Despre propria responsabilitate

Fac o paranteză între cele spuse până acum, pentru a mă ocupa de o temă ce a intervenit pe parcurs, şi este totuşi importantă. Este vorba despre ceea ce dorim noi de la lume, de la oameni, şi respectiv, ceea ce facem – sau nu – pentru a obţine acestea.
Majoritatea oamenilor se limitează la a dori, crezând că în acest fel au făcut deja totul – sau măcar, cea mai mare parte. Restul îl lasă în seama celorlalţi, a sorţii, a lui Dumnezeu. Într-o oarecare măsură, nu este chiar greşit, întrucât intenţia este cea mai mare forţă din univers, după cum spune și  înţelepciunea toltecă. Dar, nu este complet! Nici chiar Dumnezeu nu va face totul pentru noi, pentru că El ne-a acordat privilegiul de a fi “co-creatori ai vieţii noastre” – după  Edgar Cayce.
Aşadar, atunci când dorim să realizăm un lucru, să obţinem ceva, a ne limita doar la a dori, făcându-i pe ceilalţi responsabili de rezultate, apare drept un lucru cel puţin pueril. Iar când mai ajungem să şi suferim din cauza aceasta, înseamnă că nu am înţeles chiar nimic din viaţă şi legile ei.
Cele de mai sus par truisme, şi majoritatea oamenilor vor zâmbi, gândindu-se ce lucruri banale pot spune. Dar sunt momente în viaţă când şi aceste truisme ajung să nu mai fie recunoscute. Mai bine-zis, le cunoaştem, dar nu credem că ele ni se aplică şi nouă. Noi suntem întotdeauna un caz special, şi ceilalţi ar trebui să ştie mai bine cum să se poarte cu noi, mai ales dacă ne cunosc! Ar trebui să ştie ceea ce vrem noi de fapt, şi ceea ce ne poate răni. Ar trebui să ştie ce să facă, şi cum să facă, pentru ca noi să ne simţim bine, şi situaţiile să fie salvate.
De acord, până într-un punct, dar…atunci, unde mai suntem noi, subiectul acţiunii? Ne limităm la a fi doar obiect? Ceilalţi să facă, să simtă pentru noi…dar rolul nostru, care este? Unde este responsabilitatea noastră?
Şi aici, ajungem la punctul principal al problemei. Poate că această dorinţă de a lăsa totul în seama celorlalţi reprezintă, de fapt, o fugă de responsabilitate. Ne dorim unele lucruri, dar nu vrem să ne asumăm şi riscurile. În primul rând, riscul de a suferi. Atunci când lăsăm totul în seama celorlalţi, problema este mult simplificată. Doar aparent, întrucât suferinţa tot apare: prin blamarea celorlalţi (pentru că nu fac ceea ce aşteptăm de la ei), şi prin neîmplinire.
De fapt, totul ar fi mult mai simplu dacă am privi lumea exterioară ca pe o oglindă a celei interioare, după cum spune un adevăr spiritual etern. Ceea ce fac ceilalţi este doar o oglindă a ceea ce simţim, sau suntem noi, în interior. “Lumea îţi înapoiază ceea ce ai dat tu lumii”, spune şi înţelepciunea hindusă. Atunci când noi dăruim nesiguranţă, nehotărâre, în mod sigur, acelaşi lucru vom primi în interacţiunile cu cei din jur. Până şi atitudinea “nu ştiu ce să fac” se reflectă în exterior, prin faptul vizibil că “nimic nu se întâmplă”. Îi învinuim pe ceilalţi că nu ne înţeleg, că nu fac nimic pentru noi, dar noi am declanşat această situaţie.
Doar atunci când vom accepta pe deplin să fim subiecte, şi nu obiecte ale propriei vieţi, vom vedea că totul se va schimba. Vom începe cu adevărat să trăim ! Poate vom mai greşi în acţiunile noastre, poate vom mai suferi, dar măcar, vom avea mulţumirea interioară că am făcut tot ceea ce depindea de noi. Dacă am făcut ceea ce depindea de noi, şi lucrurile tot nu s-au schimbat aşa cum am dorit, atunci într-adevăr, am putea spune că nu am fost noi de vină ! Sau, că nu era un curs valabil al evenimentelor. Dar măcar am încercat, am trăit, şi nu ne-am lăsat trăiţi ! Dumnezeu îi apreciază pe cei curajoşi, pe cei care îşi asumă riscuri.
În acest sens, îmi plac tare mult cuvintele reginei Isabela de Castilia adresate lui Cristofor Columb, înainte de a pleca în marea lui călătorie:
 “Şi dacă pământul pe care îl cauţi nu există, Dumnezeu îl va crea, pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala.

 

Acesta  este adevărul spiritual pe care trebuie să îl simţim…
http://univcrestact.blogspot.fr/2011/04/despre-propria-responsabilitate.html

Responses

  1. 0:) ..superb ..cred ca ar trebui sa ne invingem propriile neputinte ..destul de greu …rabdare si munca multa … Multumesc , predai frumos lectiile vietii…

  2. Draga mea Trezire, nu mi-aș permite să ”predau ”!🙂 Sunt eu-însămi doar un învățăcel… Doar spun și eu la alții ceea ce am înțeles din lecții… poate le-o folosi !

    E vorba și de a învinge neputințele, dar mai mult a învinge inerția și comoditatea, și a aștepta prea mult de la alții. Neputințele sunt de înțeles, nu ne va condamna nimeni pentru ele.

    Zi cu soare îți doresc ! (La mine este soare, și primăvară frumoasă.)

  3. Există și lucruri care nu depind de noi și la care trebuie să fim ajutați ca să se îndeplinească. Uneori devine o responsabilitate în a cere ajutorul. Mie mi s-a întâmplat și asta. A fost foarte greu să o fac, și acum ezit foarte mult dacă să cer ajutorul într-o situație, sau nu, dar… după ani de zile, am făcut-o. În rest, mi s-a părut că Universul se mișcă cam greu…🙂

    • Ai mare dreptate Lili, chiar există lucruri care nu depind de noi ! Și mie îmi era greu să cer ajutorul, preferam să mor de foame🙂, dar am fost pusă în situația în care nu am avut încotro, și a trebuit să îl cer. Cred că și asta e o probă a smeririi noastre, suntem împinși să ne smerim, chiar dacă noi credem că nu merităm asta.🙂

      Și da, ai dreptate, și mie mi s-a părut că Universul se mișcă cam greu😉, și că între nevoile noastre și îndeplinirea lor e cale cam lungă. Dar iarăși, stând și gândindu-mă, am ajuns la concluzia că poate, nici puterea mea de a mișca universul nu era prea mare. Uite sfinții, când se rugau, primeau imediat ceea ce cereau ! Sfântul Vasile cel Mare s-a rugat odată la o foamete, și chiar a doua zi au intrat pe poarta mânăstirii căruțe cu pâine. Bine, alta e calitatea sfântului Vasile, și alta a unei păcătoase din lume ca mine.🙂
      Și totuși, chiar și așa, încet, ajutorul tot a venit ! Altfel, ar fi fost rău de tot…

      Mă bucur să aud că și alți oameni au experiențe asemănătoare ! Asta înseamnă că suntem cam prin aceeași clasă.🙂
      Te sărut !

      • Eu încă aștept îmbrățișarea aceea mult cântată a Universului!😀 Sau poate mi-am atenuat simțurile din cauza dezamăgirilor. (na! tot alții sunt de vină!🙂 )

  4. Lili, în mod sigur, pentru tine, îmbrățișarea asta va veni ! Poate mai târziu, dar tot va veni ! Adică, dacă a venit pentru mine, care mă știu cum sunt, și cum ajunsesem să simt, pentru un om ca tine, cu atât mai mult !
    Până una-alta, te îmbrățișez eu, și îți spun să mai aștepți puțin !
    (Sau poate, îmbrățișarea Universului va veni sub o altă formă decât o aștepți tu. Și eu am așteptat ani de zile ceva, care s-a dovedit că nu trebuia să vină, dar am primit în schimb alte lucruri.)

  5. Jackpot Flo’! Art. 4D! Asta e Flo a mea, mai intai scrie articolul si daca o face corect mai tarziu il experimenteaza. Cand il scrii, el se duce cu bolta proiectata, Catcherul se-ndoaie, el trebuie mereu sa plonjeze in fata ca sa nu le lase sa cada, le prinde cu manusa ca pe o mingie de baseball si cu totul neintamplator le-arunca inapoi, iar Flo’ (vrea-nu vrea) experimenteaza 🙂 Verdee! uniii cu stilul, atii cu imaginile, altii nu stiu ce sa mai scorneasca ca sa plesneasca ochii curiosilor, ce scriu unii, altii imbatranesc ca sa le citeasca, iar altii nu pot decat sa le sara, unii te amutesc, altii te zbarlesc, creatii minunate, creatii colorate,creatii cracanate, creatii pastelate, creatii mieloplaste, creatii fagoplaste, creatii fantaste…uneori vaxuri, alteori fasturi….literatura…moarte, boala, viata… creatii…dar lume, lumeeeee, veniti de luati creatii… nu tu stil, nu tu imagini, nu tu arta literara, nu tu subanteles, nu tu paralela multiculturala, nu tu zbic! nu tu zvac! doar creatii… care se petrec …creatii cu arc… un capat il tii din pix iar celalalt iti sparge mecla, sau cum se spune? “mufa”? urat? f r u m o s…….!nu trebuie decat sa-i dai un impuls, asa…un bobarnac din cava, ca si cand ar trece in viteza peste tine un convoi de tiruri de frica ca rupe podul Godzzila … dar tie, nu ti se mai rupe nimic….godzzila? god-zillah… http://biblehub.com/genesis/4-20.htm , ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nimic nou sub soare. http://biblia.resursecrestine.ro/eclesiastul
    cand iti doresti ceva cu adevarat , se intampla? nu-nu… nimic nu se intampla daca nu… se petrece…:-D creatia e peste tot, 1D, 2D, 3D. 4D. noi atat suntem in stare, suntem in stare?
    daca n-ai gasit obiectul pe care l-ai dorit in natura, creaza-l si ea ti-l va oferi fiindca ea stie, stie fiindca e si ea o creatie, o creatie in slujba omului. planetele… jilturi de domnie asemanatoare sezatorilor lor, jilturi nelocuite nu exista. daca omul nu obtine ce si-a dorit , nu si-a dorit….
    ori i-a fost teama, ori s-a-ndoit, ori cineva din el l-a oprit, cine? asta e intrebarea? lumina sau intunericul? In natura nu exista gri. nici in mare, nici in mijlociu, nici in mic, nici in mult, nici in potrivit, nici in putin. calea de mijloc? in mijloc e doar liniste si pace, altceva nimic.
    iar cine e in pace sa graiasca…

  6. si ar mai fi o varianta cand lucrul pe care ti-l doresti nu se implineste, atunci cand pentru a-l realiza trebuie sa treci peste libera vointa a altcuiva, iar ea iti este mai de pret decat vointa ta

  7. Draga mea, mi-ai pus serios la muncă neuronii mei clătinați de o săptămână de muncă pe brânci !🙂 În mare parte, am înțeles ce ai vrut să transmiți, doar Catcherul nu am înțeles cine ar fi. Adică, nu am înțeles bine dacă este cu C mare sau cu c mic; pentru că, dacă e cu majusculă, e clar cine e !
    Și totuși, te înșeli într-o privință: eu nu scriu întâi și pe urmă experimentez, ci tocmai invers. Doar experimentarea îmi dă dreptul să scriu, altfel nu aș face-o, sau aș face-o doar ca roman. Și de câte ori iau penița asta electronică amărâtă🙂, o iau pentru că, într-adevăr, în mintea mea s-a fixat o experiență, și mă gândesc că poate o folosi și altora.
    De exemplu; faptul că am reluat acum acest articol mai vechi se datorează percepției meie că niște persoane concrete ar avea nevoie de această viziune asupra lucrurilor: adică, să pună mâna și să experimenteze, dacă vor să obțină ceva de la viață. Am văzut destui până acum care doar stau și așteaptă să se schimbe ceva, și oftează, și suferă că soarta, sau ceilalți, nu fac ceva pentru ei, și nu le înțeleg sensibilitățile. Dar să ia în calcul că ar fi, poate, rândul lor să facă ceva – nici gând !

    În rest, ai enumerat foarte bine condițiile în care o dorință, sau un ideal, poate fi, sau nu, îndeplinit. Și totuși, am impresia (poate greșesc, desigur), că tu, draga mea, vezi lucrurile ca și cum ar depinde numai de noi, oamenii. Ne împiedicăm de lucruri dinăuntru și dinfara noastră, nu avem destulă putere să ne urmăm visele, sau poate intervenim în liberul arbitru al altora – de acord ! Toate astea depind de noi. Însă, eu am simțit profund, în mai multe situații, că, indiferent de faptul că eu am făcut tot ce am putut, exista o barieră care nu depindea de mine. Până și în timpul din urmă, cu munca mea ! Dacă nu aș fi primit ”undă verde” de sus, puteam să dau și în brânci, că tot în fundul prăpastiei rămâneam.
    În textul meu însă, eu vorbesc de ceea ce putem face noi, și chiar trebuie să facem. Cred că și Protectorilor noștri le este mai ușor să ne ajute atunci când ne facem și noi partea, și nu ne lăsăm duși pe brațe precum plozii.🙂
    Ei, subiectul e vast, și timpul meu puțin, dar îți mulțumesc oricum că iar mi-ai pus creierul la treaba🙂.

    Te îmbrățișez cu tot dragul ! Și un pup mic.🙂

  8. he-he Flo, lasa, nu pt. tine am scris, tu doar experimenteaza, adica scrie ca vezi tu pe urma, -:)))).
    Asa e, de cele mai multe ori, tocmai de aia n-am zis pana acum Jackpot! adica Jack si vrejul adica Jack poate :)), nu stii tu, fraiero, e asa cum zic, tu baga, scrie, adica experimenteaza🙂 eu cred tot ce zic, tu crezi tot ce zic?
    Nu putem face nimic fara, te-a contrazis cineva? dar Cu?🙂 poti face orice? de expl. sa materializezi obiecte, sa salvezi “pisoii” uzi, copacii, florile, lumea? contrazi-ma! poti? nu poti, vezi? parca ziceai ca esti rasplatit pentru curaj, ai curaj, curaj sa …experimentezi? ca sa poti scrie, nu de alta :-))
    nu-i asa ca uneori te infurii? :)))))))))))))))))))
    da de ce un pup mic? tocmai azi?

    • Ei, nu poți să faci chiar orice, ci doar ceea ce ți-e permis, ceea ce se încadrează în ”programul” tău. Ca să putem face absolut orice, ar trebui să devenim sfinți, dar în cazul ăsta… poate nu ne-am mai dori chiar orice ! Adică, ne-am dori doar ceea ce ar vrea și Universul.

      Și cu toate astea, tot ești răsplătit pentru curaj !🙂 Măcar, aria posibilităților tale se mai lărgește puțin, sau bariera e dusă ceva mai în față. Și chestia asta am probat-o !🙂

      Apropos de curaj, am văzut mai demult un film despre niște suflete care își așteptau judecata Dincolo, foarte interesant ! Bineînțeles că ”locul” acela era prezentat ca un hotel modern, în care clienții aflați între lumi își așteptau ”procesul”, și puteau și comunica unii cu alții.
      Ei bine, la acel proces, ce crezi că i s-a reproșat unui funcționar model ? Nu păcatele amărâte la care se gândise el, ci faptul că nu avusese curaj să își schimbe viața, nici măcar să îi ceară șefului o mărire de salariu ! Lipsa curajului îi sufocase viața, i-o făcuse banală și mizerabilă.

      Bineînțeles, a fost doar un film, dar eu am simțit acolo mult adevăr ! Și eu cel puțin aș putea spune la sfârșit, din punctul meu de vedere, că am avut multe păcate mari, dar nu și pe acesta. Poate uneori am păcătuit chiar prin exces, prin inconștiență !🙂
      Cam asta e despre curaj, dar desigur că există multe forme, nu numai cele vizibile.

      • Un pup mic, așa, fără motiv !🙂 De ce trebuie să fie un motiv ?

  9. Buna dimineata!
    cat de rea si ingamfata am putut sa fiu! de ce am fost atat de rea cu tine? pentru ca te iubesc? pentru ca te iubesc si tu nu ma intelegi…. surioara mea draga

    • Da’de ce zici că ai fost rea ? Tu nu poți fi rea ! Am înțeles că erai oarecum supărată că nu putem face chiar orice, dar și eu sunt uneori pe tema asta🙂, până ce, fie găsesc o soluție, fie îmi trece.
      E mai bine să fii supărat că nu poți face binele, decât răul.

      Și eu te iubesc, deși nu sunt prea tare la exprimări.🙂

  10. (eu ori sunt prea mult, ori nu sunt deloc)
    ia fii atenta aici, de asta ce zici? http://ratzone.wordpress.com/2014/04/05/placeri-naturale/

    • Cred că omului ăstuia i se poate aplica dictonul: ”Satul arde, și baba se piaptănă.”😉 Atunci când țara și lumea au probleme arzătoare, precum sărăcie, nesiguranța zilei de mâine, nesiguranță politică, poluare, control ocult, manipulare etc. el se gândește doar la… scuză-mi expresia🙂, scula lui, și cum își poate face fericită partenera ! Nu zic, e și asta o preocupare, dar unii schimbă ordinea priorităților după cum le convine ego-ului lor. Cred că acest gen de oameni erau dintre cei care în timpul Romei sclavagiste erau fericiți doar cu pâine și circuri, în rest, lumea putea să se prăbușească !

      Scuze, nu aveam intenția să mă lansez așa, poate bietul om chiar o avea o problemă, poate că pentru el satisfacerea partenerei e chestiune de viață și de moarte, dar eu m-am săturat să dau peste genul ăsta de oameni.
      Din nou scuze, cred că n-ai bănuit ce efect va avea linkul tău !🙂

  11. si mai am ceva pt. tine Remus Cernea http://stirileprotv.ro/stiri/politic/deputatul-remus-cernea-vrea-sa-scoata-religia-din-scoli-si-sa-ii-invete-pe-elevi-etica.html
    http://www.realitatea.net/remus-cernea-romania-va-fi-cu-adevarat-libera-si-democratica-atunci-cand-va-avea-presedinte-o-femeie-roma-lesbiana-si-atee_650322.html
    o fi el cu plete, mereu m-am dat in vant dupa tipii cu plete, si ecologist pe deasupra, dar neoliberalismul si Voiculescu i-au cam retezat circuitele de sub ele, mai cotizeaza si la Soros.
    cat de democrat poate fi un ateu? maine-poimaine o sa-l aud ca subscrie si la sinuciderea asistata care deja vor sa ne-o bage pe gat.
    Ce zici, sa-i urez de-nsuratoare cu o rroma bisexuala?

    • Nu știam cum a evoluat Remus Cernea; eu l-am plăcut la început, pentru că mi se părea un om integru și nonconformist, și ecologist pe deasupra. Mi se părea cel mai potrivit pentru țară.
      Dar acum, înțeleg de ce nu a avut acceptul de Sus să iasă președinte, sau măcar să prindă o funcție prin guvern. Îi voi scoate și linkul de la favorite, gata, nu-l mai susțin !
      Vezi, asta se întâmplă când nu ai timp să te pui la curent cu mersul lucrurilor: ești depășit, ca mine față de politică.🙂
      Mulțumesc pentru „update”, te pup !

  12. 🙂

  13. razone? nu-nu, el e un tip de treaba numai un picut cam trist :)))

    • Ei, cred că fiecare avem momentele noastre de relaxare a controlului, de îndreptare înspre ceea ce ne doare personal, și cred că nu am tocmai eu dreptul să judec. Egoismele mele au fost de altă natură, dar tot au fost !
      Să zicem doar că… eu nu agrrez subiectul, sau mai bine-zis, cred că se face prea mult tapaj pe tema asta. Atunci când există iubire adevărată, nu trebuie să mai cauți ”n” metode de satifacere a partenerului/ei. O simplă atingere te poate duce în paradis !
      Cred că metodele astea sofisticate și ridicole au apărut tocmai pentru a masca lipsa iubirii. Atunci când iubire nu e, se caută măcar plăcerea… Ăsta-i dictonul omului modern.
      Vezi, că se poate discuta și despre… plăceri ?🙂🙂

  14. La multi ani Florina! Sa te tina Dumnezeu sanatoasa, pe tine, pe baietel, si pe cei dragi ai tai, sa fiti ajutati si aparati in tot ceasul nevoilor voastre dar sa nu aveti niciodata dintr-astea! Sa te citesc ca esti si poate sa te si vad mereu voioasa si implinita in cele mai dorite planuri ale tale dar ele sa fie neaparat numai trei, in ordinea inversa a condensului, in plan material, in plan sufletesc si in plan spiritual, ordinea o sa o stabilesti tu.
    Braticuri si pupicuri dragi!




    • Mulțumesc din suflet, draga mea, cred că urările tale deja ”au prins” ! Sunt mulțumită că, deși muncesc mai mult, am și început să câștig ceva – ceea ce n-a fost cazul până acum,🙂 Dar, e ca și când mi s-ar fi deschis o poartă, și asta numai la intervenția Fecioarei Maria.
      Am petrecut și o duminică minunată, ceea ce îți doresc și ție, pentru toate zilele ce urmează, și să ai bucurii prin munca ta și prin Teo ! Poate și prin alte lucruri, dar asta, numai Cineva de Sus poate hotărâ.
      Te îmbrățișez tare, și încă o dată, îți mulțumesc pentru urări și cadouri ! (și mai ales pentru trandafirașul cu grijă lucrat !)

  15. stiu ca ganguritul nostru nu prea se aude pe pamant :)) dar hai sa-l reblogam pe “tristutzu”, poezia e intotdeauna o stare de urgenta🙂
    http://ratzone.wordpress.com/2014/04/14/cenaclu-de-urgenta-scoatem-poezia-din-anonimat/

    roag-o si pe lilik si pe cine mai crede …

    cine mai crede?🙂

    • Draga mea, pentru tine și pentru poezie voi face ceva: voi trimite linkul acesta prin mail, la cât mai multă lume. Din punctul meu de vedere, soluția asta e mai bună, pentru că nu simt acum nevoia să rebloghez; nici nu știu exact ce voi mai scrie, dar oricum, prefer ca pe blog să fie cuvintele mele. Am tot respectul pentru autor și pentru încercarea lui de a salva poezia, și de aceea voi încerca să îl ajut, în felul meu. Dar blogul meu e un spațiu personal, și nu rebloghez decât oameni pe care îi știu bine, care îmi sunt la fel de aproape ca mine-însămi.

      Te sărut, și sper să mă înțelegi ! O săptămână luminoasă să ai, și… plină de poezie !🙂

  16. @ultima-ti fraza, mi-am reamintit c-am zarit-o si-aici în decembrie-trecut:

    http://myvirtualplayground.wordpress.com/2013/12/17/la-casa-de-cristobal-colon-las-palmas-gran-canaria/

    • Melanie, merci frumos pentru dar ! Iată că ai ajuns și pe la casa lui don Cristobal Colon !🙂
      Se poate ca fraza aceea ultimă să se refere la spusele reginei Isabela, pentru că e foarte cunoscută, și e asociată cu voiajul lui Columb, dar eu sincer nu am reușit să o ”prind”, pentru că slide-showul se mișcă repede, și apoi, spaniola mea e la un nivel de debut și pre-debut.🙂 )
      Mulțumesc oricum că mi-ai arătat casa lui Columb; iată câte locuri din lume am văzut cu ajutorul tău !

      Bisous, et une semaine ensoleillée !

  17. mie imi place meilul tau :)), orice e binevenit pe prafu’ asta, mi se pare corect sa faci ce vrei tu in blogul tau si felicit circumspectia ta, in sfarsit, te-ai maturizat si tu :))), la mine e invers, pe masura ce trece timpul dau si mai mult in mintea copiilor, daca exista “mai mult”
    bai Flo, ma simt atat de bine in pielea mea si atat de putin ma regasesc in adultii astia ca mi se face rau, pe deoparte ii inteleg, pe de alta ma inteleg si pe mine, ramane sa se mai inteleaga ei pe ei da nu bag mana-n foc :))
    sa ne-ntelegem, persoanele de fata se exclud, au motive din cele mai intemeiate, iar tie chiar iti trebuia putina seriozitate :))

    • Drăguța mea, ce spui tu despre adulți mi se aplică și mie, mie-n sută🙂, adică, de multe ori mă simt o impostoare în lumea adulților, Atunci când mi se cere părerea despre o activitate la școală pentru Ionuț, sau când trebuie să iau vreo decizie importantă, de ordin financiar, parcă tremur să nu mi se descopere impostura, să nu se descopere că, de fapt… eu nu mă simt deloc adult pe dinăuntru.🙂 Bineînțeles că, până la urmă, iau deciziile, dar nu mă pot împiedica să mă întreb… cum ar fi procedat un adult,🙂
      Am impresia că unii oameni se nasc, parcă, pentru a fi adulți, și de mici au calități pentru asta (am exemplul unei prietene din orașul meu natal, care e mereu pregătită pentru lucrurile ”reale” și practice ale vieții). Eu și acum, parcă trec pe deasupra lucrurilor practice, parcă nici acum, după atâția ani, nu pot să mă concentrez destul pentru asta. Și totuși trăiesc !🙂 Am învățat câteva ”reflexe practice” standard (cum să mă descurc cu datoriile la stat), dar în rest, las totul să zboare.🙂

      Da’despre reblogare, nu-i nici o circumspecție, pur și simplu… nu am simțit că pot face asta acum ! Poate data viitoare o să simt altfel, și atunci o să mă arunc cu capul înainte, ca de obicei.🙂

      Pup ne-adulta pereche, și zic… mai bine nu te maturiza ! Nu știu dacă ai câștiga mare brânză…🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: