Posted by: childagain | June 14, 2014

Cum funcționează universul

În cele ce urmează, nu trebuie să mă luați prea în serios🙂, pentru că nu e vorba de aserțiuni universal valabile, ci doar de trăiri și impresii personale… care se cereau exprimate, pentru a nu crea un preaplin !
Așadar, conform propriilor observații, universul funcționează pe principiul restabilirii echilibrului, în orice nouă poziție te-ai plasa. Acesta poate fi uneori un factor pozitiv  – atunci când, după o îndelungă ”luptă”, și ”achiziționare” finală a unui scop dorit, el catadicsește să creeze, sau să aducă, elementele necesare consolidării noii ”poziții”. Adică, după ce un scop a fost atins, lucrurile și evenimentele se vor ”organiza” în jurul acestui scop, ducând la o și mai mare stabilitate.
Pe de altă parte, universul este și foarte conservator, și nu renunță cu ușurință la ”schema inițială a lucrurilor”, atunci când un nesăbuit, un idealist sau un disperat încearcă să își creeze propria-i schemă. Ori de câte ori acest ”rebel” va crede că se află aproape de realizarea scopului său, universul îi va pregăti o ”corectură a schemei”, care să îi distrugă propriu-i model, și să îl impună pe cel original. Acest fenomen se petrece aproape automat, pe o lungă durată de timp, chiar și când rebelul respectiv crede că se află foarte aproape de realizarea țelului său. Cu adevărat putem spune că acest proces este ”automat”,  pentru că nu pare să asculte de o conștiință superioară, sau de vestita Lege a Iubirii.
După mulți ani, și multe experiențe, am ajuns la concluzia că, în marea majoritate a cazurilor, universul funcționează pe ”pilot automat”, și ceea ce noi numim ”indiferență”, ”lipsă de iubire” sau chiar ”dușmănie” din partea sa, nu este decât un mecanism automat de compensare a ”abaterilor” noastre de la ”schema de bază” – fie că este personală: destinul nostru personal; fie cu titlu de universalitate: destinul unei țări, al unei categorii umane, sau al unui fel de a crede (al unei anumite religii, sau căi spirituale).
Iar pentru a ieși de sub jurisdicția ”pilotului automat”, nu putem decât dacă apelăm la un mare spirit, care să aibă puterea și iubirea necesară de a interveni pentru ”modificarea schemei inițiale” și aprobarea micii noastre scheme – fie și cu ”corecturi”.  Acest mare spirit poate fi Iisus Hristos, Fecioara Maria, un sfânt, sau  – în cazul altor religii decât creștinismul – orice mare învățător spiritual al religiei respective.
În creștinism, acest mecanism este exprimat mai simplu prin sintagma: ieșirea de sub Lege, și intrarea în har.  Cât timp, câtă durere și experiențe personale mi-au trebuit ca să înțeleg această simplă frază ! Și să înțeleg, mai ales, la modul practic, că Legea chiar există, și harul există și el…  Desigur, în teorie, și din cărțile sfinte, am auzit cu toții de aceste noțiuni , dar câtă diferență când le ”vedem” în practică ! Și practica e atât de variată. și ”lecțiile” atât de diverse, încât, dacă nu ”ni se suflă”, cumva, răspunsul, sau nu îl simțim profund în sufletul nostru, nici nu ne dăm seama că exact de această lecție a fost vorba !
Pentru o mai bună înțelegere, voi da un exemplu aleator: al cuiva care și-a dorit cu ardoare să obțină un anumit lucru de la viață. Fie că este vorba despre o achiziție materială, sufletească sau spirituală, mecanismul este același, și anume: dacă aceea ce își dorește omul nostru nu corespunde cu ”schema de bază impusă” – sau cu destinul său, se va declanșa ”mecanismul compensator”.  Indiferent ce ar face omul nostru –  chiar dacă și-ar răni mâinile încercând cu disperare să atingă un pisc, sau chiar dacă ar ajunge abia să mai sufle – el nu va obține acel lucru. În funcție de caracterul și sufletul său, acest om fie se va resemna într-un final, fie va ajunge să urască universul, fie va muri încercând cu încăpățânare. Situația cea mai bună este atunci când el ajunge să înțeleagă, într-o sclipire de har (desigur, tot cu ajutorul unei Persoane). care este cauza eșecului său, și de ce nu este bine pentru el  să obțină acel lucru. Sau, o altă situație, deși deloc obișnuită: atunci când universul ”se înduplecă” să își modifice schema pentru el – și asta numai la intervenția unui mare Protector al omului respectiv.
Desigur, există și aici nuanțe: universul poate să accepte „modificarea” doar pentru că înțelege că omul respectiv nu este în starea de a renunța la țelul lui propriu, și mai curând s-ar pierde cu totul dacă este mereu împiedicat.  Și atunci, el acceptă această modificare, dar omul trebuie să își asume consecințele.
O altă situație poate fi atunci când ”noua schemă” nu este chiar atât de rea – chiar dacă nu e perfectă, precum cea inițială – și urmând-o, omul nostru ar putea învăța lucruri prețioase despre viață și iubire, chiar dacă pe altă cale. Atunci, desigur că universul va accepta ”modularea” – chiar dacă îi va mai oferi omului ”corecturi” și ”avertismente” pe parcurs.
În fine, o altă situație – cea mai nefericită – ar fi aceea în care omul nostru ar ieși cu totul de sub legea iubirii, și și-ar urma calea cu orice preț, în scopuri egoiste – și atunci, universul ”l-ar scoate și pe el din schemă” – adică, l-ar lăsa în voia lui proprie, expus tuturor ispitelor și pericolelor, dar fără ”ghidare”, afară de propria lui conștiință.
De fapt, primele două situații ar fi cele în care omul nostru ar avea, în ciuda încăpățânării și greșelilor lui, un mare grad de iubire interioară, care îl va conduce la țel în cele din urmă, chiar dacă pe un drum schimbat.  Cu alte cuvinte, iubirea ”poate totul și iartă totul” – așa cum spune Pavel în I, Corinteni; sau ”iubește și fă ce vrei”,  după Sf. Augustin.
Iar ultima situație ar fi cea a unui om fără prea multă iubire, dar cu multă ambiție și eventual orgoliu, și pe care universul l-ar lăsa ”liber”, așa cum și-a dorit.
Desigur, spuse astfel, lucrurile par simple, dar în practică nu sunt simple deloc, pentru că oamenii nu sunt ”cristale pure”, care să conțină doar iubire, sau doar egoism, ci sunt amestecuri în diferite grade. Și atunci, e greu de spus dacă acceptarea ”schemei personale” a cuiva face parte strict dintr-o categorie sau alta. Totuși, la modul generic putem spune că, dacă iubirea dintr-un om îi depășește scăderile, acesta va fi ”acceptat”. Dar, nu pentru că universul ar fi extrem de iubitor, ci doar pentru că este extrem de logic, și ascultă de legi, iar primatul iubirii este o lege importantă.
Pare un paradox ca un univers pentru care primatul iubirii să fie legea de bază, să nu fie el-însuși ”iubitor”, și totuși… Depinde ce înțelegem prin ”univers” ! Dacă îl vedem ca pe o ființă, vom începe să plângem și să disperăm de ce nu ne arată mai multă iubire. Dar, dacă îl vedem doar ca pe un mecanism, ca pe un ”fond de acțiune” al Persoanelor cerești, sau ca pe un „aparat legislativ și executiv” la un loc, atunci, lucrurile se schimbă, și senzația de durere și neputință dispare. Cum îi poți cere unui mecanism să fie iubitor ? Sau, să începi să disperi atunci când ”îți aplică corecții” fără să țină cont de sentimentele tale ? Dar, dacă faci apel la logică, și îi expui argumentele tale, altoite cu iubirea care există în sufletul tău. el va ține cont, de ele la modul logic. Și desigur, ”argumentul hotărâtor” va fi atunci când o Persoană cerească cu mare putere de a influența acest ”mecanism” îți va îmbrățișa cauza.
După cum am spus, nu am pretenția ca aceste opinii ale mele să fie acceptate drept adevăruri absolute, însă eu personal le simt adevărul. Este adevărul meu, trăit ! Poate, alții vor ajunge la alte adevăruri – deși, nu cred să fie atât de multe pe aceeași temă. Oricum, cred că există mulți oameni care își pun întrebări în privința acceptării ”schemelor personale” – și atunci, aceste rânduri ar putea să le fie de folos. În speranța de a ajunge cu toții acolo unde trebuie (și dacă se poate, și unde dorim), pe calea cea mai bună, vă doresc numai bine, și un drum cu folos !

 

 

 


Responses

  1. I really like/needed this post.

    Eu unul L-am cunoscut direct, si acum imi e mult mai usor sa vad cum incercarile mele ( mici, repetate si perseverente ) de a materializa anumite ‘scheme personale’ sunt absolut nimicite de fiecare data de catre El pentru simplul motiv ca nu sunt pregatit sa suport consecintele materializarii lor.

    take care🙂

  2. Centrefold, mă bucur că ești pe aceeași lungime de undă🙂, și mă bucur și că ai înțeles de ce ”schemele” tale nu reușeau ! Cred că experiențele noastre se aseamănă pe undeva… Și eu am avut unele ”scheme”, de mare importanță pentru mine, care erau mereu ”nimicite”, în ciuda tuturor eforturilor mele, și am înțeles de ce ! Asta însă, nu a eliminat regretul, nici nu mi-a putut schimba cu totul felul de a simți.
    Am avut însă și o ”schemă” extrem de importantă, care a reușit să se impună doar cu ajutorul unei Persoane cerești. Știu că va trebui, probabil, să suport niște consecințe; unele, le simt de pe acum…
    Concluzia este că, pentru ca schema proprie să reușească – sau, să îți schimbi destinul, cu alte cuvinte – trebuie să fii dispus să mergi până la capăt, și să faci din asta o problemă de viață și de moarte. Nu la modul conștient, desigur, ci doar să simți așa ! Și chiar și așa, nu știi niciodată cât ai greșit ”ținând cu dinții” de schema ta, și vei afla. probabil, abia după moarte. Sau mai devreme chiar, dacă vor exista consecințe imediate.
    Mulțumesc pentru încurajare, and take care, too !

  3. Intr-adevar, daca o “schema ” nu ne iese , inseamna ca nu ne era necesar pentru a evolua si nu trebuie sa stam sub “presiune ” din cauza unui “esec”.
    Toate incercarile noastre sunt necesare, dar cu siguranta nu toate ne plac. Daca nu iese cum vrem noi , spunem ca nu-i bine , ca de fapt , doream altceva , dar,analizind situatia, vedem ca de fapt este mai bine ca s-a intamplat asa , sau poate ca am fost protejati pentru a nu avea o dezamagire si mai mare. Poate trebuie sa fim doar un exemplu pentru ceilalti , sa invete din greselile , reusitele sau esecurile noastre.Nu ?
    Intentia si puterea gandului nostru ,ne formeaza schema traseului pe care il avem de parcurs , spre realizarea sau spre un esec. Doar o mica indoiala in realizarea unui dorinte , (sau a unei idei ) ne poate bloca sau devia de la tinta.
    Sunt convinsa ca tot ce ni se intampla este doar spre bine nostru si de aceea nu pun la suflet tot ce ma poate deranja. (analizez situatia si trag singura concluzii).

    Te imbratisez cu mare ,mare drag.

  4. Draga mea aryyana, ce bucurie îmi faci când apari! Mă gândeam că, poate, ai părăsit netul. Dacă mai ești încă pe weblog, să știi că nu îl mai pot accesa deloc, din păcate.

    Despre ”scheme”, ai spus mari adevăruri ! Poate că, mai întotdeauna, atunci când o schemă nu iese, înseamnă că nu era spre binele nostru, sau al altcuiva. Poate că, de exemplu, pentru noi ar fi fost bine, dar nu și pentru alții – am avut un exemplu foarte concret ! Și tulburarea adusă unei ființe dragi ne poate întuneca bucuria reușitei.
    Pe de altă parte, dacă ”schema” ne este aprobată, nu ne mai rămâne decât să ne concentrăm din toate puterile asupra ei, ca să nu irosim posibilitatea dăruită.
    Mulțumesc pentru înțelegere și înțelepciune, și mă bucur că exiști, și te-am întâlnit (măcar virtual). Te îmbrățișez și eu !

  5. […] – cele hrănite cu mai multă ”substanță”, și aprobate de către univers (apropos de postarea anterioară !). Altele, vor rămâne în stadiul de ”realități potențiale” sau […]

  6. weblog-ul cred ca mi l-a inchis ,pentru ca nu am mai postat nimic de cativa ani.Nici nu se mai putea poasta pe weblog.
    Mai intru pe net, dar vara mai rar , pentru ca ,am luat impreuna cu fata mea o casuta la tara si din luna mai ma duc la aer curat.Vin cate o saptamana in fiecare luna acasa ca sa nu ma plictisesc de prea tare de atata liniste.
    Nu facem gradinarit , nu crestem nici un animal ,dar am pus cateva soiuri de pomi ca sa avem ce admira in fiecare zi cand le dam buna dimineata.
    In rest, sunt foarte bine si…..foarte fericita in fiecare zi .

    Te imbratisez cu mare drag.

    • Draga mea Aryyana, mă bucur din suflet să aflu că ești un om fericit, pentru că sufletul tău bun chiar merită această fericire !
      Ce minunat este să ai o căsuță la țară ! Eu imi amintesc și acum cu drag, și cu inima strânsă, de căsuța bunicii mele materne dintr-un sat aproape de Humuleștiul lui Creangă. Acolo a fost paradisul meu, pe care l-am pierdut o dată cu moartea bunicii – Dumnezeu s-o ierte ! Căsuța a fost vândută de către alți membri ai familiei, și mult timp am visat să am cândva destui bani ca s-o răscumpăr…
      Nu știu sigur, dar cred că în situația actuală, cu mine peste hotare, acesta va rămâne doar un vis. Însă în sufletul meu, ea este încă a noastră, a nepoților care au iubit-o, și a mamei și mătușilor mele care au copilărit în ea. Nici nu îți pot spune de câte ori am visat-o ! În visele mele, bunica era și ea acolo, și era foarte fericită. Poate cândva, în acea lume astrală de după moarte, chiar ne vom întâlni cu toții acolo ! Adică, într-o lume creată exact după chipul și asemănarea locuriloe dragi. Raiul nostru… Se spune că iubirea ne atrage înspre oamenii și locurile pe care i-am iubit.
      Gata, nu vreau să te întristez, din nou îți spun că mă bucur că un om bun ca tine are parte de un mic rai chiar aici, pe pământ ! Te îmbrățișez și eu cu drag !


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: