Posted by: childagain | October 19, 2015

Păreri ne-cuminți despre un aspect banal al societății noastre

In acest moment, voi lua o pauză de la lucruri și misiuni importante, și voi spune doar câteva cuvinte, așa cum îmi vin acum. Nu am pretenția de a „ține predici”, doar îmi spun părerile într-un mod liber, ca într-un fel de ”morișcă a gândurilor”.
Așadar, îmi vine acum să vorbesc – deși, nu știu de ce – despre ceea ce simt atunci când văd oameni mâncând carne, sau chiar când ei vorbesc despre asta. Ei bine, multă vreme m-am simțit inconfortabil, deși nu știam exact de ce. Apoi, peste ani am aflat despre toxinele conținute în carne, despre posibilitatea crescută de a face un cancer după ani și ani de consum, etc. Dar, nici măcar asta nu m-a destabilizat foarte tare! Ceea ce m-a atins cu adevărat a fost aspectul spiritual: faptul că noi ucidem alte ființe, ca să supraviețuim. Acesta e miezul problemei : supraviețuirea noastra, întreaga noastră cultură, se bazează pe ucidere. Putem să o machiem în fel și chip, să o prezentăm ca pe o necesitate, ca pe un sine qua non – deși, vegetarienii știu bine că nu-i așa ! Dar până la urmă, esența este aceasta: suntem niște animale de pradă, niște ucigași, deși civilizația ne-a cizelat, ne-a rafinat până într-atât încât nu mai rebuie să ucidem chiar toți, să ne pătăm cu toții mâinile. E de ajuns să delegăm câțiva dintre noi pentru a o face pentru întreaga specie.
Și apoi, în pregătirea cărnii, cât rafinament ! Noi nu mai sfâșiem demult cu ghearele și dinții,o, nu ! Avem o întreagă artă pentru a prepara bietele animale ucise, încât putem aproape să uităm de unde am pornit. E aproape ca în cazul unor răni și jigniri subtile aduse unui suflet sensibil. Nimeni nu mai lovește cu bâta, nici măcar nu mai ridică tonul, dar răul făcut e mai cumplit și mai profund decât orice rană fizică.
Și, ceea ce este cu adevărat cumplit, este că nici măcar nu mai vedem răul ! Ba chiar, totul ne apare perfect normal și de dorit, și asta îi învățăm și pe copiii noștri: să accepte uciderea de mici, ca pe un lucru normal. Pentru băiețeii de la țară poate fi chiar o probă de „bărbăție” uciderea unei găini pentru mâncare. ”Raderea” sensibilității și compasiunii copilului este văzută drept ”maturizare”, iar răul apare drept bine. Astfel, copiii pot fi pregătiți să accepte mai târziu grozăvii și mai mari, cum ar fi cele din războaie. Și așa, totul devine acceptabil, ba chiar de dorit, atunci când avem un interes.
Bineînțeles că știu ceea ce mi s-ar putea replica ! O, de n-aș ști… Apropos, sunt și medic pe deasupra, așa că știu și așa-zisele argumente științifice în favoarea consumului cărnii. Dar, pot să vă spun cu mâna pe inimă că nimic ”nu ține” în fața probei practice. Vestita vitamină B12 care s-ar găsi numai în carne, se pare că nu e numai pe acolo ! Cerealele, drojdia, produsele mării, conțin și ele vitamina B12, și de mai bună calitate. Iar aminoacizii esențiali, cărămizile proteinelor, sunt mult mai compleți și de bună calitate în polen și produsele albinelor, precum și în unele vegetale.
Acum, nu am nici o intenție să abordez partea științifică: să vorbesc adică de colesterol și radicalii acizi eliberați prin digestia cărnii, și cât rău pot face ei organismului – mergând până la cancer.  Nici măcar despre faptul că toate dietele naturiste pentru boli grele, considerate incurabile de către medicina clasică, încep prin excluderea cărnii, și consumul în schimb de „hrană vie” – adică, legume și fructe pe cât posibil nepreparate termic.
După cum am spus, ceea ce m-a „lovit” pe mine a fost aspectul spiritual ! Putem să ne spunem cât vrem noi că animalele sunt ființe inferioare, că ele nu au suflet, etc. Dar, mii de exemple vin să ne dovedească contrariul. Dacă ne uităm în ochii unei văcuțe, câtă blândețe, câtă înțelegere! Nici pe departe vacile nu sunt ”proaste”, așa cum se zice. Dimpotrivă, ele au o înțelegere fină a situațiilor, știind intuitiv de cine să asculte și de cine nu, ca un fin psiholog. Nici chiar oile nu sunt ”proaste de tot”, ci simt intenția persoanei din față, și se apropie doar dacă o simt benefică. Asta, indiferent dacă le oferim smocuri de iarbă prin gard.
Până și găinile, care sunt considerate ”culmea prostiei”, dau dovadă uneori de înțelegere și sentimente. Eu am avut la bunica puișori care au crescut fără cloșcă, doar cu oameni, și cât de afectuoși erau ! Bine, se poate spune că omul era pentru ei o ”mamă de substituție”, dar chiar și așa, acest lucru dovedește că ei au sentimente, nu sunt doar ”mașini de carne la rotisor”.
Ehei, dacă ar fi să vorbim despre sentimentele animalelor, câte ar fi de spus ! Multe dintre ele au afectivul mai sensibil și mai profund decât al oamenilor, asta se știe. Oricum, animalele nu cunosc minciuna și trădarea, nici rănirea intenționată, în scopul de a face rău. Ele își urmează doar instinctele, dar nu fac niciodată un rău gratuit. Iar când iubesc – da, îndrăznesc să spun acest cuvânt în legătură cu ele – o fac mai sincer și mai profund decât mulți oameni.
De fapt, animalele sunt frații noști mai mici pe scara evoluției. Noi ar trebui să le ocrotim, și să le ajutăm să evolueze, nu să le ucidem. Desigur, avem dreptul să le folosim produsele, dar nu și pe ele-însele drept hrană.
Ce aud ? Că animalele nu mai evoluează, că speciile sunt deja „statornicite” ? Dar, cine a ”statornicit” asta, noi , cumva? Nu este o evoluție vizibilă, dar poate că, peste mii și milioane de ani, ele vor arăta – și vor gândi – cu totul altfel. Dacă ne gândim că în erele geologice îndepărtate, mamiferele au ieșit din mare și s-au adaptat, iar păsările au evoluat din reptile… Chiar și acum, unele animale dovedesc aptitudini tulburătoare, și o inteligență apropiată de cea a omului. Nu vorbesc numai de delfini și elefanți, dar și de toate animalele îmblânzite și domesticite de om, care au ajuns un fel de membri ai familiei. Cine nu a simțit măcar o dată că un câine sau o pisică îi înțelege starea de spirit, și se comportă în consecință ? Nu numai câinii și pisicile, dar și porcușorii sau iepurii de companie, chiar și păsările domestice, ajung să dezvolte o înțelegere intuitivă a felului de a gândi și acționa al stăpânilor, și a stărilor lui de spirit. Nu e vorba doar de reflexe condiționate, pentru că acestea se crează doar la anumiți stimuli, și nu mai evoluează, pe când comportamentul acestor animale se adaptează continuu în funcție de starea și atitudinea stăpânului. Ca și cum ar înțelege…
Așadar, există deja animale care sunt cu un pas înaintea speciei lor – așa cum au fost, probabil, și unii oameni la începutul istoriei. Iar acești câțiva, vor trage specia înainte – după cum spune și Coelho. Nu contează în cât timp se va întâmpla asta, contează doar că se va întâmpla.
Iar noi, le ucidem pentru hrană… Desigur, sub pretextul supraviețuirii noastre ! Dar, măcar de ar fi adevărat… Pentru că, putem supraviețui foarte bine fără carne, ba chiar să trăim frumos și sănătos. Un exemplu concludent sunt chiar eu. :)  Nu mă laud, pentru că am multe defecte, oho !  Dar, măcar în acest domeniu, pot servi de exemplu. Nu mai consum carne de vreo șaisprezece ani, dar sunt bine, sănătoasă, și nu am nici măcar o anemie. În ultima vreme, chiar am început să pun câteva kile, spre exasperarea mea, deși mănânc ca de obicei.🙂
Răcesc doar o dată pe an, și atunci îmi trece în câteva zile, cu produse naturale. Apropos, nu mi-am făcut niciodată vestitul vaccin antigripal, și bine am făcut !
Iar despre forță fizică, ce pot să spun ? Am ajutat la propria mea mutare, și am cărat mobile grele, fără nici o problemă. Adică, nici gând de ”vegetarianul slab și palid, pe care îl ia vântul”.  Bine, recunosc, mai mânânc și brânzeturi, și pește din când în când, dar am și lungi perioade de ”vegetarianism pur” – adică, în posturile religioase.
Apropos de religii, care permit consumul cărnii, pentru mine asta nu e un argument ! Ele au permis aceasta din cauza slăbicunii omului, și chiar și Biblia spune asta, la un moment dat. Dar la început, Dumnezeu dăduse omului spre hrană doar ceea ce creștea deasupra pământului, cu semințe cu tot.
Ei, nu e timpul acum pentru dezbateri teologice, spun doar atât: un Dumnezeu care a dat drept regulă ”Să nu ucizi” nu putea fi de acord cu uciderea unor ființe vii. Că oamenii – preoții, în speță – au interpretat altfel, nu e de mirare ! Ei fac asta de la începutul timpurilor. Și dealtfel, există și o rugăciune ortodoxă – nu îmi amintesc exact care – ce spune exact așa: ”Doamne, iartă-mă pentru ucidere”. Întrucât nu suntem cu toții ucigași, la ce se poate ea referi ?
Bine, dar tu ne propui să devenim cu toții vegetarieni ? Ei bine… da, exact asta vă propun ! Desigur însă, că fiecare are libertatea alegerii, așa cum am avut-o și eu. Apropos, și eu am pornit la drum „carnivoră”, ca toată lumea.
Oricum, chiar dacă nu veți deveni vegetarieni dintr-o dată, știu că aceste gânduri ale mele vă vor frământa. De câte ori veți comanda o masă de carne, vă veți aminti că este rezultatul uciderii, că ființe dotate cu viață și probabil și afecte, au fost ucise pentru ca voi să trăiți.
Și, încă un argument: știți că fiecare aliment aduce cu sine energiile sale proprii. Atunci când mâncăm carne, introducem în noi și ceva din natura animalului respectiv. Cam în felul în care canibalii consumau creierul dușmanului pentru a-i moșteni calitățile.🙂 Nu degeaba se spune că suntem, sau devenim, ceea ce mâncăm ! Chiar și energiile groazei și disperării din momentul când animalul a fost ucis, și pe acestea le introducem în noi.
Gata, mă opresc aici ! Poftă bună !🙂
P.S. Nu știu de ce am simțit nevoia să vorbesc acum despre asta. Poate e un plan divin, pe undeva, iar eu sunt o mică rotiță… Oricum, eu cred cu tărie că omul evoluat al viitorului va fi vegetarian. Ba chiar, va depăși și asta, și se va hrăni cu prana – dar, asta e o altă poveste.

Vezi și: http://univcrestact.blogspot.fr/2010/12/despre-consumul-carnii.html


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: