Posted by: childagain | May 25, 2014

Scuze

Astăzi nu spun decât câteva cuvinte: din toată inima, scuze ! Pentru că, în ciuda dorinței mele, și a faptului că am făcut-o publică, nu voi ajunge la vot. Motivele sunt, în cea mai mare parte, determinate de necesitate.  (Ca aproape întotdeauna în viața mea, atunci când vreau să fac un lucru bun.) Destul să spun că pentru mine, pentru a ajunge la ambasada română din locul în care mă aflu, m-ar costa în jur de 100 de Eur – trenul, metroul și alte cheltuieli. Poate, chiar mai mult ! Adică – pentru mine și fiul meu, întrucât nu l-aș lăsa singur acasă.
În condiții normale, nu ar fi  fost o sumă extraordinară, dar cum eu sunt ”pe muchie” cu datoriile, și mai am și intenția de a-i ajuta pe ai mei cândva, orice bănuț contează. Nu pusesem asta în calcul când am hotărât să merg la vot ! De fapt, am crezut că îmi voi permite, dar… pe măsură ce muncesc și câștig, nici datoriile și tracasările nu se lasă mai prejos !
De exemplu, toată ziua de sâmbătă am petrecut-o încercând să remediez o problemă din calculatorul de la serviciu, cu ajutorul cuiva din domeniu, care m-a ghidat prin telefon. Nu era o problemă simplă, o, să nu vă închipuiți ! Era ceva despre care nici informaticianul nu știa de unde s-o apuce🙂, de aceea am făcut împreună zeci de încercări.
De fapt, toate mizeriile care mi se întâmplă mie nu sunt niciodată simple. Ehei, dacă ar fi simple,  cum nici eu nu sunt grea de cap, m-aș descurca și singură. Însă întotdeauna mie mi se întâmplă chestii de nici doi-trei oameni pricepuți nu știu să le descurce ! De exemplu, ultima dată când am avut o problemă cu transmisia fișelor de pacienți prin programul special către Casa de Asigurări, a durat cam o lună până ce informaticiana de la Casă a găsit soluția – după ce încercase tot ce se putea. Altă dată, am avut acasă o banală problemă la o chiuvetă – dar să nu vă închipuiți că s-a rezolvat, până ce nu a venit un instalator, și a muncit cam o oră ! Și el s-a mirat cum de tocmai la mine s-a întâmplat așa ceva.
E de parcă Cineva de Sus (sau de Jos, poate). și care știe că nu-s chiar proastă, și nici împiedicată când e vorba de a face orice lucru – fie de femeie, fie de bărbat – anume îmi trimite cele mai încurcate probleme, pe care oricât aș încerca, nu le pot rezolva singură.
Și întotdeauna când sunt pe cale să rezolv ceva în viața mea, să ajung la o stabilitate, simt că se declanșează ”mecanismul” care să mă pună la punct. Mici frecușuri, mici mizerii, orice, numai să nu fie bine până la capăt, orice, numai să fiu trasă în jos ! Nu este o părere, au observat și prietenii mei acest fenomen. Ei se gândesc, probabil, la faptul că acestea sunt ”încercări”, ba, cineva mi-a spus și că aș fi avut ceva „făcut”, malefic. Orice este posibil, și eventualitatea nu mă sperie ! Oricum, rugăciunea învinge aceste nefericiri temporare… până ce apare următoarea !
Tot rugăciunea a învins și problema de ieri –  o spun aici, pentru a se afla că rugăciunile chiar au putere ! Oricât suntem noi de păcătoși. Fecioara Maria mi-a răspuns încă o dată, ca să mă scoată din impas. Disperată că nu se găsea soluția problemei mele de calculator, am rugat-o să îl lumineze pe acel om care mă ajuta, și în scurt timp, el a găsit-o ! În mod uimitor, după ce se chinuise ore în șir.
Și, nu  e prima dată când Ea răspunde ! Pot spune cu mâna pe inimă că, numai Ea mi-a salvat, practic, viața. Și luminează și suflețelul copilului meu, care se apropie de adolescență, și are niște schimbări de temperament, încât uneori e tare greu de conviețuit cu el. Dar, Ea îl liniștește de fiecare dată ! E cu adevărat o minune ca, după ce a țipat  și a urlat, să vină la mine după câteva minute, și să își ceară scuze. După ce eu m-am rugat între timp…
Acum, să nu vă închipuiți că sunt o mare nevoitoare, oh. cât sunt de departe de asta ! Am destule lucruri care mă leagă de lume… și griji, și puțin timp pentru rugăciuni. Dar, ceea ce vreau să spun este că, fie și o rugăciune scurtă, dar din inimă, poate fi ascultată.
Ei, dar pornisem de la a-mi cere scuze pentru că nu îmi voi putea ține promisiunea de a merge la vot. Deși, tare aș fi vrut ! Dar, din câte se vede, în viața mea există alte priorități. Poate că nu e încă timpul să contribui la viața cetății🙂, până ce nu mi-am rezolvat mai întâi problemele din propria ogradă. După cum spune și John Brunner (un autor de S.F.) : ”Când vom ști să avem grijă de ceea ce iubim, poate că vom fi pregătiți să ne ocupăm de Terra.”
Și, cred că asta nu mi se aplică numai mie, pentru că sunt femeie și e bine să stau la locul meu !🙂 Dimpotrivă, dacă șefii de state și de guverne actuali ar aplica dictonul acesta, poate că lumea ar arăta altfel. Desigur, dacă detaliem, ”a avea grijă de ceea ce iubim” nu înseamnă să le dăm celor dragi bani și bunuri cu nemiluita, și să le îndeplinim toate capriciile, iar ceilalți, apuce ce s-o mai găsi – cum probabil fac acești mari conducători. Dar, cum nu-i cunosc pe toți, mai bine mă abțin ! E posibil să existe și câțiva idealiști printre ei. Fostul președinte al Poloniei, în mod sigur, a fost unul dintre aceștia. (Vă mai amintiți ”accidentul” de avion ?) Dar, gata ! nu fac politică. încă n-am fost în stare să mă ocup bine de ceea ce iubesc, să le aduc celor dragi liniștea și stabilitatea.
Așadar, vă urez să votați după inima și conștiința voastră, cei care puteți ajunge, și să contribuiți puțin la lumea de mâine. O voi face și eu cândva, și atunci va fi la modul serios; pentru că îmi place ca, tot ce fac, să fac bine. Până atunci, să vă fie inima caldă, și viața frumoasă !

Responses

  1. Aşa vom face….
    Să ai o zi bună, fără probleme majore pe la calculatoare😀

    • Deja s-au rezolvat, Potecuțo, cu ajutor de Sus ! Cel puțin pentru moment, că în cazul meu, nimic nu e definitiv.🙂 Cred că dacă mi-aș povesti viața, ar fi material pentru o telenovelă.😉
      Mulțumesc de trecere, și de urare, și să ai o duminică însorită ! (La mine deja este.)

  2. M-ai emotionat si mi-ai dat o tema de gandire ..Te imbratisez cu mult drag , sa-ti fie sanatos feciorul si sa va bucurati impreuna de viata aceasta daruita ..Toate sunt spre inaltare ..Iubirea pentru a produce iubire adevarata , compasiune , bucurie , fericire , trebuie ridicata la puterea cerului ..Iubirea nu se impamanteaza . Asa treci mai usor prin timp ..Aici vom lasa tot ce apartine de acest “aici ” , adica ce tine de pamant ..trupul .Dam Cezarului ce este al Cezarului [banii , materia ] restul oprim pentru noi
    Iar despre vot ….primim alesii ce ni se cuvin..
    N-ai ajuns la vot o sansa in minus pentru o idee ..
    O tara plina de hoti va fi intotdeauna condusa de ..hoti ..
    “Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample ”
    😉

    • Te îmbrățișez și eu cu drag, Trezire ! Și mulțumesc pentru urarea pentru fiul meu.
      Da, am înteles și eu că iubirea este ceea ce rămâne după ce eliminăm condiționările – după cum spunea nu știu ce autor. Adică, acea fărâmă de divin, care nu depinde de materie, de calitățile sau dispozițiile celor din jur. Îi iubim așa cum sunt, pentru că sunt, și nu pentru că noi îi vedem într-un anumit fel care ne hrănește propriile noastre vise sau imagini. Iar când nu îi mai vedem așa, gata și iubirea ! Asta ar fi o iubire pământească, egoistă. Dacă Iisus ne-ar fi iubit așa, nu ne-ar mai fi salvat – și ar fi avut toate motivele, pentru cât de păcătoși și nerecunoscători suntem.
      Cât despre legarea de materie, am înțeles și asta ! Și , uneori mă gândesc că, toate aceste tracasări care mi se întâmplă sunt numai pentru a mă feri de legarea prea intensă de munca mea – ceea ce este o mare ispită pentru mine, întrucât munca a fost dintotdeauna o constantă în viața mea. Uneori, mai constantă decât oamenii… Pentru mine, munca poate înlocui foarte multe lucruri, cu excepția câtorva. Și tocmai de aceea, cred că intervin aceste… aduceri la ordine !🙂 Bine,asta gândesc când sunt într-o bună dispoziție.🙂

      Și în legătură cu votul, poate că nu trebuia să ajung eu acolo ! Întrucât, dacă ar fi trebuit, mi s-ar fi creat condițiile de Sus. Poate e timpul ca omenirea să treacă mai întâi prin întuneric, până a ajunge la lumină, cine știe ? Poate că trebuie mai întâi să ne transformăm în ”luptători de gherilă” în numele binelui, până să putem lupta deschis. Poate, așa ne mai ”curățăm” și noi…

      Te sărut încă o dată, și mulțumesc că trecerile tale îmi dau întotdeauna liniște, și prilej de gândire ! O duminică minunată !

  3. Draga mea, lucrurile care trebuie sa se intample au deja stabilita proiectia, noi nu ne putem raporta la ele ci doar la noi insine, daca ai facut-o ti-ai indeplinit menirea ta fata de lucrul pe care ti l-ai propus. El deja s-a infaptuit in spirit. Incidenta asupra materiei se va rasfrange la vremea potrivita sa ajunga acolo. Sa nu ne indoim de asta. Intotdeauna primim ce meritam si asa este bine sa fie.

    • Hmmm… da, și eu cred în destin, dar numai într-un anumit procent ! Adică, în lucrurile mari și importante ale vieții, destinul este cel care ne ghidează, dar în restul, mai avem și ”libertate de improvizație”.
      Poate că votul era prea important, sau poate că, întrucât deja m-am abătut o dată de la destin venind aici (așa simt eu), mai multe abateri nu sunt permise !?
      Dar și eu cred, ca și tine, că lucrurile sunt deja înfăptuite în spirit. Când vor coborâ în materie. se va vedea mai târziu !
      Apropos, cred că tu ai votat, și mă bucur, pentru că știu că și tu ești o idealistă. Deși… nu știu de ce, dar cred că acei candidați ai idealiștilor nu au prea multe șanse.
      Pupic !

  4. Daca e sa vb.de destin el nu este decat efectul cauzelor. Libertatea de “improvizatie” a sufletului este absoluta. Votul este important dar mai putin pentru lume. Votul este important pentru tine in viitor. Decat sa dai un vot gresit si sa fii parte la dezastru, purtand vina acestui dezastru/cota parte, si sa-ti atragi efectele lui mai bine nu votezi deloc.Decat sa nu votezi deloc devenind parte la dezastru/cota parte, mai bine sa votezi idealist. Asa am votat mereu. Sa ma dezic? Nu am motiv. As fi fost dispusa sa schimb macazul in ultima clipa daca as fi vazut ca are altcineva din opozitie vreo sansa sa castige un loc in PE. Singurul ar fi fost M. Diaconu. Dar in el nu cred fiindca D. Voiculescu si Ponta nu fac parte din opozitie.

    • Și eu aș fi votat tot idealist, draga mea, și cred că, oricum nu s-ar fi schimbat mai nimic ! Doar pentru mine ar fi contat, așa cum spui, în cazul în care, din idealism prostesc🙂, aș fi contribuit la prăbușirea generală.
      Oricum, mă bucur că a trecut; acum, parcă nici nu mai contează cine iese ! Am eu o bănuială că nu vor ieși candidații idealiștilor.🙂

  5. Iti vine sa crezi ca eu nu mi-am propus sa merg la vot si totusi am facut-o? Nu ma intreba cum, dar ceva m-a impins acolo. Daca as fi ramas in Bucuresti, sigur nu m-as fi dus de una singura. Insa am ajuns la rude, la tara (Clinceni), unde eu am fost cea care a insistat sa ia pe toata lumea la votare. Repet, in conditiile in care nu aveam de gand. Asadar… am fost, am votat, am castigat!😀

    Pana acum, n-am stat sa-ti “rasfoiesc” blogul, insa postarea asta mi-a ajuns, cumva, la suflet. Inca nu stiu ce varsta ai, cati anisori are copilul, unde anume sunteti si daca e tati langa voi sau nu… Iar curiozitatea mi-o pot satisface doar citind.

    O imbratisare calda! (PS: Mi-am revenit din suparare, m-am pus iar pe scris :P).

    • Dragă Roxana, în primul rând, mulțumesc pentru prezența ta caldă, și pentru că ai ales să îmi împărtășești puțin din preocupările tale ! Mă bucur din inimă că ai ajuns la vot, deși nu intenționai – vezi, poate că era în destinul tău să mergi la vot, dar aveai nevoie doar de un mic impuls. Mă bucur că rândurile mele au fost de folos măcar așa, dacă eu nu am reușit să ajung.
      Cât despre întrebările tale, răspunsurile se află răspândite pe acest blog, în diverse postări🙂, pentru că nu am ascuns nimic. Nu sunt chiar în prima tinerețe, am în jur de 40 de ani, iar copilul meu se apropie de 15 – de aici ”frecușurile” dintre noi, și spiritul lui de frondă. Totuși, să știi că ne iubim mult🙂, pentru că am fost tot timpul împreună, de când s-a născut, și uneori îmi spune lucruri care chiar mă mișcă. Sunt momente, și nu puține, când îmi spune chiar . ”te iubesc, mămico” – de îmi vine să mă topesc.🙂 Partea proastă este că tatăl lui nu este lângă el acum, la vârsta când are nevoie de ghidarea unui bărbat, și uneori simt că eu singură nu prea fac față. Eu și tatăl lui suntem despărțiți de mulți ani, deși am rămas buni prieteni, și familia lui o consider și acum a mea.

      Mă bucur că și tu ai depășit supărarea, pentru că oamenii valoroși trebuie să meargă înainte, și să scrie pentru bucuria și folosul celorlalți.
      Te îmbrățișez și eu cu drag, și numai bine !

      P.S. Scuze că am atât de puțin timp pentru blog, încât chiar și blogurile prietene le vizitez doar din când în când.

      • Ce-mi place ca esti asa deschisa! N-am reusit sa-ti citesc tot blogul, pe-aici, pe colea, cate-un articol-doua (la fel, din cauza timpului). Te felicit ca reusesti sa fii o mama (model zic eu, din cele citite) si ca poti educa un copil astfel incat sa intelaga ce eforturi face mami pt a-l creste singura. Sunt convinsa ca nu ti-a fost usor si nici nu ti-e, dar ma bucur sa aud ca ai ramas in relatii bune cu fostul sot – e lucru mare.

        Iti doresc un sfarsit de saptamana minunat!

      • Roxana, tu ești un om bun și idealist dar nu aș vrea să îți faci idei prea mari despre mine ! Mi-aș dori din suflet să fiu o mamă așa cum spui tu, și fac toate eforturile, dar din păcate, ”nu-mi iese” întotdeauna. Orice fac pentru a încerca să compensez faptul că am contribuit la destrămarea familiei copilului meu, nu e de-ajuns ! Cel puțin de când l-am adus aici, pe meleaguri străine, nu e niciodată mulțumit sau fericit, afară de timpul petrecut la calculator, cu prietenii lui din țară. De fapt, la anul se va reîntoarce în România, pentru că aici nu s-a adaptat.
        Nu știu nici cât înțelege eforturile pe care le fac pentru el; la vârsta lui, pare mai mult să nu le înțeleagă – mai ales că sunt plecată toată ziua cu munca, și abia seara ne întâlnim.
        Dacă am vreun regret și vreo suferință în viața mea este că nu am reușit să îi aduc fericirea copilului meu, și abia când va fi departe de mine, în România, își va regăsi mica lui mulțumire.
        Un sfat pe care l-aș da tuturor părinților din lume: oricât de grea ar fi relația lor (afară, bineînțeles, de cazurile de abuz fizic sau psihic), să nu se despartă atunci când există un copil la mijloc, pentru că acest copil nu va mai fi niciodată la fel de fericit ca în familie, oricâte compensații i s-ar aduce.

        Roxana, nu am vrut să te întristez, sau să te umplu de negativism, am vrut numai să știi că sunt departe de a fi un model, și am făcut greșeli în viața mea – unele, ireparabile ! Iar dacă exemplul meu poate ajuta cu ceva, atunci, măcar așa să ajut.

        Te îmbrățișez, știu că ești un om bun, la început de drum, și știu că vei căuta să fii și o mamă bună ! Numai lumină pe drumul tău !

        P.S. Nu e nevoie să îmi citești tot blogul🙂, doar ceea ce crezi că te poate ajuta. Și eu mi-aș dori să îți citesc blogul în întregime, și pe ale prietenilor mei vechi, dar din păcate, abia am timp să mă ocup de al meu. Uneori, nici atât…

  6. daca ai probleme cu calculatoare nu ezita sa ma contactezi ( macar ca si “last resort” ). Te ajut cu mare placere.🙂

  7. Mulțumesc, centrefold, știu că ești un prieten bun, și un om săritor ! Din păcate, problema mea nu a ținut de calculator în sine , ci de programul de legătură cu Casa, și prin care trimit consultațiile la Casă, pentru a-mi fi rambursate, mie și pacienților. (Aici Casa le rambursează prețul consultațiilor aproape în întregime, iar cei care sunt ”cazuri sociale” nu plătesc deloc, și pe aceștia mi-i plătește Casa mie.) De aproape două luni, nu am putut trimite nimic la Casa, și deci banii… îți dai seama cum i-am primit ! Dar, problema a fost rezolvată cu ajutorul creatorului programului.
    Mulțumesc încă o dată, numai bine, și un weekend minunat!

  8. Hai sa-ti zic un lucru, draga mea (n-am aflat inca cum te cheama :D). Nu vreau sa crezi ca vin cu sfaturi sau sa ma intelegi gresit. Nu sunt in masura, am doar 28 de ani, inca nu am ajuns la o maturitate si la o experienta incat sa vin eu cu sfaturi. Dar vb doar din propriile trairi.

    Eu am cunoscut, candva, un barbat care era nefericit in familie, care ma iubea de nu stia ce sa faca pt mine, pe care l-am acceptat (cu toate principiile mele si presupun ca ti-ai dat seama din tot ceea ce scriu ca sunt o persoana cu principii, insa nu voi incerca sa ma disculp ca am acceptat o astfel de relatie; nu era bine ceea ce faceam, constientizam, insa… anyway..). Mi-am dat seama ca nu voi putea sa am pe constiinta destramarea familiei, in care exista un copilas. Daca se ajungea acolo, imi doream sa o fi facut pt binele lor, pt ca nimeni nu merita sa fie nefericit. In fine, nu s-a intamplat, lucru pt care ma bucur ca am iesit din asta.. Insa ce vreau sa spun este ca eu provin dintr-o familie in care mama mea n-a fost fericita….

    Mi-e f greu sa scriu toate astea pt ca nu obisnuiesc sa le spun. Iti spun, cu toata sinceritatea, ca am judecat-o pe mama mea ca ne-a tinut pe mine si pe fratele meu intr-un mediu in care auzeam certuri si vorbe urate (marea majoritate din cauza viciului tatalui meu, si anume, bautura). Am crescut f multa vreme fara ea pt ca pleca in strainatate, la munca (era perioada sarbilor, daca stii, unde mai toti romanii mergeau in Iugoslavia, cu marfa).

    Ideea este ca am avut o copilarie nu foarte fericita; fratele meu a apucat un drum gresit, iar eu… ei bine, eu am ramas cu mici “traume” din copilarie (mult spus, dar nu am gasit al cuvant), pt ca nu m-am dezvoltat suficient, as fi vrut sa fiu mai desteapta, sa iau decizii mai bune in viata, sa fiu indrumata catre o cale buna, sa nu fiu nevoita sa schimb peste 10 locuri de munca pana la anii astia etc. Simt ca inca am lacune, ca ar trebui sa fi invatat mai multe cand eram adolescenta.

    Vezi tu, principiul asta, cum ca “stam impreuna de dragul copilului/copiilor” nu mai functioneaza. Traim intr-o societate moderna, unde si aia de la case mai mari ajung sa faca pasul divortului, iar zeci, sute de mame isi cresc copiii singure. Prin asta spun ca TE si le admir. Iar baiatul tau va intelege cand va creste. Asa cum si eu am inteles-o pe mama mea si ii multumesc (inclusiv tatalui meu, desigur) pt faptul ca a crescut o asa fata, care a reusit sa se autoeduce…

    Uh, ce de preocupari am si eu intr-o zi de sambata! Daca nu se opreste ploaia… ma tot tine in casa🙂

    • Dragă Roxana (eu mă numesc Florina, multă lume de aici știe), și eu te admir pentru că ai avut curajul de a povesti aceste lucruri atât de intime, și doar pentru că ai simțit nevoia să mă încurajezi ! Chiar cred că ești un om bun, care merită mult de la viață. Faptul că ai depășit acele traume din copilărie, și ai ajuns cea care ești acum, dovedește că ai fost un ”material” bun, și ai trecut, după cum spune un psalm, ”prin foc și prin apă”. Oamenii ca tine, care au suferit, au depășit suferința, au și greșit, dar au învățat din greșeli, cred eu că sunt viitorul omenirii.
      Cred că Dumnezeu îți va da până la urmă ceea ce dorește sufletul tău, deși nimeni nu poate spune exact când se va întâmpla. Partea proastă cu universul ăsta (știi că se spune că universul este mereu în ascultare, că el conspiră la realizarea dorințelor noastre, etc,) , este că el nu lucrează cu măsurile noastre omenești.🙂 Dar eu totuși sper că tu vei avea mai devreme ceea ce dorești.
      Despre divorțuri, da, și eu cred că sunt unele justificate, mai ales cele în care există situații de abuz, așa cum am spus, și ai povestit și tu. Însă, eu mă învinuiesc că, poate, nu am avut destulă răbdare, pentru că soțul meu era un om bun. Partea proastă este că el avea mentalitatea veche despre rolul femeii și al bărbatului în familie, iar eu nu mă ”potriveam” deloc în acest rol clasic. Ba chiar, la un moment dat, simțeam că ”nu mai încap”, că mă sufoc… Visuri și prostii, ar spune un om cu scaun la cap !
      Cred că nu voi ști până după moarte cât a fost vina mea în acest divorț. Oricum, o vină am avut, și anume, lipsa de răbdare, și faptul că am pus visele mele mai presus de viitorul copilului meu. Deși atunci, nu priveam astfel lucrurile, nici măcar nu am conștientizat.

      Oricum, mulțumesc pentru cuvintele bune, și pentru confesiunea ta, pe care o prețuiesc, pentru că simt că nu povestești prea des lucruri atât de dureroase despre tine ! Apropos de relații cu bărbați ”angajați”, și eu am fost tentată, pentru că toate marile mele iubiri s-au recăsătorit (inclusiv fostul soț), dar, nu știu cum s-a făcut, că… Nu am reușit să fac acest lucru, dincolo de nivelul psihologic ! Și nu din considerente morale de conveniență, ci din alte motive, mai profunde. După cum spuneai și tu despre acel copilaș…
      Se pare că a iubi un om care îți este ”interzis” este o probă spirituală a femeii-discipol. Deși, uneori mi se făcea lehamite de atâtea probe… și mă gândeam și eu, ca și tine: de ce lucrurile nu pot fi simple, ca în cazul altor femei ?🙂 Dar apoi, înțelegeam de ce: noi nu suntem ”alte femei”, noi suntem acele femei-divergent sau ”mutant” de care vorbeam, și pentru noi, lucrurile nu se vor petrece niciodată ca pentru majoritatea.
      Ei, dar prea m-am întins la vorbă ! Numai bine și fericire, și să ți se îndeplinească dorința inimii !

      P.S. Chiar cred că mai există încă bărbați care să te merite, și anume, cei care au trecut și ei prin încercări, și și-au păstrat sufletul de copil. Mai ales cei din generația ta…

  9. Mi se spune ca am asteptari prea mari si ca sunt prea… pretentioasa. Eu zic ca doar ce am reusit sa ma cunosc si sa nu mai accept orice in viata mea

    http://cuvinte-din-sufletul-meu.blogspot.ro/2014/05/barbatul-vietii-mele.html

    O duminica minunata in continuare si LA MULTI ANI baiatului tau, sa fie sanatos si tot ceea ce doresti pt el sa se realizeze! Nu in ultimul rand, la multi ani noua, tuturor, care inca ne mai amintim de copilul din noi!

    • Mulțumesc din suflet, draga mea, la mulți ani și ție ! Copilului din tine, adică.🙂
      Și nu, nu ești pretențioasă. eu cred că ești doar realistă. Femeile valoroase nu se pot mulțumi cu orice, ar fi o tragică irosire ! Valabil, de fapt, și pentru bărbații valoroși.

  10. […] virtuala, dmd, Cerneală-mi curge prin vene, ale măriucă, Roxana, lt.mala, Fosile şi pietre, Childagain, Petru, Annaisss, Geanina Lisandru, Marius Crăciun , More than instincts, Refugiul, Artele şi […]

  11. […] virtuala, dmd, Cerneală-mi curge prin vene, ale măriucă, Roxana, lt.mala, Fosile şi pietre, Childagain, Petru, Annaisss, Geanina Lisandru, Marius Crăciun , More than instincts, Refugiul, Artele şi […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: