Posted by: childagain | April 15, 2015

Despre jurăminte și strictețea respectării lor

Iată un subiect cu totul neașteptat, s-ar putea spune, și poate, nu chiar atât de interesant ! Întrucât, ce s-ar putea spune despre un lucru atât de sec și strict precum jurămintele ?
Și totuși, s-ar mai putea spune câte ceva… Și acest ceva îl spunem pentru a-i ajuta pe aceia care, în cursul vieții lor, au depus jurăminte pe care le regretă enorm, dar acum nu mai pot schimba nimic. De fapt, ”nimic” e un fel de a spune, pentru că putem întotdeauna schimba ceva, atunci când avem voința și perseverența. Și desigur, dorința fermă de a accepta orice risc pentru a reintra pe un făgaș normal al vieții noastre. Ei, dar poate tocmai riscul acesta pare atât de îngrozitor spiritelor obișnuite să asculte de alții, și să urmeze doar cărări bătătorite, încât de multe ori, ei preferă suferința neîmplinirii și mustrările conștiinței. Măcar, pe acelea, ei le cunosc !
Ca să intrăm puțin în concret, vom spune că – da, în genere, jurămintele sunt făcute pentru a fi respectate – acesta fiind nu doar un principiu sec, susținut prin amenințarea unor consecințe îngrozitoare în cazul încălcării lor; ci chiar o valoare a conștiinței morale. Mai bine să nu le facem, după cum spune și Biblia, dacă nu suntem siguri că le putem respecta.
Însă, există și aici nuanțe… Dacă ne gândim, de exemplu, la jurămintele cununiei – câți sunt oare în stare să le respecte fără abateri până la moarte ? Tocmai de aceea, din cauza slăbiciunii naturii umane, s-au găsit unele ”portițe de scăpare”. Și oamenii nu se simt deloc îngrozitor – sau se simt doar un timp – pentru că au încălcat aceste jurăminte, și au divorțat, de exemplu. (Ca să nu mai spunem de adultere.)  Aceasta nu înseamnă că aprobăm aceste desfășurări de evenimente, dar spunem doar că sunt inerente naturii umane netransformate, și ca atare, sunt pardonabile. Chiar și unele Biserici acceptă în zilele noastre divorțurile – tocmai pentru că, dacă le-ar înfiera, ar îndepărta cu totul acei oameni, și le-ar crea senzația unui Judecător nemilos și intransigent, care nu acceptă nici o slăbiciune umană – și asta n-ar fi în favoarea sufletelor oamenilor care caută totuși mântuirea.
Acest exemplu – al jurămintelor cununiei, este doar cel mai la îndemână, dar desigur, nu și singurul. Există și alte tipuri de jurăminte, cu consecințe chiar mai grave. Cele militare fac parte dintre ele. Toată lumea cunoaște gravitatea încălcării ascultării față de ordin, sau de superior, sau mai rău – a dezertării. Și totuși… există și aici un totuși ! Oare putem asculta chiar orbește de un ordin, atunci când el reprezintă o încălcare clară a preceptelor moralei, sau a celor umanitare ? Un soldat care a tras asupra unor civili neînarmați în urma unui ordin, va avea el conștiința liniștită ? Sau acei fasciști care executau tot felul de orori asupra evreilor și a ”raselor impure” – în cazul în care conștiința lor se opunea (mai erau și astfel de cazuri, deși rare) – puteau găsi oare o justificare totală în respectarea jurământului militar ?
Dacă ne gândim bine, vedem că totuși, dincolo de jurământul depus față de un om, sau de o entitate socială (țara, armata, regele, etc.), există o valoare mai profundă, față de care nu putem abdica, dacă vrem să ne mai numim oameni. Și aceasta este conștiința, sau altfel spus, legea morală, sau divină. Ascultarea față de această lege vine în principal, iar cealaltă/celelalte ascultări, doar în plan secund. Și chiar dacă vom suferi consecințe grele pentru încălcarea unui jurământ depus în fața oamenilor, e preferabil să fie așa, decât să ne încălcăm ascultarea față de legile divine. Sau, după cum se spune, mai întâi vine ascultarea de Dumnezeu (prin legile sale), și mai apoi, ascultarea față de oameni.
Același principiu se aplică, desigur, și în cazul jurămintelor depuse la intrarea într-o formațiune politică, vizibilă sau invizibilă. Dacă am fost atât de nesăbuiți sau orgolioși pentru a depune un aemenea jurământ (sau poate, am fost încântați cu promisiunea unor mari avantaje), iar după un timp, realizăm că visul se preface în coșmar, nimeni și nimic nu ne poate sili să rămânem acolo ! Din moment ce nu ni s-au dat toate informațiile la pornire, sau dacă, cu trecerea timpului, vedem alte și alte fațete ale acelei activități pe care o credeam nobilă și idealistă, atunci, jurământul inițial nu valorează nimic, pentru că noi l-am depus în numele unei alte imagini. Desigur, putem fi amenințați cu consecințe îngrozitoare dacă îndrăznim să îl încălcăm, dar tocmai aceasta dovedește micimea și urâțenia – adevăratul chip al acestor formațiuni politice. Dumnezeu-însuși nu amenință, El/Ea doar ne expune consecințele firești ale actelor noastre, și ne lasă deplina libertate.
Mai departe, depinde de caracterul nostru. Dacă suntem lași în esență, și preferăm să ne complacem în neîmplinire și suferință, atunci, exact asta vom avea ! Dar, dacă luăm hotărârea bărbătească de a ne îndrepta drumul de acolo de unde l-am rătăcit, acceptând toate consecințele, atunci, ne vom simți cu adevărat liberi ! Și, putem chiar avea surpriza de a decoperi mult ajutor din partea celor așa-zis mici și slabi, dar în fapt, mult mai puternici decât aceia tari care își susțin forța prin amenințări. Însă, nimeni nu ne poate ajuta fără acordul nostru, sau nu poate lupta în locul nostru, în timp ce noi ne ascundem în spatele sanctității jurământului.
Sau dacă. să zicem, jurământul depus ne înspăimântă atât de tare, încât nu ne putem sustrage, în ciuda suferinței noastre, există și aici soluții pe care oamenii inteligenți le pot găsi. Am jurat să nu divulgăm nimic din cele ce știm, să nu vorbim cu nimeni, să nu lăsăm pe nimeni să se apropie, ei bine, așa vom face ! Dar, nimeni nu ne poate împiedica să scriem un jurnal, sau să ne scriem nouă-înșine (nu există nici un jurământ în acest sens), iar mai apoi, acest jurnal sau scrisoare să fie găsit din întâmplare de altcineva – poate, chiar de o editură ! Putem chiar să scriem o astfel de scrisoare și să ”o pierdem” din buzunare, într-un loc public, sau în mai multe ! Iar dacă am avea un dram de curaj, am putea chiar să o semnăm.
Desigur, există multe variante – întrucât și la nivel de internet se pot ”pierde” astfel de mailuri, transmise din greșeală.
Deci, există soluții,dacă vrem într-adevăr să îndreptăm ceva ! Cu condiția, desigur, de a ne asuma un risc. Iar dacă jurământul depus contează chiar atât de mult, să ne gândim la exemplul de mai înainte: oare jurămintele cununiei nu sunt tot jurăminte ? Și totuși, mulți le calcă, și nu suferă foarte mult.
Sau, suferința vine doar în urma conștientizării unor consecințe grozave aici, în lumea materială ? Adică, mai simplu spus, tot frica e cea care păzește bostănăria, după cum se zice. Și atunci, ce putem spune despre noi ? Cât de mândri ar trebui să fim de noi-înșine – oameni evoluați ai secolului XXI – pentru care stimulul cel mai important este frica ?
Acestea au fost doar câteva rânduri, menite a pune punctul pe un ”i” despre care nu prea se vorbește, dar se trăiește. Să sperăm că vor ajuta câtorva…
Și în încheiere, îmi amintesc un aforism foarte potrivit aici, deși autorul l-am uitat:
”Singurul lucru care nu poare fi statornicit prin legea majorității este conștiința omului.”

Responses

  1. de la ce a pornit art. asta al tau, sunt curioasa?🙂

    • Draga mea, articolul a avut el un punct de pornire, dar nu poate fi spus într-un loc public. Oricum, se referă la acei care, sub pretextul unui jurământ depus unei organizații, trec sub tăcere lucruri nedrepte și chiar dăunătoare, care le pot cauza rău chiar și psihicului lor;

      Linkul îl voi viziona când voi ajunge înapoi în Franța, pentru că acum sunt la un hotel, și pot intra doar pentru un răspuns scurt;

      Te pup, mai vorbim !

      • sper ca despre asta ai citit pe net

  2. pana imi raspunzi iti trimit fara legatura linkul asta
    https://searchnewsglobal.wordpress.com/2015/04/16/unicef-si-oms-folosesc-campaniile-de-vaccinare-pentru-a-steriliza-in-masa-populatia-planetei/
    nu trebuie sa -mi raspunzi ceva la el, vroiam doar sa stii si ca e prima oara cand sunt dovedite, mai sunt si natii dintr-astea ca Kenya, care mai au si oameni in Parlament, acolo inca nu i-a inlocuit dracu pe toti

    • Am citit; în fine, linkul, draga mea / Și pot să îți spun că are oarecum legătură cu postarea mea,🙂 Acei oameni care folosesc vaccinurile în scopul reducerii populației, sunt aceiași care, probabil, impun jurăminte grozave celor ce lucrează pentru ei. Cred că ai simțit tu vreo legătură, de-asta mi l-ai pus aici /🙂
      Te pup /


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: