Posted by: childagain | March 3, 2015

Despre schimbarea neîncetată, și despre cum ar trebui să interacționăm cu un alt univers uman

După atâta vreme, poate s-ar cădea să vorbesc mai întâi despre întâmplările mele din urmă, și despre felul cum viața nu m-a lăsat niciodată să somnolez într-o rutină prea multă vreme. Viața, sau sufletul meu…
Despre felul cum, de exemplu, nu am fost ”lăsată”, cumva, să rămân mai mult timp la un loc de muncă (sau, chiar când nu existau condiții externe constrângătoare, sufletul meu îmi spunea de la o vreme să plec). Și acest lucru mi-a fost benefic, în cele din urmă, pentru că m-a obligat să învăț alte și alte lucruri, să mă extind cât nici nu gândeam. Chiar dacă pe moment îmi ziceam: ”Uite, de-abia credeam că mă stabilisem, și mereu trebuie să se întâmple ceva!”
La fel și în alte domenii ale vieții: viața nu mi-a oferit niciodată condiții ”să mă stabilesc” – într-o idee, o concepție, sau o relație – nici măcar în cea cu Divinul ! Toate deveneau de la o vreme strâmte, insuficiente, inconfortabile, sau mă răneau serios, încât eram practic ”obligată” să caut iarăși și iarăși altceva – alte drumuri, alte abordări…
Apropos de asta, îmi revine în minte o frază dintr-o carte despre religii citită cândva, care spunea cam așa: ”Dumnezeu nu este un Dumnezeu Unic, ci doar un Dumnezeu Unul (în toți), care ne incită pe fiecare să facem ceea ce credem că e mai bine. Iar noi trebuie să ucidem orice idee preconcepută despre Dumnezeu,” Ei bine, hmm, eu am fost oarecum obligată, pusă în situația de a ucide aceste idei preconcepute pe care le avusesem toată viața despre felul cum ar trebui să fie, și să se comporte El față de noi. Și apoi, a fost mult mai bine ! Pentru că am regăsit o altă relație, mult mai liberă, cu El/Ea. Și am simțit că pot din nou să respir.
Ca să închei această paranteză, mi se pare potrivit să amintesc aici categorisirea pe care o face un autor oamenilor din punctul de vedere al stabilității. El spunea că există două feluri de oameni. Prima categorie sunt oamenii-munți, ce și-au găsit locul în lume și își știu menirea. Dar reversul situației lor este acela că ei trebuie să contemple veșnic același peisaj. A doua categorie sunt oamenii-râuri, care se mișcă și  schimbă peisajul.
Eu, personal, am făcut parte dintotdeauna din a doua categorie. Nu aș putea niciodată să fiu un munte, oricât de înțelept.
Dar, nu despre asta vreau să vorbesc acum, și nici măcar despre schimbările vieților noastre. Am în minte un cu totul alt subiect, care mă preocupă la modul practic. Și anume: cum putem interacționa cât mai eficient cu cineva cu un alt sistem de gândire, astfel încât să nu ne pierdem nici pe noi – valorile noastre, dar nici să-i creem senzația de ”închidere” din partea noastră ? Problema e oarecum simplă atunci când e vorba despre cineva din familie, sau de un prieten vechi (deși, nici atunci nu e simplu întotdeauna). Dar, atunci când este vorba de o persoană cunoscută recent, cu  care împărtășim un anumit palier intelectual-emoțional, dar sunt și alte paliere, mai importante, care ne sunt total străine unuia în raport cu celălalt, problema se complică. Cum ar fi, de exemplu, palierul spiritual…
O gândire simplă ar spune, desigur, să ne îndepărtăm cât mai mult de asemenea persoane care nu ne sunt pe potrivă, care ne-ar putea ”trage în jos”, înspre material, etc. Și, într-o oarecare măsură, ar avea dreptate ! Și este și ceea ce am făcut într-o primă intenție, recunosc. Dar, dacă privim mai profund lucrurile, dacă ne gândim că Iisus cina alături de vameși și desfrânate, lucrurile nu mai sunt chiar atât de simple ! Întrucât, dacă toți am încerca să ne păstrăm ”puritatea spirituală” în felul acesta, atunci lumea s-ar împărți simplu în două: spirituali și păcătoși. Și ce simple ar fi lucrurile ! (oare?)
Îmi amintesc ce indignată mă simțeam la reacția anumitor călugări care vorbeau aspru femeilor și le ocoleau pentru că le considerau ”ispite”. Îmi spuneam atunci că, dacă aceasta e spiritualitate, atunci nu e decât una jalnică! Este. de fapt, expresia unei mari nesiguranțe și frici interioare din partea acelor așa-ziși ucenici spirituali.
Desigur, toate opiniile nu au decât o valoare relativă, întrucât, pe de altă parte, pericolul ”pierderii căii” pe nesimțite în prezența unui ”om al lumii” este chiar real. Mai ales atunci când fiecare dintre cei doi încearcă să îl convingă pe celălalt de adevărul său, și întrevederile se transformă în adevărate ”lupte”.
Și atunci, care poate fi atitudinea justă ? Să renunțăm, pur și simplu, a sprijini un asemenea om, chiar dacă el a ajuns, poate, în viața noastră, pentru un anumit motiv, și să ne retragem în turnul nostru de fildeș ? Sau să continuăm ignorând riscurile ?
Desigur, cheia pentru rezolvarea unei asemenea situații este rugăciunea, și pe de altă parte, nivelul nostru spiritual. Poate, dacă nu ne simțim îndeajuns de tari pentru a-l aduce pe calea cea bună, sau măcar pentru a nu ne pierde pe noi încercând, atunci e mai bine să fugim, ca acei călugări. Aceasta ar fi soluția cea mai simplă. Dar… există iarăși un dar ! Punându-mă în locul acelui om, care s-ar simți respins de un asemenea spiritualist, îmi pot imagina cum va privi el spiritualitatea de acum înainte. Rigiditate, fanatism, închidere – iată tot ce va putea el simți. Și orice mică schimbare înspre bine a inimii lui ar fi început să se petreacă, ar fi compromisă ! Și-ar zice, probabil, că e tot mai bine să fie cineva ca el, cu toate lipsurile lui, decât ca acei credincioși elitiști.
Desigur, lucrurile par simple de la distanță ! Adică, atunci când e vorba, de exemplu, de misionari care merg să arate calea/căile cele drepte unor sălbatici, cu totul străini, totul apare mult mai simplu, chiar dacă ei sunt gata de orice sacrificii. Dar, totul devine mult mai complicat atunci când e vorba de cineva cu un anumit grad de educație și cultură, și care vrea să facă parte din viața ta de zi cu zi. Aici nu mai e vorba de a te lăsa ucis pentru a-ți dovedi convingerile !🙂 Sau, de a-i arăta câte sacrificii poți face tu în numele credinței tale; întrucât și el este în stare de sacrificii pentru a-și păstra modul său de viață.
Ehei, problema e foarte complicată, de aceea mi-ar folosi câteva păreri din partea dragilor mei prieteni ! Mulțumindu-vă cu anticipație, vă doresc tuturor o primăvară minunată, și mai ales, o primăvară a speranțelor ! Ceea ce n-a fost până acum, să se împlinească, de va fi cu folos !
Și închei prin aceste gânduri ale lui Coelho care îmi par foarte potrivite pentru starea mea de acum:
”Libertatea absoultă nu există; există doar libertatea de a alege ceva, și de a rămâne apoi consecvent cu hotărârea ta.”

Responses

  1. Bine ai revenit ..imi era tare dor de tine ..veneam din cand in cand pe blogul tau si citeam articole mai vechi .
    Da , ai perfecta dreptate . Este greu ,oricum este greu . Omul nu a sosit aici pentru a fi floricica permanent ..Bate vantul , vin ploile , ninge peste noi .. Suntem intr-o schimbare permanenta . Daca un om nu are piedici nu evolueaza . O sa-mi spui ca unii au prea multe ..Da , au ! Dar si gradul lor de evolutie este mare . Pot cara multe bagaje , deci primesc multe greutati . La deschidere mare , lumina multa ! Printre zabrele deabia se strecoara cate o raza , insa in libertate soarele merge cu tine . Apoi cand ai chiar langa tine “invatatorul” sau “ispita” ce-ti mai pasa ? Ai o dreapta si o stanga ..le poti amesteca ? Cum bine stii ideea este de a fi impreuna si de a invata unii de la ceilalti ( cum ai dat exemplul cu luatul cinei impreuna cu pacatosii ) . Fiecaruia i se da darul la timpul potrivit . Nu este treaba noastra cand se primeste invatatura . Aproapelui ii transmiti o data , de doua ori parerea ta si vezi daca si-o doreste . Daca nu , nu . Nici Domnul nu forteaza .. Cum am putea forta noi …Important este sa nu te clatini si tu si sa devii ..pierzator . Sa ne bucuram impreuna , cand ai chiar langa tine pierzatorul divinul te poarta pe brate …Totul este spre inaltare .. Iar tu prietena draga , esti aleasa . Si eu stiu ..ca tu stii toate acestea 🙂🙂🙂
    Te imbratisez cu prietenie

    • Draga mea prietenă, tu ești cea aleasă, și de o înțelepciune care mângâie ! Eu, dacă am fost cândva, m-am mai pierdut pe parcurs. Dar, am păstrat sensul drumului măcar, și dorința de a nu-l pierde.
      Tot ce ai spus este foarte adevărat și de mare folos ! Așa este, atunci când avem ispita, și învățătura este mai trainică – și a noastră, și a celui de lângă noi. Iar dacă am lepăda-o din proprie voință, atunci ar fi cumva ca și cum nu ne-am face tema.
      În această situație însă, lucrurile s-au lămurit, până la urmă, de la sine. El este cel care a renunțat la prietenia noastră, pentru că a înțeles că suntem foarte diferiți. (Adică, eu mă încăpățânez să nu mă schimb așa cum vrea el.🙂 ) Culmea este că nu eu am încercat să îl schimb cu tot dinandinsul, ci i-am lăsat toată libertatea, dar el a considerat că eu trebuiam puțin schimbată, ”adaptată”, ca să mă conformez cerințelor lui. De fapt, asta-i o poveste veche în viața mea !🙂 Toți oamenii care au contat pentru mine, au considerat că eu eram cea care trebuia să mă schimb, ei fiind foarte bine așa cum erau. Iar dacă asta nu s-a întâmplat, atunci și relațiile respective pe apa Sâmbetei s-au plimbat.🙂
      Ei, din câte vezi, nu am păstrat regrete (relativ) ! Ba, în cazul din urmă, chiar cred că e mai bine așa.
      Mulțumesc încă o dată pentru prietenia, căldura și înțelegerea ta !
      Te îmbrățișez și eu cu drag !

  2. bine-ai revenit, F…🙂 Coelho are dreptate 100%: avem libertatea alegerilor, alternativelor, deciziilor pe care le luam, le facem si le-asumam ori ba… de-altfel D-zeu însusi ne “acorda” aceasta libertate, asa ca… pe cai!🙂 sanatate si curaj, bafta si spor în tot ce-ti propui… azi si mereu! cu amicale gânduri, Mélanie

    • Dragă Melanie, mulțumesc pentru înțelegerea spontană ! Mă bucur să te reîntâlnesc după atâta timp, și chiar aveam de gând să te vizitez ! Dar mă gândisem să îmi rezerv un weekend, sau măcar o sâmbătă, pentru că știu că la tine am multe de vizitat ! Chiar și locuri noi din toată lumea !🙂
      Ehei, multe s-au petrecut de când nu am mai vorbit ! Acum am ajuns să câștig și eu normal, și chiar să mă bucur de mici luxuri, și să îi ajut pe cei dragi. M-am mutat într-o casă nouă, deși micuță ca o căsuță de păpuși, Dar de curând, mă bate gândul să mă întorc în țară, ca să îmi văd copilul crescând, să nu pierd anii lui de adolescență. Asta mi se pare mai important decât câștigul. Am găsit un post care îmi convine, cât de cât, la un spital privat din București, și am trimis un CV. Acum, ce-o vrea Doamne-Doamne ! Dacă o fi bine pentru mine să mă întorc, atunci CV-ul îmi va fi acceptat.
      Despre povestea de mai sus, cred că ai înțeles cum s-a derulat alegerea mea/a noastră.🙂 Ei, asta e, experiența e mama tuturor bunelor învățături !
      Eu te sărut amicalement, și la bună regăsire ,
      Florina

      • de-abia azi ajunsei pe la tine, “copila mea”…🙂 ref la “alea multe” ce s-au petrecut, te rog sa-mi scrii “dincolo”, O.K. bon courage, bonne chance et bonne soirée! bisous et à+!🙂

    • Melanie, nici nu trebuie să te scuzi că ajungi rar, că și eu tot așa🙂, și oricum, mă bucur doar să văd că nu m-ai uitat.
      Poate îți voi scrie, dar nu știu când, că timpul iar începe să mă preseze, de mă gândesc serios să iau iarăși o pauză de blog. Oricum, ”alea multe” nu sunt chiar așa multe când le enumeri: doar am muncit, am cunoscut oameni noi, apoi acei oameni noi s-au dus în drumul lor (că era tare diferit de-al meu), eu tot am muncit… ș.a.m.d. Și desigur, nou e sentimentul meu că vreau să mă întorc acasă, lângă copilul meu. Acum m-am hotărât definitiv, dacă o fi să am vești bune de la spitalul unde am depus un CV.
      Bisou, et à bientôt !

  3. Eu sint spirit vesnic, creat de Prim-Creatorul de la inceputul inceputurilor si voi fi in veacul vecilor. Sint ceea ce sint, sint frumos, puternic si destept. Atit si nimic mai mult. Sint una cu asa zisul Dumnezeu, el este in mine eu sint in el, Eu sint Dumnezeu. Zåu! (Zåu spuneau dacii in loc de crestinescul amin)

    • Dacii aveau dreptate la un nivel profund ! Însă, ei nu spuneau decât prima parte a afirmației.🙂 Adică, da, noi toți suntem acel spirit perfect, în esența noastră, dar mai rămâne să îl și manifestăm ! Altfel, rămâne precum filonul de aur în stâncă: nu ne folosește la nimic, și nici celorlalți. De fapt, până și criminalii au în ei acest spirit perfect, doar că aleg să îl ignore. Sau, mai cotidian – toți cei care trăiesc doar pentru plăcerea lor, și pentru ziua de mâine.

      Oricum, îți mulțumesc că mi-ai adus această frumoasă rugăciune dacică, întrucât eu am avut dintotdeauna o mare afinitate pentru latura noastră dacă, pentru profunda ei spiritualitate și noblețe. De fapt, eu văd poporul nostru ca fiind mai mult dac decât roman🙂, întrucât romanii reprezintă pentru mine niște uzurpatori lacomi, care au câștigat doar prin superioritatea numerică și prin trădarea cuiva din interior. Lăsând la o parte cultura romană – care, după părerea mea nu le justifică crimele și corupția – romanii sunt, pentru mine, doar niște barbari cu știință militară. Dacă e să vorbim de cultură, eu admir mult Grecia antică, de la care romanii au copiat în cea mai mare parte.
      Ei, iată că m-am lansat, scuze !🙂 Mulțumesc pentru trecere și dar ! Iar dacă ai un blog, mi-ar plăcea să îl vizitez, deși timpul meu e mereu la limită.

  4. interesanta ideea care te preocupa ma gandesc din perspectiva ta de medic, cum sa ajungi sa te intelegi cu cel caruia vrei sa-i transmiti nu o reteta ci insasi cheia vindecarii lui. Ca medic ai un atu din start. Tu ii spui mamei ce sa faca si ea te asculta fiindca esti medic, insa nu pricepe decat limbajul medicamentelor, mai ales in Fr. unde retetele se intind cel putin pe doua pagini. Am i right? Daca insa sistemul imunitar este prabusit sau foarte slabit, atunci orice subst. chimica nu face decat sa-l loveasca si mai tare. Cum il faci sa inteleaga necesitatea fitoterapiei sau homeopatiei sau acupunctura sau aromoterapia sau vreo alta metoda alternativa, fctie de caz?Asta mi se pare intr-adevar o problema. Ca si in cazul despre care vb. tu, cum sa-i explici cuiva paralel cu informatia ca asta este lucrul pe care-l cauta daca nu il cauta? sau ba mai mult o desconsidera sau mai putin, o considera apa de ploaie, din auzite sau pentru ca pur si simplu nu are incredere in ea? Oamenii primesc greu ceva ce nu le da siguranta unui teren cunoscut, fiindca e firesc ca ei sa-si doreasca o traducere in propriul limbaj, in propria intelegere.

  5. Daca totusi esti pus in situatia de a-i cunoaste alegerea, atunci cand nu exista intelegere in minte, singura cale de intelegere ramane limbajul sufletului, pe care-l pricep toti, caci, unde nu-i durere si intristare sau dorul de recompensa cu bucurie? Cuvintele sufletului sunt cele mai simple si nu au nevoie de translator. Tot pe aici intra si El, atunci de ce i-am purta grija nepatrunderii?
    Iar daca nu exista nici aici punti de rezonanta, stiind ca e locul cu intinderea cea mai vasta, (nu intre medic-pacient, ca aici nu se pune problema), ci intre doi oameni care isi disputa o arie comuna avand ca punct central iubirea, de ce mai zabovim? Cand asta e locul cu cele mai mari renuntari de sine si cele mai mai impliniri si transformari? Daca nici aici nu exista pivoti comuni care sa-i conduca, nu doar pe unul singur ci pe amandoi la salturi de care nu a mai fost capabili niciunul pana acum, nu va mai mintiti si nu va mai framantati creierii, pierdeti timp pretios. Mai bine ingrijiti, stropiti si vorbiti cu niste tufanele. Vor creste minunand pe toata lumea.

    • Draga mea Q., tu ai înțeles foarte bine esența problemei – care e comunicarea – și nici nu mă mir că ai înțeles ! Atunci cțnd comunici cu cineva altfel construit – prin natură, educație sau ambele – de la început apar unele probleme. Dar pot să te asigur că acestea nu au apărut deloc în relația cu pacienții mei, care sunt extraordinari ! (Am scris eu mai demult un articol despre ei.) Nu am constatat nici un fel de închidere față de terapiile naturale, ba chiar dimpotrivă: ei le cer din ce în ce mai mult. Din cauza asta am și început să fac un curs de homeopatie, pentru că ei sunt foarte doritori. Ba, fac și reflexologie la cabinet, și eu-însămi a trebuit să restricționez numărul ședințelor, pentru că ocupă mult timp și cer efort, și nu aș mai putea să mă ocup de ceilalți pacienți așa cum trebuie. Dar pacienții sunt deschiși, ca și în România, ba poate chiar un pic mai mult, Desigur că e vorba și de încrederea reciprocă, pentru că între noi s-au legat unele relații care depășesc în unele cazuri simplul cadru medi -pacient : sunt un fel de prietenii în germene. Am discutat chiar și aspecte spirituale cu unii, și au fost foarte bucuroși că eu nu dau doar rețete. În special cei depresivi…
      Deci, după cum spuneam, problemele de comunicare intervin doar în relațiile foarte apropiate, sau care se vor așa. Situația pe care am relatat-o era doar o prietenie, dar ar fi avut potențialul să se dezvolte în orice direcție. Desigur, dacă ar fi fost acceptate niște ajustări reciproce, dar se pare că pentru majoritatea bărbaților cuvintele ”ajustare” și ”reciprocă” , atunci când vin împreună, le dau amețeală !🙂 ”Ajustare” ar mai merge, dar nu lângă al doilea cuvânt.🙂
      Exact despre asta m-am gândit să scriu o postare, că tot am ideile proaspete în minte .
      Și da, pentru moment, mă mulțumesc să privesc florile din grădina mea: niște frezii și toporași superbi, și care îmi aduc multă bucurie !
      Te sărut, și mulțumesc că ai trecut pe-aici !

  6. :-))) pentru ameteala reciproca


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: