Posted by: childagain | February 16, 2016

Este bine să acționăm în lume, sau nu ?

O problemă a tuturor căilor spirituale este aceea dacă, pentru salvarea omenirii, este bine, sau nu, să întreprindem acțiuni concrete. Mai exact: unele opinii  spirituale spun că nici o acțiune concretă nu este bună, că totul este așa cum trebuie  în univers, iar nouă nu ni se cere decât să avem grija de a ne mântui, sau ilumina, pe noi-înșine. Adică, să contribuim la salvarea omenirii prin rugăciuni și meditații.
În sprijinul acestei opinii vin multe pasaje din Noul Testament, unde ni se spune că „stăpânirile sunt de la Dumnezeu” (Romani 13.1.2)  și că „trebuie să îndurăm cu răbdare stăpânirile nedrepte.” Și mai ales ”cine va voi să fie face prieten cu lumea, se face dușman lui Dumnezeu.” (Iacov, 4.4) Desigur, fiecare verset poate avea multiple interpretări, dar ideea de bază este aceea că nu trebuie să intervenim în lume. În acest sens, toate revoluțiile ar fi greșite (și poate că sunt, dar în sensul că toate implică, prin natura lucrurilor, vărsare de sânge), și chiar lupta pentru cauze pe care le vedem drepte: înlăturarea sărăciei, abuzurilor, împiedicarea tiranilor de a face rău, dezvăluirea faptelor nedrepte, etc. Deci, oricine ar face ceva, oricât de mic, pentru a încerca să înlăture răul și nedreptatea din lume, se află în greșeală, întrucât grija noastră principală ar trebui să fie propriul nostru suflet, sau sufletele celorlalți (salvarea lor).
O altă direcție spirituală, pe de altă parte, spune că, dimpotrivă, trebuie să ”hrănim pe cel flămând, să îmbrăcăm pe cel gol, să cercetăm pe cel bolnav sau în închisoare” (Evanghelia înfricoșatei judecăți). Iar, „credința fără fapte, moartă este”. (Iacov 2.14-26) Următorii acestei căi sunt toți sfinții creștini și misionarii contemporani, în frunte cu maica Tereza. De fapt, Iisus însuși a deschis calea, prin vindecările și ajutoarele oferite la tot pasul. („Ce faceți acestor frați mai mici ai mei, Mie îmi faceți.” (Matei 25.40)
Deci, se poate spune, și pe bună dreptate. că această cale este cea mai valabilă. Întrucât, cum putem spune că ne iubim aproapele, dacă nu facem ceea ce trebuie pentru el ? Iar, „temelia oricărui bine este aproapele”, după cum spune un sfânt părinte.
Dar, aici intervine o altă problemă. Poate noi vrem să ne ajutăm aproapele, dar lumea este astfel structurată în zilele noastre, încât veniturile și hrana sunt foarte inegal împărțite. Un mic procent de oameni foarte bogați (1 %) deține jumătate din bogăția lumii. Iar, ca să ne ajutăm aproapele în mod eficient, trebuie să îi convingem pe aceștia, sau pe intermediarii lor, să cedeze din veniturile lor celor ce nu au – lucru foarte problematic. Sau, dacă nu pot fi convinși… din când în când se iscă o revoluție ! Nu zic că aș fi de acord, dar fenomenul este de înțeles, după părerea mea.
Și, legate de această supremație a celor puțini cu venituri mari, sunt multe alte fenomene: tăinuiri de adevăruri în legătură felul cum se fac, și se impun legile (tot în folosul lor);  în legătură cu motivele războaielor (ultimul mijloc de a obține materiile prime sau influența dorită de țările dezvoltate pe seama celorlalte țări, atunci când metodele de șantaj economic au eșuat); în legătură cu hrana (impregnată cu chimicale, îngrășăminte și insecticide toxice impuse);  medicamente chimice cu multe efecte adverse promovate, pentru vânzări de miliarde, pe când cele naturale nenocive, și care ar putea aduce un folos evident, sunt scoase de pe piață; chiar oprirea din fabricare a unor produse pentru vindecarea cancerului, și ridiculizarea sau chiar mai rău, a creatorilor lor, și multe altele de acest fel.
Toate aceste lucruri, deci, se opun bunăstării aproapelui, uneori chiar supraviețuirii lui. Și atunci, cum putem să ne iubim aproapele, fără a încerca să luptăm împotriva acestora ? Cum putem să iubim dreptatea și adevărul – atribute divine, dacă nu încercăm să le aducem în existență, să le facem vii ? Iată deci că, în acest sens, trebuie să facem o alegere.  Și poate că, atunci când lângă noi se petrece un rău evident, nu e de-ajuns doar să ne rugăm, sau să medităm.
Desigur, rugăciunea și meditația nu trebuie lăsate, ele sunt centrul oricărei vieți spirituale. Și tocmai prin ele, putem primi inspirații despre cum putem schimba mai bine lucrurile în lume. Cu înțelepciune, nu doar cu sabia.
Însă, dacă ar fi adevărat că lumea noastră este doar un loc al încercărilor, și nimic altceva, și de aceea trebuie lăsată așa cum este, cu nedreptățile ei, și nici măcar nu trebuie încercat să schimbăm ceva, pentru că ne-am ridica împotriva ordinii universului, atunci… atunci, zic, nu ar mai fi o lume în care merită să trăim! Sau, ar trebui să trăim în ea doar pentru că o iubim atât de mult, cu oamenii ei, încât am fi gata de orice sacrificiu pentru a o face mai bună. Chiar și să furăm din cer focul zeilor neînțelegători, precum Prometeu!
Sau, mai există o situație: dacă ni s-ar îngădui nouă și alor noștri un colț de paradis, cu condiția să lăsăm restul lumii așa cum este, să se ducă în jos, oare ce am alege ? Eu nu dau un răspuns personal, nu îmi permit. Însă îmi amintesc doar că Budha a renunțat la Nirvana pentru a se întoarce în lumea celor ignoranți și supuși suferinței. Iar Hristos a primit crucea pentru acei mulți, păcătoși și ignoranți.
Noi, efemeride…

Responses

  1. Sa ne iubim unii pe altii astfel incat EU sa devin TU . Omul analizandu-si constiinta realizeaza ca tot ceea ce i se intampla este determinat doar de el insasi . Constiinta fiind si cunoastere atunci ea , cunoasterea , ne ofera si realitatea tuturor posibilitatilor . Daca atentia de la noi insine , grija de noi , am muta-o catre celalalt si l-am lua doar pe TU ca prioritate , iubirea dintre noi ar schimba paradigma . Iata legea simpla a scripturilor . Pana atunci , pana cand tot omul va intelege ca plinatatea lui depinde de acest TU , ne raman doar razboiele tacute sau nu dintre clasele sociale . Separarea nu este o solutie ci este dovada egoismului propriu prin care ne autodemonstram mandria ascunsa . Un luptator nu fuge de pe campul de lupta ci isi foloseste armele cu discernamant si pricepere . Arma cea mai puternica ,arma universala ,este dragostea nu de mine ci dragostea de tine !Chiar crezi ca Dumnezeu nu ar putea schimba intr-o secunda lumea ?

    Pana la soare urca-veti atunci si privind in jos spre mare, veti canta,
    Caci atunci veti fi aflat ce inseamna sa fii liber!
    O singura iubire, un singur sange
    O singura viata sa faceti ceea ce trebuie aveti
    O singura viata, impreuna
    Frati si surori!
    O singura iubire, si totusi unici fiecare
    Unii pe altii sa ne ajutam e necesar,
    Caci UNA suntem!

  2. Dragă prietene,necunoscut, în primul rând, îți mulțumesc pentru cuvintele atât de frumoase și înțelepte ! Cred cu adevărat că și tu ai o părticică de har.
    Apoi, vreau doar să îți spun că trecerea aceasta de la Eu la Tu, sunt mulți care au început să o simtă. Simțim durerile altora ca și cum ar fi ale noastre, și încercăm să facem pentru ei ceea ce simțim că și noi ne-am dori dacă am fi în situația lor.
    Separația de clasă nu implică neapărat separarea între persoane. Sunt convinsă că în toate clasele sociale există oameni cu suflet mare, doar că, paradoxal, cu cât aparții unei clase mai înalte, cu atât mai greu îți este să acționezi pentru mulțime, sau pentru un alt Tu.. Poate tu ca persoană (acel TU generic de care vorbeai) ai dori, dar te împiedică ceilalți membri ai clasei tale, legile nescrise, ale clasei, legăminte vechi. Știu toate aceste lucruri, și de aceea, nu fac separații artificiale.

    Poezia ta e superbă, și chiar cred că ai un har, după cum am zis !

    Și da, cred că Dumnezeu ar schimba lumea într-o clipă dacă ar vrea, dar tocmai faptul că nu vrea, mă umple de neînțelegere. Bine, nu i-aș cere să schimbe El lumea, știu că există motive pentru care lumea este așa cum este. Dar, măcar să ne lase pe noi să o facem !

    Încă o dată, mulțumesc pentru cuvintele frumoase, și,,, păcat că ți-ai șters blogul ! Deși nu stau mult pe-aici, mi-ar fi plăcut să te vizitez din când în când.

    Pace și lumină Razelor !🙂

  3. Iarta-ma si sa fie iertare ,am uitat sa pun ghilimele ( si deja apasasem butonul Post Coment ) – poezia nu este a mea – si aceste lucruri scrise sunt insusite din invatamintele Parintelui Staniloaie , invataminte in acord perfect cu mine . Dumnezeu nu se amesteca in lume pentru ca lumea este daruita omului . Dumnezeu doar vegheaza . Noi suntem liberi sa schimbam tot ceea ce nu ne place . Omul are de depasit doar autosuficienta lui . Trei lucruri in jurul carora se invarte omenirea – poftele (mancaruri, toale etc ) avutia si slava . Si Mantuitorul tot cu ele a fost ispitit in cele 40 de zile . Pace si lumine TIE ! ❤

    • Multumesc, frate sau sora ! Ma bucur sa aud ca totusi Dumnezeu ne lasa sa actionam – aveam eu indoielile mele. Dar, dupa cum bine spui, El doar vegheaza, si nu trebuie sa asteptam mai mult in ceea ce priveste lucrurile mari, la nivel de societati sau natiuni.

      Cele 3 ispite, le infruntam in fiecare zi🙂, dar cred ca cea mai mare este ultima, pentru ca poate fi atat de inselatoare. Uneori, nici nu ne dam seama ca de ea este vorba ! Dar, macar si faptul ca o recunoastem pana la urma, este un inceput. .
      Am uitat sa iti spun : si eu am citit din parintele Staniloae, mai demult, si tare mi-a placut. “Iubirea crestina”. Si alti parinti am citit, si multe alte lucruri, dar… pana la urma, tot la soapta sufletului nostru ajungem !

      Multumesc pentru tot; pace si tie !


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: