Posted by: childagain | March 22, 2015

Despre a fi pe scenă și în afara ei

Cred că întrebarea fundamentală a unei vieți ar trebui să fie aceasta:”Să trăim, sau să ne privim trăind ?” Iată ce mi-a fulgerat prin minte zilele acestea, când nu mai știam găsi echilibrul corect între ”a trăi” și ”a reda experiențele trăitului”. Până la urmă, cred că ambele sunt necesare, însă în alternanță, pentru ca fiecare dintre ele să aibă timp să se cristalizeze, să își atingă maximul, esența.
Însă, prin ” a ne privi trăind” eu nu înțeleg doar a sta și a ”ne odihni de trăire”, ca într-un fel de vacanță. ”A ne privi trăind” este, de fapt, un fel de privire de sus, sau din afara noastră, și nu o putem avea atât de ușor, și nici la comandă. De fapt, cred că și această privire este un dar de Sus, sau poate, o achiziție a unor suflete îndeajuns de ”bătrâne” de experiențe. Este atunci când, după ce am trăit câte ceva ce considerăm esențial, sau măcar important, sau bun de împărtășit – ca pe un fel de experiență cu valoare universală – să încercăm să facem un fel de „rezumat” în mintea noastră. Precum copii la școală, dar nu numai atât ci să încercăm să extragem și ”ideile principale”, și învățătura de bază a momentului respectiv. Adică, dacă am trăit, măcar să nu fi trăit degeaba, și să încercăm să și înțelegem de ce ”ni s-a dat.”
Acum, nu zic că vom și înțelege automat, sau că vom găsi totdeauna cea mai bună explicație ! E posibil chiar să ne înșelăm în privința sensului ascuns al întâmplărilor noastre – și asta se poate petrece destul de frecvent, măcar la început. Însă, dacă măcar încercăm, dacă ne punem la treabă ”mintea spirituală”, sau intuiția, sau sufletul (și cu puțină rugăciune ca ajutor) – cel puțin ne vom apropia ! Sau, cel puțin, vom căpăta dexteritatea de a vedea lucrurile și dintr-un alt unghi – diferit de ”logicul imediat”.
Și, la ce ne va folosi asta ? Păi, în primul rând, eventuala durere sau senzație de nedreptate se va atenua, și vom respira mai ușurați. În loc să ne gândim :”Ce a avut oare soarta, sau cutare, cu mine ? De ce să mi se întâmple mie asta, că doar sunt un om bun?”, am putea să ne întrebăm altfel: ”Ce a vrut oare destinul să învăț eu de-aici ? De ce mi-a fost trimis X sau Y drept mesager nefericit pentru mine ? Sau, pe cine am ajutat oare indirect prin atitudinea mea, deși eu am suferit?”
Desigur, în primul moment, e greu să vedem astfel lucrurile ! Și, poate chiar mult timp după aceea… Dar e posibil ca, după o vreme, viața să ne aducă în poziția de a înțelege, măcar puțin, ”de ce”. Nu zic că se petrece întotdeauna, dar măcar e posibil. Sau poate, chiar nouă să ni se deschidă mintea pentru a înțelege, mai târziu.
Iată de ce o asemenea atitudine ”din afară” e folositoare – în primul rând, pentru noi-înșine, pentru liniștea noastră, și apoi, pentru cei cu care interacționăm. De fapt, ce ar însemna în acest caz ”din afară” ? Păi, pur și simplu, să încercăm să ”nu ne identificăm cu rolul” de moment. Să nu credem, adică, în faptul că ”piesa” ar fi numai pentru, și despre noi. Noi suntem un actor, poate în câteva cazuri ni se ”repartizează” chiar ”rolul principal”. Dar asta nu înseamnă că toată piesa, și înțelesul ei, se învârte în jurul actorului principal. Și mai mult, să nu credem că piesa și rolul se referă la noi cei întregi, de dincolo de acest rol. Ce ar fi oare dacă actorul ce l-a interpretat pe Agamemnon ar  rămâne toată viața obsedat de ideea că a fost ucis în piesă de Clitemnestra, ființa în care avea încredere ?
Desigur, poate comparația e oarecum forțată🙂, pentru că în viață. măcar pe moment, nu putem să nu ne identificăm cu rolul. Asta fac, de fapt, toți actorii buni ! Dar, ideea este ca acest moment să nu dureze la nesfârșit… sau toată viața !
Ei, ar fi multe de spus, și știu din experiență că e mult mai ușor de spus, decât de făcut, dar… totuși se poate ! (Și asta tot din experiență o știu.🙂 ) Și în încheiere, întrucât pentru mine se încheie acum o altă perioadă de ”pritocire a experiențelor”, sau de ”privire din afară”, vă spun, din nou, la revedere ! Pentru un timp, desigur, necesar pentru a mai trăi puțin. Ca să am ce ”pritoci” pe mai departe !🙂
Și vă las acum, la sfârșit, în compania marelui Will.
”Lumea întreagă e o scenă,
Toţi bărbaţii şi femeile doar nişte actori:
Au intrările şi ieşirile lor;
Iar un singur om joacă multe roluri în viaţă,
Actele lui fiind cele şapte vârste.”

 


Responses

  1. Buna Florina

    Ar fi bine daca am privi doar din afara si nu ne-ar efecta deloc trairile noastre , aceste experiente provocate tot de noi.
    Eu , chiar mai fac haz de necaz cateodata cand mi se intampla ceva.Stiu ca sunt singurul “vinovat” de evenimentele aparute in viata mea si ma autoanalizez sa vad ce a putut provoca acel eveniment. In rest , stiu ca nimic nu dureaza o vesnicie si ca pot sa-mi schimb si gandurile si atitudinea. Asa ca , nu prea le pun la suflet .

    Nu prea am mai intrat pe calculator pentru ca mai rasfoiesc prin telefon asta modern .(hahaha)
    Te imbratisez cu mare drag .

    • Dragă Arryana,

      Ce bucurie îmi faci când ma vizitezi ! Și tot înțeleaptă rămâi mereu.
      Da, idealul ar fi sa ne privim mereu din afară, și eu fac asta în majoritatea cazurilor. Doar că, mai sunt unele situații când, deși mă privesc din afară, tot mă enervez.🙂 Adică,știu că situația respectivă poartă probabil vreo învățătură pentru mine, dar mă privesc cum mă enervez, și îmi zic că am ratat lecția.🙂
      Desigur, enervările mele nu ajung și la exterior, și acesta e punctul pozitiv. Însă pe dinăuntru… hmmm.. nu i-aș zice chiar enervare, dar văd unele personaje implicate ca pe acele personaje negative din basme.🙂 Si asta e o formă de judecare, știu, dar nu mă pot abține, pe moment, Desigur, momentele astea sunt rare, cel mai adesea înțeleg situațiile. Ei, poate-oi mai crește și eu !

      Te sărut, și încă o dată, mă bucur să mai am vești de la tine ! Nici eu nu dau prea des pe-aici, am nevoie de mult timp pentru mine-însămi, și viața reală.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: