Posted by: childagain | May 10, 2015

La răscruce de drumuri

Cred că fiecare dintre noi ne-am simțit astfel, cel puțin o dată în viață. Starea aceea când în fața noastră se deschid mai multe cărări, și nu avem toate datele necesare pentru ”orientarea în teren”!
De fapt, niște date există,  furmizate de propriul nostru ”radar”, sau GPS. Și știm că ele s-au dovedit mai întotdeauna corecte… Însă ”mai întotdeauna” nu este perfect echivalent cu ”totdeauna”, și tocmai lucrul acesta aduce o senzație de frustrare. De ce oare nu ni se dau întotdeauna informațiile de care avem nevoie, ca și cum am răsfoi într-un ghid turistic, bunăoară ? De exemplu: ”dacă o iei pe aici, ajungi în punctul X, și afectezi reperele Y și Z din teren, dar dacă o iei pe dincolo, e posibil să te afectezi doar pe tine-însăți”. Eu cred că ar fi normal să avem astfel de informații, atunci când vrem să facem binele, să nu greșim prea mult, să nu sufere pe cât posibil nimeni, etc. Și atunci, de ce suntem lăsați doar în seama propriului nostru radar ?  Poate, pentru a exista motive pentru a fi învinuiți mai târziu, pentru a ni se arăta ce mărunți și ignoranți suntem, și cât rău cauzăm atunci când vrem să facem bine, etc.
Dar, acestea le știam și singuri, de multă vreme ! Și atunci, la ce bun ? Iertare dacă apar cam răzvrătită (poate că asta și sunt, în fondul meu profund), însă, atunci când am o problemă, nu pot gândi și vorbi în clișee comode. Prefer să spun adevărul așa cum îl simt.
Deși, pe de altă parte, am simțit multă ocrotire de Sus, în privința măruntei mele vieți fizice. Poate nu meritam eu chiar atâta, dar asta a fost. Și am primit, uneori, mai mult decât mă așteptam.
Ce pot să mai spun ? Aceasta nu este o postare cu rol educativ, ci mai mult o întrebare adresată mie-însămi, universului… Ca să închei, trebuie să spun, oarecum fără legătură cu cele de mai sus🙂, că uneori, a conduce o mașină îți oferă mai multe satisfacții decât o relație umană. Nu mai știu ce autor francez spunea că lucrurile îți oferă întotdeauna, și întocmai, plăcerea pe care o aștepți de la ele, nu dezamăgesc, nu trădează.
Păi desigur, zic și eu – o mașină, de exemplu, îți aduce întotdeauna plăcerea libertății și a drumului deschis. Dacă se oprește, și ai putea avea un dialog cu ea, ți-ar putea spune, de exemplu, că a rămas fără benzină, sau că i-a căzut o piesă. Pui benzina, înlocuiești piesa, și gata, merge mai departe !  Pe când o relație, ehei…🙂
Acum, să nu se creadă că sfătuiesc oamenii să își ia mașini în loc de relații ! Era doar o comparație oarecare…🙂
Gata, mă opresc, ca să nu fiu acuzată că am început să bat câmpii ! Ideea era: cum alegem atunci când ne aflăm la o răcruce, dar la această întrebare… nu există răspunsuri standard! Cel mai la îndemână răspuns ar fi, probabil: cu inima. Da, asta în cazul în care inima e îndeajuns de limpede. Dar, când ea se află în mai multe locuri…
După cum am spus, mai bine mă opresc. Poate timpul, sau o intuiție de Sus, vor aduce răspunsul. Până atunci… fiecare și-l știe pe al său, și nimeni nu are dreptul să îi spună că nu este cel corect.
Numai bine tuturor, și fie să treceți cu bine de răscruci !

Responses

  1. La mine a câștigat, aproape întotdeauna, logica. Când am ales cu inima, n-a ieșit nimic. Și acum m-am gândit să las lucrurile să meargă de la sine iar eu doar să accept și să mulțumesc. Să vedem ce iese…
    Există, însă, și situații când inima îmi spune ceva, logica altceva și nu am posibilitatea de a afla răspunsul. Prin logică înțelegând mentalul, ca să zic așa.

    • Lili, să urmezi logica este o cale bună, până într-un punct; Și eu apelez mult la ea, să nu crezi că nu ! Un bărbat îmi spunea odată că prea fac mare caz de logica asta,🙂
      De fapt, deciziile cele mai importante ale vieții necesită, afară de logică, și un pic de intuiție, de simțire. Fără picul ăsta, n-ar fi decât niște procese schematice, mecanice, care nu ne-ar aduce nici o mulțumire, oricât de perfecte ar fi din punct de vedere logic.
      Poate e mai bine să ”testăm” veridicitatea deciziei după metoda lui Lazarev: dacă, gândindu-ne la o eventuală desfășurare, avem senzația de ”zbor în suflet”, de entuziasm, de bine. Asta ar însemna că suntem în contact cu energia universului.
      Însă problema este, chiar și aici, că noi suntem atât de copii, și inima noastră ne poate înșela într-atât, încât să avem această senzație de bine doar dintr-un sentiment de bine al nostru, egoist, care să nu fie și pentru ceilalți.
      De-asta e așa de greu ! Până la urmă, ca să nu ne înșelăm, poate că e bine să folosim ambele căi: inima, până într-un punct, dar să aplicăm și logica pe mai departe, ca să vedem ce ar însemna un eventual curs pentru toți cei implicați.
      Cred că, până la urmă, se va milostivi totuși o scânteie de intuiție, de har, că altfel, nu putem fi niciodaqtă siguri că am ales bine.

      Te sărut, și mulțumesc din suflet că îmi ești alături în momentele importante !

  2. cand esti la rascruce cel mai probabil ca esti lasat singur, tocmai pentru a te folosi (multprealiber dupa parerea mea) de propria alegere si nimeni n-are voie sa-ti sufle un raspuns, nici macar ingerii. e un test si de aceea esti lasat fara “intuitii de sus”, fara Sfatiuitori.
    ce pot sa-ti spun (am voie) este sa-ti aduci aminte ce s-a intamplat intr-o situatie similara cand (daca) ai mai fost intr-o astfel de rascruce, ce ai ales, cum ti-a fost si de ce. daca afli lectia, de data asta aplic-o.
    si inainte de a purcede la “treaba” nu uita sa dizolvi eventualele piedici (legaminte, juraminte, prejudecati, programe) nedezlegate inca.
    pup, brățici si spor la “treaba”🙂

    • Uite un sfat simplu și clar, ca și inimioara ta ! Desigur că experiența din urmă este cea care contează, și chiar m-am gândit la asta. Deși,,, nu toate situațiile sunt identice, din păcate ! Există mici variații care schimbă totul. Totuși, pe ansamblu, gândindu-mă la efectele deciziilor mele trecute asupra celorlalți, cred că aș putea înțelege măcar ce decizii să nu iau.🙂

      Despre faptul că sunten lăsați singuri să alegem, și asta e adevărat ! Dar până la urmă, intuiția aceea de care vorbeam nu vine din afară, tot sufletul nostru o ”produce” – doar să intrăm în contact cu el. Așa cum vorbea Socrate cu daimonul său !

      Îți mulțumesc, încă o dată, că nu m-ai lăsat, și spui ceea ce trebuie, în momentele care trebuie.
      Pupic și brățici și ție !

  3. Esti pe-aici? am nevoie de tine

  4. scrie-mi aici pe mailuri nu am timp sa intru

  5. Oh, Doamne, cat mi-as dori un radar uneori! :)))) Sa scap eu de povara de a lua decizii… Sa stii ca ma tin de ceva timp sa-ti scriu, dar n-am reusit pana azi.

    Iti amintesti cad iti povesteam aici, pe blogul tau, ca imi doresc sa adopt un copil, ca mi-ar placea f mult unul si ca simt eu ca astfel mi-as spala din pacattul facut odinioara atunci cand am decis sa NU pastrez o sarcina?

    Cum ne asculta Dumnezeu atunci cand cerem, e incredibil. De aceea, spun uneori ca Cineva ma iubeste mult de tot acolo Sus. Desi am tot avut momente de cumpana, sunt in sfarsit un pic linistita. Doar un pic, pt ca daca dau drumul iar gandurilor mele nebune, incep sa ma gandesc la tot felul de lucruri.

    Am “primit” in dar un bebelus. Avea un an si jumatate pe atunci. Acum are aproape 2 anisori si este rezultat dintr-o casnicie care nu a functionat. Este copilul omului cu care am ales sa fiu, omul care mi-a suportat f multe (mai ales faptul ca inima mea era a altcuiva, eu inca avand sentimente pt fostul iubit, culmea, si acela tot cu copil, doar ca… nu liber). Am trecut prin f multe lunile astea. La inceput am considerat ca acest copilas este o binecuvantare (mai ales ca mama imi spunea “daca e dat de Dumnezeu? ai “pierdut” un copil, dar ai primit altul in schimb?), dar apoi am inceput sa nu mai suport ideea ca tatal lui trebuie sa ma imparta. Am luat situatia pe toate partile si m am gandit: dar daca eram eu un parinte singur care crestea un copil dintr-o relatie care nu a mers?

    Am decis sa las totul in voie, sa nu mai fortez nimic, sa nu i mai reprosez lucruri, sa ma bucur de ceea ce am cu el. Este un om extraordinar, cum rar mi-e dat sa intalnesc, doar ca are unele defecte. Si nu inteleg de ce naiba zic mereu ca nu cer perfectiune, dar prin tot ceea ce spun reiese clar ca vreau barbatul perfect….

  6. Draga mea, cu scuze pentru stilul expeditiv, pentru ca sunt pe o tableta si nu sunt prea familiara cu ea, iti spun ca gestul tau e minunat ! Daca dorsti un copilas, care altul poate fi mai potrivit decat al omului de langa tine ? M aies atunci cand e si un Om cu majuscula. Desigur ca a fost un raspuns la rugaciuniule tale :
    Culmea, ca si eu ma gandeam sa dopt o fetita, ca sa retraiesc minunatii ani de inceput cu baiatul meu. Dar apoi am inteles ca el ar suferi prea mult, ar simti ca l-am inlocuit, desi nu ar fi asa. Ma voi rezuma la a astepta sa imi dea el o nepotica : 🙂

    Tot binele alaturi de copilas iti doresc ! Si linistea sufletului, pantru ca valurile nu sunt bune.

    • Multumesc mult! Imbratisari c drag!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: