Posted by: childagain | April 21, 2014

Dragostea învinge totul ?

Iată o întrebare pe care și-au pus-o oamenii de milenii !  Și, tot de milenii, au preferat să răspundă afirmativ, pentru a păstra speranța, idealul, credința în happy-end.
Desigur, e vorba aici de iubirea omenească, plină de valuri și neprevăzut, altoită cu durere, dar uneori, aducătoare și de efemeră și (aproape) dureroasă fericire. Acest fel de iubire este pus în discuție, și nu iubirea necondiționată, agapé. Pentru că agapé, în mod sigur. învinge totul, învinge lumea. După cum au dovedit-o Iisus și sfinții !
Însă, pentru a ajunge la agapé, drumul e lung și greu. Și desigur, că el începe tot cu iubirea simplă, omenească. ”Pentru că, cine nu îl iubește pe fratele său, pe care îl vede, cum îl poate iubi pe Dumnezeu, pe care nu-l vede ?” (I Ioan 4.20) Și, după cum spune părintele Stăniloe, ”iubirea desăvârșită o vor  dobândi  ei-înșiși de la Dumnezeu, după ce vor crește întâi cât vor putea în iubire, în condițiile vieții pământești.”
Deci, întrebarea era dacă iubirea aceasta omenească, chinuită și chinuitoare, poate învinge totul, așa cum spun poeții și cântăreții. Și, privind întâmplările vieții reale, cu bune și cu rele, cu urcușuri și coborâșuri, vedem că răspunsul este, din păcate: nu întotdeauna. Desigur, există situații când iubirea învinge, exact ca în cântece sau povești, când eroii ajung să depășească toate obstacolele, să străbată toate deșerturile… pentru a ajunge în Pământul Făgăduinței ! Însă, aceste situații sunt atât de rare, încât au ajuns chiar subiect pentru cântece. Adică, oamenii eternizează în cântece sau poezii doar ceea ce i-a marcat profund, sau i-a scos din matca lor obișnuită. Epopeile, baladele, au drept personaje eroi extraordinari, cu fapte extraordinare, care depășesc media. Nimeni nu scrie o poezie sau o baladă despre lucruri banale, care se întâmplă zi de zi. La fel și despre iubirea care învinge totul…
Deci, trebuie să înțelegem că există situații când, deși există iubire, chiar peste limite, această iubire nu este de ajuns pentru un happy-end ! În unele cazuri, iubirea poate fi învinsă de imperfecțiunile naturii umane: orgolii, prejudecăți, scheme mentale, imagini prefabricate și mai rezistente decât orice iubire. Sau, un alt mare inamic al iubirii umane este frica. Frica de a nu pierde prea mult în schimbul a ceea ce am căpăta: siguranță, stabilitate, statut social, imagine socială. Frica de schimbare, de pierdere a confortului fizic sau psihologic, frica de suferință. Această din urmă frică este responsabilă, cred, pentru distrugerea a trei sferturi dintre iubirile omenești. Oamenii acceptă mai ușor relații de compromis și care le asigură o așa-zisă ”liniște” decât să își înfrumnte proprii-i demoni și pe ai celorlalți pentru a obține ceea ce sufletul lor are nevoie.
Apoi, dincolo de natura umană în sine, alte obstacole în calea iubirii omenești pot fi reprezentate de ceilalți oameni, de reacțiile lor, sau ale societății. De exemplu, în cazul iubirilor între protagoniști aparținând unor culturi, rase  sau clase sociale diferite, câtă ură, adversitate și prejudecăți nu întâmpină ele uneori ! Câte tragedii, în numele păstrării ”stabilității sociale”, ”purității rasei”, clasei sociale potrivite” ! Uneori, protagoniștii au suficientă tărie și voință pentru a înfrunta totul – dar sunt cazuri izolate, și nici măcar ele nu au mereu un sfârșit fericit. (Dacă ne gândim la regele Rudolf al Austriei și Maria Vetsera, care au preferat să se sinucidă împreună, întrucât eticheta nu le îngăduia cu nici un chip căsătoria; sau la cazul mult mai cunoscut al eroilor shakespereeni  – Romeo și Julieta.) Sau, chiar dacă acest sfârșit este relativ fericit – cazul regelui Edward al VIII-lea și al doamnei Simpson – această relativă fericire este întnecată de conștiința renunțării la datorie, și de oprobriul public.
Deci, din păcate, nu putem spune că iubirea omenească învinge totul ! Oricât ne-am dori aceasta, la modul poetic…
Există și un alt caz, mai rar, dar totuși posibil: atunci când o astfel de iubire. pe lângă relativa fericire a protagoniștilor pe o perioadă de timp, ar aduce după aceea, nefericire altor persoane dragi, și chiar partenerului, din cauza nepotrivirilor de caracter, vârstă, experiențe de viață. În acest caz, atunci când unul dintre parteneri este mai conștient, și poate vedea lucrurile în perspectivă, este mult mai bine să nu se bazeze pe atât de nesigura afirmație ”iubirea învinge totul” și să facă ceea ce este de făcut. Uneori, renunțarea e o dovadă mai mare de iubire, atunci când are la bază motivele corecte.
Iată deci cât de complicat este acest domeniu al trăirilor umane, și cât de greu putem formula o regulă generală ! De fapt, nici nu există o astfel de regulă. Putem, cel mult, să formulăm  condiițiile  în care iubirea ar învinge totul. Și, rezumând cele de mai sus, putem spune că aceste condiții nu sunt prea multe !
Prima dintre ele ar fi, deci: iubirea învinge totul, atunci când ea este foarte aproape de agapé. Doar o astfel de iubire, cu o mare componentă de divin, și care nu cere nimic în schimb, ar putea învinge. Însă, rezultatul ar putea să nu fie cel așteptat la nivel uman… E greu de explicat, aceste lucruri trebuie mai întâi trăite.
O a doua condiție, mai ușor inteligibilă pentru majoritatea, ar fi: iubirea învinge, dar doar atunci când este iubirea adevărată, iubirea care trebuie. După cum spune și Coelho: iubirea adevărată este aceea care vorbește limbajul lumii  –  adică, cea care urmează semnele lăsate de Dumnezeu în calea ei. Cu alte cuvinte: iubirea aprobată de Sus, cea din destin.
În afara acestor două condiții, eu nu mai cunosc altele în care iubirea umană ar învinge totul. Nu o spun pentru a promova pesimismul, ci dimpotrivă ! Oamenii trebuie să fie lucizi și optimiști. Și pentru aceasta, trebuie să știe în ce condiții iubirea lor poate învinge, pentru a nu suferi inutil.
Bine, s-ar putea replica, dar cum recunoaștem dacă o iubire este cea adevărată, cea din destin ? Ei, aici răspunsul nu-i simplu.🙂 Uneori, se poate ajunge la el instantaneu, atunci când cunoaștem o persoană. Sufletul nostru știe. Alteori, putem iubi ani de zile, în mod chinuitor, și să înțelegem abia după multă trudă că, din moment ce iubirea aceasta nu ne aduce ceea ce avem nevoie, e posibil să nu fie cea din destin. Deși, e tot iubire, și e mare…
Aici poate interveni, desigur, și o altă discuție: oare, în destin avem prevăzută fiecare câte o singură iubire ? Personal, nu cred asta, eu cred că există mai multe șanse – dar desigur, e doar părerea mea. Și, mai cred și că există oameni care au un cu totul alt destin, și pe traseul lor nu a fost prevăzută nici o ”mare iubire”. Desigur, fiind oameni cu suflet mare, ei pot iubi profund, dar vor descoperi abia pe parcurs că, de fapt, ei erau doar ”intruși” în iubire, că nu era acela destinul lor. Și, încercând să își găsească iubirea omenească, îi pot perturba pe ceilalți… fără voie, desigur ! Și atunci, e mai bine pentru ei și pentru ceilalți. să renunțe, atunci când conștientizează. Altfel, ar fi o dovadă de egoism.
Ei, ar fi multe de discutat pe această temă, care nu se epuizează niciodată ! Dar prefer să mă opresc aici, lăsându-i  ultimul cuvânt unui mistic al cărui nume l-am uitat, dar care rezumă frumos discuția de mai sus.
”Dacă nu ar exista iubire pe pământ, s-ar prăbuși cerurile.”

Responses

  1. Ce-am fi noi fără iubire? Oare am mai fi?
    Minunată postare!

    • Da, cred că noi, oamenii, ne definim prin capacitatea de a iubi. Cu cât o avem mai mult, cu atât suntem mai sus ! Deși, și animalele au această capacitate, uneori la nivele mai ridicate decât unii oameni.
      Totuși, prima cerință a tuturor căilor spirituale este iubirea – deci, ea este o capacitate divină. Ei, felul acestei iubiri însă, și felul cum o manifestăm (sau nu) – asta schimbă totul !

      Mulțumesc de popas și de apreciere, Potecuțo ! Trebuia să mă gândesc că tu ești un om care știe câte ceva despre iubire. Blogul tău este o emanație a spiritului tău.
      Să fii iubită așa cum meriți !

  2. Christos anesti! Hristos a inviat draga mea!

    • Adevărat a înviat, drăguța mea ! Mă bucur că ai rămas pe-aici, printre noi !

  3. Iubirea este căptuşeala sufletului, este dăruirea de noi celorlalţi; pentru că suntem iubire, simţim nevoia de a ne dărui.
    Cu dragostea este o altă poveste.

    • Ai mare dreptate în definiția ta, Camelia ! De fapt, iubirea este o stare a ființei, o proprietate intrinsecă pe care o ai, sau nu. Putem spune despre cineva că este plin de iubire, fără să ne referim la iubirea pentru ceva anume.
      Dragostea, însă, pare a fi o ”aplicație practică” a iubirii ; este, deci, o iubire cu un obiect precis. Și, fiind atât de precisă, este și mai limitată…
      Mulțumesc de trecere, ești un om sensibil, mă bucur că ne-am descoperit !

  4. Iubirea ar trebui să ne învingă, în primul rând, pe noi înșine, pentru a face ceea ce trebuie pentru ceilalți.

    • Mare, mare adevăr, Lili ! Până nu devenim noi-înșine plini de iubire, nu le putem cere asta celorlalți, și nici nu putem acționa așa cum au ei nevoie.
      Adică, datoria acoperă doar o margine a scalei: ”până aici trebuie să acționez, până aici e destul”. Doar iubirea simte și face la modul nelimitat, fără să își pună problema obținerii unui lucru în schimb, sau să se simtă nedreptățită că a acționat ”în mod gratuit”. Și de aceea, pe termen lung, numai iubirea îi schimbă cu adevărat pe ceilalți.
      Te pup, mulțumesc de trecere, totdeauna tu aduci un strop de înțelepciune practică !


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: