Posted by: childagain | April 21, 2016

Despre a acționa, sau nu, și ce înseamnă, de fapt, a primi ajutor

Mulți oameni, poate chiar majoritatea, atunci când cer ceva – de la Dumnezeu, sau de la alți oameni – așteaptă, de fapt, o soluție-miracol. Ei ar dori ca ajutorul cerut să le pice, cumva, din cer, exact în momentul și locul dorit. Să nu trebuiască să contribuie și ei cu ceva – cum așa, atunci ce ajutor ar mai fi acesta ? Ei sunt cei în nevoie.
Mentalitatea acesta a ținut omenirea în mizerie și nefericire timp de mii de ani. Pentru că omul preferă întotdeauna soluția minumului efort, și își preferă propriul confort fizic și psihologic oricărei posibile realizări fericite. De aceea majoritatea oamenilor se târăsc doar, de la o zi la alta, și asta le dă motiv să învinuiască lumea, soarta, pe Dumnezeu – pe oricine care ar fi putut face ceva și nu a făcut – în concepția lor. De acea oamenii preferă chiar imaginea unui Dumnezeu atotprotector, care le promite să le dea totul cu lingurița, numai dacă ascultă ceea ce zic preoții Lui – fiecare în cultul său, desigur. Asta trebuie să credeți, asta și numai asta e bine, dacă vreți să fiți fericiți ! Nu e nevoie să gândiți voi-înșivă, ba, e chiar periculos ! Ați putea descoperi atunci o altă imagine a lui Dumnezeu – cel care vă dă totul, dar numai proporțional cu eforturile, și cu gradul vostru de înțelegere. Ați putea descoperi că puteți ajunge aproape oriunde, și obține aproape orice, cu voia Lui/Ei, dar numai dacă vă permiteți să parcurgeți singuri drumul, fără călăuze atotștiutoare. Și, asta nu ar fi bine deloc, o, nu!
Nu spun acum că nu sunt necesare călăuzele – ba, sunt chiar foarte necesare, în prima etapă a formării cuiva. Dar mai apoi, când „copilul” crește, a-l ține încătușat în norme perimate, nu îi aduce nici un serviciu, ba chiar, îi atrofiază capacitatea proprie de a simți – călăuza lui interioară – și îl transformă nu în bun credincios, ci în roboțel ascultător, și perfect incapabil să se descurce singur.
Același lucru se petrece și în relația omului cu ceilalți oameni. Cine așteaptă mereu de la ceilalți cele necesare – fizic sau psihologic – nu va avea decât de pierdut. Pe lângă faptul că ceilalți nu sunt Dumnezeu, și nu au o capacitate nelimitată de a dărui, nici un om, oricât de bun, nu ar putea accepta la nesfârșit să dea și să tot dea, fără ca primitorul să depună nici cel mai mic efort. „Dar eu nu pot, sunt într-așa o situație… eu, doar sufăr!” Ei bine, dacă suferi, este exact pentru că nu faci tu-însuți nimic. Nici chiar Dumnezeu, dacă îi ceri ceva, nu îți va da acel lucru cu hârzobul din cer, ci îți va oferi doar o ocazie. O ocazie ca, prin munca și sudoarea ta, contribuind împreună cu cei care te ajută, să obții ceea ce dorești. Dacă refuzi acea ocazie, atunci, asta este ! Dar, să nu te plângi mai târziu, și să îi învinuiești pe ceilalți.
„Dar ceilalți nu mi-ar fi dat oricum…”  De unde știi tu asta ? Ai încercat, măcar ? Poate nu erau hotărâți să îți dea de la început, dar atitudinea ta ar fi făcut diferența. Dacă ar fi văzut că au pe cine se baza…
Însă, se pare că dintotdeauna, calea cea mai ușoară a fost cea a minimului, sau absentului efort – după cum am spus mai sus. Oamenii preferă confortul mizeriei, asumării și celui mai mic risc. Dar atunci, măcar nu vă mai plângeți !
Acestea au fost doar câteva gânduri disparate, prilejuite de diverse situații de viață. Dar din păcate, sunt situații care se repetă. Mulți nu ne-am învățat încă lecțiile, se pare. Și, e posibil să nu ne ajungă o viață… Și, mă includ și pe mine printre aceștia.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

my virtual playground

I'm a global citizen and I live what I love... being here is also being away from elsewhere…:-)

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: