Posted by: childagain | December 29, 2016

Vina de a nu fi ca toți ceilalți

„Cum de poți fi așa? Cum de nu suferi? De unde calmul acesta… neomenesc? Asta e, ești inumană!”
„Deci, ce ar însemna „uman” în accepția ta? Măcar să îmi fac și eu o idee! Tu zici deci că suferința este marca deplină a umanității? De ce ești atât de sigur? Care dintre marii psihologi sau învățători spirirtuali au spus asta? Eu nu îmi amintesc nici unul. Sau, care ar mai fi o altă marcă a umanității, în concepția ta? Iubirea erotică, poate? Dar aceasta este forma inferioară a iubirii omenești, abia cu puțin mai sus de instinct. Atunci când cineva iubește dincolo de asta, timp de ani și ani, sprijinind și încercând să salveze un suflet – asta nu ți se pare umanitate?”
„Nu, tu nu știi să iubești! Pentru că tu nu ai suferit ca mine!”
„Asta e o afirmație prea categorică, nebazată pe nici o cunoaștere. Nu ai de unde să înțelegi acum, pentru că acum, într-adevăr, m-am schimbat în profunzime, și am depășit etapa suferinței. Dar am fost și eu pe-acolo, am iubit în toate felurile omenești posibile, și am suferit în toate felurile. Chiar mai mult decât tine, într-un fel, pentru că eu nu am suferit doar pentru bărbați de carne și sânge. Să te știi părăsită de Cel care era temelia vieții tale… asta, a fost chiar proba abisului! Iar dacă totuși m-am ridicat de acolo, și chiar am ajuns în stadiul de acum, de liniște și pace, asta s-a făcut doar cu marele ajutor al Ei, al Fecioarei, care nu m-a lăsat să pier. Ba chiar, m-a călăuzit spre o nouă cale! Apropos, ar trebui să încerci să te rogi și tu! Eu nu te pot ajuta mai mult de atât, simt că mi-am depășit limitele. Dar Ea, Ea te poate salva cu totul,”
„Eu nu știu să mă rog! ”
„Rugăciunea înseamnă, pur și simplu, să vorbești cu o Persoană pe care nu o vezi, dar știi că este totuși acolo. Ca și cum s-ar afla după un paravan. Îi spui în cuvintele tale ceea ce ai nevoie, suferința ta, și Ea îți poate da liniște, și să te conducă pe o cale mai bună. Așa a fost și cu mine. Dar pentru asta, trebuie să renunți la orgoliu și la încăpățânare, și să accepți că ai nevoie de ajutor. Eu am încercat, dar nu te pot ajuta mai mult, din păcate! Am limitele mele, și îndatoriri de care nu îți pasă, și alte probleme și misiuni. Tu nu vezi decât ceea ce te interesează pe tine.”
„Iar tu nu ești decât un om nefericit, care și-a înăsprit sufletul! Nu ești mai presus de un om, ci mai jos! Eu nu vreau să ajung ca tine.”
„Fiecare cu alegerea lui! Oricum, îmi dau seama că degeaba vorbesc acum. Doar mult mai târziu mă vei înțelege. Doar așa, în treacăt, poate te vei gândi cum de omul acesta cu sufletul asprit a rămas lângă tine mereu, așa cum a putut, și chiar în momentele de mare supărare, tot se îngrijora pentru sufletul tău.
Dacă aș fi suferit și eu în acest moment, ca și tine, cum crezi oare că te-aș fi putut ajuta? Nu am fi fost mai curând doi cerșetori de alinare, fiecare pe lângă celălalt?”
Discuții de acest gen au fost multe, într-un anumit plan. Sunt de fapt, discuțiile care se poartă întotdeauna între „omul uman” și „omul inuman”.  Și cine este omul in-uman? Este, desigur, acela care nu suferă ca și ceilalți, care nu reacționează la evenimente ca și ceilalți… care, nu clipește ca și ei!  Este acel care este…. ALTFEL, ce oroare! Oblio în țara capetelor lunguiețe!
Desigur, se poate înțelege cu ușurință că este vorba doar de etape ale omului în devenire. Și asta nu înseamnă neapărat că „omul inuman” a urcat vreo treaptă în plus, ci doar că și-a însușit mai repede unele „lecții”, și a trecut mai departe. Și, da, desigur, că a avut smerenia de a cere ajutor atunci când se afla în abis.
Să ne complacem în suferință. e și asta o cale de a ne încăpățâna, de a refuza rezolvarea. Suferim, dar nu vrem să fim ajutați decât exact așa cum vrem noi, și cum credem noi. Altfel, mai bine pas! Desigur, e adevărat și faptul că, atunci când suferim, nu vedem limpede, și nu putem cere cuiva în suferință să înțeleagă lucrurile în mod logic. Doar îi putem sugera, cu blândețe… dacă este dispus să accepte sugestia! Însă uneori, conștientizarea diferenței dintre noi și el constituie un factor de îndepărtare.
Până în acel moment, „omul uman” își făcuse o anumită imagine despre noi, o hrănise, o idealizase… Iar în momentul înțelegerii esenței noastre, constată cu groază că imaginea sa nu era chiar… adică, se îndepărta în mare măsură de adevăr! De fapt, el nu ne văzuse pe noi, ci pe sine proiectat în acea imagine – ne văzuse ca pe un echivalent al său. Iar noi, „oamenii inumani” eram… altfel ! Adică, vinovați de cea mai mare vină posibilă! Întrucât nu există vină mai mare decât a fi diferit. Nimic nu o mai putea spăla, nici măcar ajutorul de fiecare zi, atât cât se putea.
Deși pare un expozeu rece al faptelor/gândurilor/simțirilor, totuși el nu este așa! Pentru că. în pofida credinței unora, și „oamenii inumani” au sentimente. Poate, chiar mai profunde decât ale altora, și probate prin fapte! Fie ele și spirituale. Și un astfel de om va încerca mereu să se asigure, în limita puterilor lui, că celuilalt îi este bine, că s-au găsit soluții pentru el. Chiar dacă se mai supără și e dezamăgit uneori (iată deci că nu e chiar inuman! 🙂 ), un astfel de om nu se va retrage în turnul de fildeș al dezamăgirii lui, ci va căuta mereu soluții. Iar dacă lui nu îi vor sta în putere, sau îi vor fi refuzate, se va ruga mai Sus să fie găsite.
Ei, e complicată povestea… și fără leac uneori! Cel puțin, nu în lumea oamenilor. Și totuși, conștiința acestui fapt nu îi produce suferință „omului inuman.” Doar înțelegere…  E cumplit, nu-i așa?
Advertisements

Responses

  1. Dac-am porni de la premiza ca nu exista vina ci doar tensiune intre poluri de energie si ca inertia este cea mai mare vina a noastra ..
    In acest caz tu nu poti fi invinuita de nimic. Ai facut tot ce ai stiut pentru ceea ce iubesti

  2. …ai deranjat inertia din temelii

  3. La multi ani, si la multe schimbari creatoare, draga mea Florina!

  4. Draga mea draga, mereu alaturi cand e nevoie! Ma intrebam pe unde esti, si ce mai faci.
    Ei, o vina exista poate, si anume ca nu putem sti si nu suntem in stare sa dam exact ajutorul de care este nevoie. Dar asta din cauza ca si noi suntem doar oameni, cu limite.

    La multi ani si tie; si dragei tale, si un An Nou cu bine!

  5. Multumesc mult pentru urari, o parte din inima mea e mereu cu tine.
    Suntem oameni fara limite sa stii de la mine,Flo, Limita e doar in mintea noastra,acolo e vina.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Viata te iubeste!

“One’s destination is never a place, but a new way of seeing things.”

Incercari

de ginduri

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ancalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: