Despre oameni, despre viaţă, drumuri şi Dumnezeu

“Departe, în strălucirea soarelui, sunt aspiraţiile mele cele mai înalte. E posibil să nu le ating niciodată, dar pot să le privesc, să le admir frumuseţea, şi să le urmez.” (Louisa May Alcott)

Responses

  1. Comentarii ale unor prieteni dragi, care s-au pierdut la reîncărcarea blogului pe wordpress…şi, nu vreau să le las pierdute!:)

    25 Responses to “Doar un mail, şi totuşi…”

    1.
    # nesfarsit on 25 Nov 2009 la 11:30 pm edit this

    nu l-am scris eu, vine de la prietena mea care n-are blog
    doar viata ne invata din pacate, nici o carte
    afli atunci ca nu e drept sa astepti
    in schimb trebuie sa crezi ca dupa dezamagire urmeaza speranta
    si da. toti suntem actori si viata ne ofera piese, toate gratis

    te imbratisez cu mare drag
    2.
    # Erys on 26 Nov 2009 la 6:22 pm edit this

    Mult adevar in putinele cuvinte…Cred ca toti suntem la un moment dat vinovati de neconcordanta cu asteptarile celorlalti. Voit sau nu. Insa e important daca fiecare-si da seama de vinovatia lui. De aici se da strtul invatarii. Intr-o neincredere permanenta nu se poate trai, caci acesta e liantul dintre oameni. Diversele gusturi ale vietii, amare sau mai dulcegi pun in miscare existenta noastra invatandu-ne trairile…
    O seara placuta si numai bine, Child!
    3.
    # Child on 26 Nov 2009 la 9:30 pm edit this

    Draga nesfârşitule:), spuneam undeva că prietenele tale sunt ca şi tine – de fapt, există şi o cunoscută zicală românească în acest sens.
    Viaţa ne învaţă – e foarte adevărat – de fapt, ea ne învaţă practica, adică lucrul cel mai greu. Din cărţi poţi afla teoria – care e importantă şi ea, măcar de ştiut – dar apoi vine practica, ce pune totul sub semnul întrebării…sau uneori, arde totul!

    Da, trebuie să crezi că după dezamăgire urmează speranţa, şi chiar să o crezi de fiecare dată!:) Pentru că “piesele” se repetă, şi se succed…

    Te îmbrăţişez şi eu, şi mă bucur că ai trecut pe aici!
    4.
    # Child on 26 Nov 2009 la 9:42 pm edit this

    Erys, ce mă bucur că ai revenit pe aici! Încet-încet, parcă weblogul ăsta nou nu mai e atât de străin…

    Da, toţi suntem vinovaţi că nu suntem “aşa cum trebuie” din punctul de vedere al celorlalţi! Dar, la fel de vinovaţi sunt şi ei, faţă de noi!:) De fapt, toţi ar trebui să ne raportăm la un standard universal, ca să nu mai existe atâtea interpretări subiective. Pentru mine, acest standard este trăirea evanghelică. Pentru alţii, pot fi idealurile cavalereşti, sau pur şi simplu – corectitudinea “matematică”; sau orice altceva.
    Nu ştiu, cred că mi-am ales un standard foarte dificil de urmat – pentru că am întâlnit extrem de puţini oameni care se puteau numi creştini, din acest punct de vedere! Şi, am întâlnit şi mai mulţi care se autonumeau astfel, dar erau orice altceva. Nu mai spun de faptul că nici eu nu îl ating întotdeauna, deşi uneori am impresia asta.:)

    Mare adevăr este şi faptul că nu se poate trăi în neîncredere. Atunci, mai bine renunţi cinstit la persoana, sau relaţia respectivă, şi accepţi că mai poate exista o şansă doar într-o altă viaţă…dacă în aceasta nu se pot produce schimbările interioare necesare!

    Te sărut, şi vise frumoase îţi urez, şi…să ai parte numai de schimbări benefice!
    5.
    # I.B. on 27 Nov 2009 la 8:57 am edit this

    Child, văd că ai publicat aici şi eu nu pot😉
    Frumoasă zicerea, văd că vine de departe.
    6.
    # DorsiDor on 27 Nov 2009 la 12:40 pm edit this

    ….Childddddddddddd, ce este cu pesimismul asta…”sansa in alta viata”… hmmmm!…ehhhhhhhhhhh, ploua cumva pe la tine??? si nu din cer?
    7.
    # Child on 27 Nov 2009 la 9:33 pm edit this

    Ioane, mă bucur că totuşi ai rămas şi pe aici!
    Nici nu ştiu cum am reuşit să public, pentru că acum, de câte ori vreau să intru în cont, mă trezesc din nou delogată!:) Dar, m-am obişnuit deja cu hocus-pocusul weblogului.

    Da, zicerea e minunată, şi vine de la persoane la fel de minunate Mi-a făcut mare plăcere să o transmit.
    O seară bună, şi multă inspiraţie în continuare!
    8.
    # Child on 27 Nov 2009 la 9:36 pm edit this

    Doruleţ, eşti o scumpă că încerci să mă “remontezi”, dar chiar nu plouă!:) Pur şi simplu, am ajuns la o concluzie realistă, pe baza mai multor experienţe similare. În rest, sunt calmă şi echilibrată, şi chiar mulţumită de viaţa mea, aşa cum e acum.
    Te sărut, şi…muult soare îţi doresc!
    9.
    # Andrei on 30 Nov 2009 la 9:43 am edit this

    Child . . .
    10.
    # child on 30 Nov 2009 la 6:25 pm edit this

    Andrei, La multi ani! O zi onomastica plina de bucurie!
    11.
    # rose-red on 01 Dec 2009 la 1:27 am edit this

    ziua buna. am reusit sa citesc ce ai scris pana acum. foarte frumos si nu are rost sa iti spun cat de frumoase sunt postarile avand in vedere ca nu gasesc cuvintele necesare.
    12.
    # Child on 01 Dec 2009 la 8:59 am edit this

    Rose-red, ma bucur nespus ca ai reaparut! Stiiu ca orice creator are nevoie de o perioada de “gestatie”, dar a ta a fost cam lunga!:)
    Multumesc pentru aprecieri – venind de la un suflet poetic ca tine, stiu ca au valoare! Cât voi putea de repede, ma voi uita sa vad cum a rezistat blogul tau schimbarii!

    O zi buna sa ai!
    13.
    # child on 01 Dec 2009 la 11:08 am edit this

    Rose-red, am incercat de trei ori să postez un coment la tine, dar nu ştiu ce se întâmplă! Poate nu ai setat comentariile pe noul weblog?

    Oricum, voiam să îţi spun că îmi place tare mult postarea ta cu norii! Când voi avea mai mult timp, mă voi uita şi în urmă!
    14.
    # aryyana on 01 Dec 2009 la 2:49 pm edit this

    Buna!

    Ce bucurie ne faci tuturor ca inca iti mai faci timp sa mai postezi ceva. Asta inseamna ca nu ne-ai uitat si ca nu ne vei lasa fara “lumina ” ta de pe blog.

    Ce as putea sa mai spun la asa o poveste plina de intelepciune,decat ca trebuie intr-adevar sa ne traim viata asa cum o avem, sa nu ne preocupe prea mult comentariile altora la adresa noastra, dar,trebuie sa fim foarte atenti sa nu lezam pe cineva prin comportamentul nostru si sa nu aducem prejudicii nimanui prin faptele noastre.
    Fiecare trebuie sa-si traiasca propria viata asa cum considera el.
    Viata este o experienta proprie si nimeni nu are dreptul sa intervina neinvitat in ea.
    Trebuie sa experimentam “verbul” “a fi ” si nu “a avea”

    Un om l-a rugat pe Dumnezeu:
    -Doamne te rog, da-mi tot ce exista in lume ca sa fiu si eu fericit in aceasta viata.
    Dumnezeu i-a raspuns:
    -Dragul meu, Eu ti-am dat VIATA ca sa te bucuri de tot ce exista in lume.
    Nu-i minunat ca El ne-a dat mai mult decat am cerut ,dar noi nu apreciem ce avem ?

    Iti doresc din tot sufletul sa te bucuri de tot ce exista pe lume.
    Asta le doresc si minunatilor tai vizitatori.
    Pa !pa !
    15.
    # rose-red on 01 Dec 2009 la 4:10 pm edit this

    @Child: pai am spus mai demult ca ma mut. nu mai sunt pe aceasta platforma. aici mai intru sa citesc ce mai scriu cei din favorites. http://cantodemonicus.blogspot.com/
    16.
    # rose-red on 01 Dec 2009 la 4:44 pm edit this

    @aryyana: trebuie sa experimentam verbul ” a simti” si ” a cunoaste”. si apoi “a fi” . pana atunci suntem niste suflete fara tinta.
    17.
    # Child on 01 Dec 2009 la 5:10 pm edit this

    Aryyana, trecerea ta e întotdeauna un motiv de bucurie pentru mine! Ca de obicei, ai înţeles exact ceea ce am vrut să spun.
    Mare adevăr faptul că trebuie să experimentăm “a fi”! Din acest punct de vedere, un autor – nu mai ştiu exact care – spunea că există trei tipuri de oameni: cei care se definesc prin ceea ce au, cei care se definesc prin ceea ce fac, şi cei care se definesc prin ceea ce sunt. A doua categorie reprezintă un progres faţă de prima, dar idealul îl constituie a treia, desigur. La sfârşit, nu vom fi întrebaţi atât de mult ceea ce am făcut, cât ceea ce am reuşit să devenim!

    Minunată pilda redată de tine! E adevărat, El ne-a dat viaţa, bunul cel mai de preţ, dar noi, în ignoranţa noastră, nu ştim ce să facem cu ea! Şi apoi, ne plângem…

    Te sărut, şi îţi doresc şi eu multă bucurie şi lumină în această iarnă!
    18.
    # Child on 01 Dec 2009 la 5:22 pm edit this

    Rose-red, nu ştiam de mutare, dar acum te-am vizitat deja la noua adresă!

    Bine ai spus despre “treptele experimentării”. Numai că, trebuie şi să încercăm să trecem cât mai lin, şi mai repede, de la una la alta! Unii rămân pe una, sau pe alta, întreaga viaţă, şi nici acest lucru nu e pozitiv întrutotul.

    Mă bucur mult de vizită, şi de faptul că am văzut noua ta “casă”!
    19.
    # child on 01 Dec 2009 la 6:17 pm edit this

    Aryyana, nu reuşesc să intru acum pe blogul tău! Voi încerca mai târziu.
    20.
    # aryyana on 05 Dec 2009 la 10:49 am edit this

    Buna!

    Nu stiu ce s-a intamplat, dar mi-a disparut blog-ul.
    Am incercat acum cateva zile sa-i schimb aspectul si cand incercam ba un ba alta , deodata s-a facut foaia alba si mi-a disparut blog-ul.
    Am sesizat la administratia weblog-ului, dar nu s-a rezolvat nimic.
    Acum si pe google este schimbat.In loc de aryyana.blog apare simplu aryyana dar se deschide foaia alba.
    Daca nu se rezolva o sa-mi deschid altul ,dar…imi pare rau dupa comentariile de acolo.

    O zi minunata , minunata iti doresc.
    Pa!pa !

    @ ROSE-RED

    Chiar ma bucur ca mi-ai raspuns aici la Child, dar inainte de” a simti ” si “a cunoaste ” trebuie “sa fii”.
    Primul lucru pe care il experimentam in viata este verdul “a fi ‘.
    Abia dupa aia simtim si cunoastem .
    Logic , nu poti simti daca nu existi. Nu ?
    O sa-ti fac o vizita pe blog-ul tau dar nu stiu pe care. O sa nimeresc eu cumva.

    O zi minunata itit doresc.
    Pa !Pa !
    21.
    # Child on 05 Dec 2009 la 7:07 pm edit this

    Aryyana, am remarcat şi eu că blogul tău apare alb. Cred, totuşi, că e numai o defecţiune tehnică. Imposibil să se fi pierdut un blog aşa, în neant!:) Mai ales după ce a rezistat schimbării…:)

    În orice caz, oriunde ai scrie, să ne laşi adresa! Şi eu mai am bloguri pe blogspot, şi mi-am dat adresa într-un coment al postării următoare. S-ar putea ca, într-un viitor oarecare, să scriu numai acolo, încă nu m-am hotărât…Dar prietenii nu-i voi părăsi!
    22.
    # Zonnaima on 13 Dec 2009 la 11:56 pm edit this

    ehh.. good thread🙂 )
    23.
    # Child on 14 Dec 2009 la 12:36 am edit this

    Thanks!:) It’s not my thread, as I mentioned, but it’s good, indeed!:)
    24.
    # aryyana on 19 Dec 2009 la 9:44 am edit this

    Buna !

    Am trecut sa te salut si sa-ti urez o zi minunata ,minunata, minunata.
    Pa !pa !

    Am mai intrat la tine in ultimile zile ,dar nu a vrut sa primeasca nici un mesaj.Ieri (18.dec.) am scris un mesaj dar…nu l-a primit.
    Acum incerc din nou sa vad daca ma primeste.
    Pa !pa !
    25.
    # child on 19 Dec 2009 la 11:29 am edit this

    Dragă Aryyana, după cum ţi-am spus şi ieri, am introdus moderarea comentariilor, din cauza unor nenorociţi vanzatori de diverse produse pe net. Comentariile sunt primite, dar apar numai după aprobare. Aşa că, poţi să îmi scrii în continuare! Dar, repet, ar fi mai bine sa ma vizitezi la adresa de blogspot, pe care nu o mai redau aici, ca să nu atrag atenţia vânătorilor de spaţii pentru reclame.
    Te sărut, şi îţi doresc tot binele posibil!

  2. 29 Responses to “Despre trădare, conştiinţă şi sfinţenie în viziunea lui Steinhardt”

    1.
    # rose-red on 01 Dec 2009 la 4:21 pm edit this

    Constiinta este subiectiva. La fel si credinta, fericirea, ura, dragostea si toate celelalte. Fiecare are propria realitate, fiecare are propriul filtru prin care vede lucrurile.
    Constiinta este un fel de “zid” creat de constient pentru a ne apara de subconstientul impersonal, obiectiv si rece. Constientul si constiinta sunt ceea ce ne defineste ca oameni pana la un anumit punct. Constiinta se bazeaza mai mult pe legatura dintre binele si raul launtric dar si influentele exterioare.
    Sfintenia este deasemenea subiectiva. Fiecare om incearca sa fie “sfant” dupa puterile lui. Oricat de multe influente exterioare sau interioare ar avea un om, credinta si sfintenia acestuia, se vor pune in directa legatura cu constientul si constiinta. Intr-un mod abstract, putem spune ca dorinta omului de a fi mai bun, de a fi sfant, rezulta din dorinta lui de a trece de pragul constiintei si constientului catre atotputernicul subconstient.

    O iarna cat mai frumoasa, sarbatori fericite si un an nou cat mai bland
    2.
    # child on 01 Dec 2009 la 5:48 pm edit this

    Conştiinţa umană este subiectivă, e adevărat, dar se raportează la nişte legi eterne şi imuabile. Legile morale, sau legea iubirii nu aparţin “pământescului”, subiectivului, ci ele ne-au fost date – ca norme şi repere de vieţuire. Kant spune că există nişte “categorii a priori” ale conştiinţei, nişte “înzestrări” care ne sunt date de la naştere. Unele dintre acestea sunt şi reperele morale. Desigur, putem alege, mai târziu, ce facem cu ele, şi tot atunci putem alege şi să nu le urmăm…Dar ele ne sunt date! Copiii ştiu ce este binele şi răul în mod instinctiv. Desigur, pot fi uşor “bruiaţi” de către adulţi în perioada lor de formare, sau, dimpotrivă, pot fi încurajaţi să îşi urmeze deprinderile bune.

    Sfinţenia, ai dreptate, este subiectivă. Dar, este astfel numai ca formă de manifestare! Unii sfinţi pot rămâne izolaţi în pustiu, rugându-se pentru umanitate, alţii se amestecă cu oamenii, vindecându-i şi sfătuindu-i, dar există şi mii de sfinţi necunoscuţi şi ne-recunoscuţi, care încearcă să îşi păstreze demnitatea şi iubirea în condiţii greu de imaginat.
    Am văzut mai demult un film despre o femeie, casnică şi cu un copil, care făcea minuni prin rugăciune. Trăise în timpul războiului (când reuşise să oprească bombele prin rugăciuni), şi în perioada grea de după. După moarte, un preot a încercat să obţină canonizarea ei. Dar, s-a izbit de “mecanismul Biserici Catolice”. Aceasta nu putea accepta drept sfântă o femeie care fusese căsătorită – deci, avusese relaţii sexuale! Şi mai ales, o femeie care trăise printre ceilalţi, fără nimic care să iasă în evidenţă.

    Mi-a plăcut mult definiţia dată de tine sfinţeniei: dorinţa de a trece pragul conştiinţei şi conştientului. Este vorba, de fapt, de dorinţa de a atinge acea iubire fără limite, care e produsul harului: iubirea-agape. Atunci, oamenii devin una cu Dumnezeu, deci, nelimitaţi…

    O iarnă minunată şi ţie, şi te voi mai vizita, în mod sigur, până la noul an!
    3.
    # Erys on 01 Dec 2009 la 5:51 pm edit this

    Sa vina calugarii si sa stea intre laici, sa vada daca mai pot deveni sfinti ori ba. Tentatii, provocari, lupte interioare, exterioare…Nici mie nu mi se pare firesc sa alegi fuga de toate acestea ci mi se pare corect pt cine alege calea Domnului, sa gaseasca un mod de a trai cu ele si im preajma lor. Dar dupa cum am auzit ca acum calugarii au si salarii, vom avea si sfinti viitori din ce in ce mai putini. Cat despre iubirea de semeni, multi o propovaduiesc, dar f putini o practica…
    Numai bine si o seara placuta!
    4.
    # rose-red on 01 Dec 2009 la 6:00 pm edit this

    @Child: Omul este nelimitat.Este un dumnezeu mic care nu a invatat sa isi foloseasca puterile. Suntem limitati in gandire, in simtiri, in viata si in moarte de frica si de regret. Trebuie sa invatam ceea ce stim deja…
    5.
    # child on 01 Dec 2009 la 6:13 pm edit this

    @ Erys, ai mare dreptate! În ziua de azi, călugăria devine, din ce în ce mai mult, o profesie, şi nu o vocaţie. Apropos de chestia cu “trăirea printre oameni”, de câteva ori în viaţă m-a încercat gândul retragerii din lume, deşi nu agreez regulamentele monastice. Însă era, de fapt, gândul unei fugi, a unei linişti uşor obţinute…

    Sfinţi vom avea, cred, de unde ne aşteptăm mai puţin! Chiar şi Sf. Serafim de Sarov spunea că în zilele noastre (adică ale lui, de fapt – cu aproape 200 de ani în urmă) există mai mulţi mireni care se străduiesc să trăiască poruncile decât călugări. Dar acum, să nu absolutizăm! Noi, românii, am avut şi călugări veritabili, dintre care s-au ridicat părintele Arsenie Boca, părintele Cleopa, părintele Teofil Pârâian! Chir şi părintele Steinhardt, pentru care simt multă căldură şi admiraţie!

    O seară bună şi ţie, şi mă bucur de vizită!

    @ Rose-red, din nou, ai dreptate! Limitele sunt doar ale minţii. Să o depăşim, şi atunci nu vor mai exista limite! Cam la fel spunea şi pescăruşul-proscris Jonathan Livingston în minunata carte a lui Richard Bach!
    6.
    # nervblood on 01 Dec 2009 la 10:35 pm edit this

    asta e natura noastra a oamenilor sa ne tradam sfintenia constiintei!

    si aqm sa-ti argumenteze in cateva cuvinte ce-am vrut sa zic cu asta:
    fiecare dintre avem dorinte,avem principii,sau multe alte lucruri pe care ni le propunem sa le facem intr-un anumit mod..insa de foarte multe ori ne tradam aceste principiisau dorinte si atunci ne tradam pe noi…tradandu-ne p noi insine cum sa nu tradam pe altii?
    7.
    # xxl on 02 Dec 2009 la 8:52 am edit this

    Intotdeauna am avut o nelamurire in privinta criteriilor de catalogare a pacatelor, pacate mari, pacate mici, pacate mijlocii si mai ales a raportarii fata de cine se face aceasta: a noastra fata de divinitate, a divinitatii fata de noi sau a noastra fata de noi.
    Cat despre Oscar Whilde, sa nu uitam ca tot el a spus: “secretul vietii este sa apreciezi placerea unei dezamagiri totale”. Iata de ce, lui i se poate ierta orice🙂
    8.
    # xxl on 02 Dec 2009 la 10:26 am edit this

    * Oscar Wilde
    9.
    # Child on:
    Nervblood, sunt de acord cu tine în ceea ce spui, pentru că aceeaşi idee am dezvoltat-o şi eu, dar în alte cuvinte! Totuşi, nu sunt de acord că această trădare este în natura omului, ci spun că este produsul unui soi de derivă.

    Noi ne naştem, după cum spunea Kant, cu anumite “categorii a priori” . adică, înzestrări sau talente, dar şi cu anumite legi morale. Probabil că este vorba de acel “chip al lui Dumnezeu” despre care vorbesc teologii. Aşadar, omul are ceva divin în natura sa, care îl îndeamnă spre bine. Însă pe parcurs, el poate alege să dezvolte şi asemănarea cu Dumnezeu – adică, continua evoluţie şi înnobilare; sau dimpotrivă, să îşi altereze chipul divin interior.
    Acest lucru se poate petrece, după cum am spus, ca rezultat al unei derive – cauzată de contactul cu semeni necorespunzători, anumite experienţe sau situaţii de viaţă, etc. Şi în fizică există legea că un sistem lăsat în voia lui intră de la un timp în starea de maximă entropie – adică, dezordine. Dacă, în cazul individului, nu există o influenţă benefică mai puternică – cum ar fi aceea a unui Maestru, fie şi din alte dimensiuni, sau a unui grup de oameni dedicaţi unui ideal atemporal – acesta intră în starea de “entropie”.
    Însă, partea bună este că acesta este un fenomen reversibil. Dumnezeu are răbdare cu noi, şi ne acordă multe şanse. Se cunosc chiar şi cazuri de tâlhari convertiţi, ce să mai spunem de oameni obişnuiţi!:)

    Foarte interesantă temă de discuţie, şi mă bucur că ai propus-o! O seară bună îţi doresc, şi muult optimism!
    10.
    # Child on 02 Dec 2009 la 8:39 pm edit this

    xxl, mă bucur de vizita ta, şi de faptul că m-ai găsit chiar şi pe noul weblog!
    Catalogarea păcatelor am găsit-o mai demult, într-o carte de rugăciuni pentru spovedanie. Desigur, nu le-am ţinut minte chiar pe toate, dar am reţinut faptul că cele mai mari nu sunt cele pe care le cred oamenii. Primul, şi cel mai important, ar fi orgoliul, sau slava deşartă, care este “rădăcina tuturor celorlalte păcate”, după cum spunea în acea carte. Apoi urmează, într.adevăr, marile păcate ale sufletului. Se pare că în ochii lui Dumezeu uciderea “morală”, a sufletului cuiva, este la fel de îngrozitoare ca şi cea fizică. Cele ştiute: curvie, preacurvie, hoţie, minciună, etc. vin abia pe urmă.

    Cât despre raportare, întotdeauna este vorba de păcatul faţă de Dumnezeu, pentru că şi atunci când greşim faţă de semenii noştri, tot faţă de El greşim – pentru că în fiecare dintre noi se află chipul lui Dumnezeu, după cum am spus. Însă partea bună este aceea că El este mai iertător decât oamenii, şi oferă întotdeauna păcătosului o cale de întoarcere!

    Oscar Wilde era un înţelept în felul lui:), deşi de o înţelepciune cam “gri”! Cred că voia să spună că secretul vieţii este detaşarea, trăirea vieţii cumva “ca pe o scenă de teatru”.

    O seară bună şi ţie, şi mă bucur de discuţie!
    11.
    # ZambetCicatrizat on 05 Dec 2009 la 6:11 pm edit this

    m-am mutat draga Child.
    pe platforma blogspot,ca m-am plictist de ce se intampla aici.
    12.
    # Child on 05 Dec 2009 la 6:58 pm edit this

    Zâmbetule, am şi eu cont pe blogspot:

    http: //univcrestact.blogspot.com

    Nu ştiu încă dacă voi rămâne numai cu acela…Oricum, chiar dacă voi scrie acolo, contul de aici îl voi păstra…pentru urmaşi!:)

    Mulţumesc de vizită, şi să îţi aducă Moş Nicolae tot ce îţi doreşti!
    13.
    # aryyana on 06 Dec 2009 la 1:30 pm edit this

    Buna !

    Nimic nu doare mai tare dacat constiinta. Ea ,constiinta este jandarmul faptelor nostre.
    Cand gresim cu ceva, ea, constiinta incepe sa ne mustre, incepem sa regretam ,incepe sa ne doara sufletul pentru ce am facut. Incepe trezirea noastra interioara.
    Fara constiinta, nici nu ne-am da sema de greselile pe care le comitem.

    Fara constiinta nu ne-am putea numi oameni.
    Ea , constiinta provoaca cea mai mare suferinta.

    Toate pacatele mari sau mici sunt doar niste greseli. Noi singuri le dam puterea de a deveni mari sau mici.
    Ele devin mari sau mici in functie de intentia pe care o avem cand am comis greseala.
    Sa spunem ca doua persoane diferite comit aceiasi greseala.
    O persoana omoare pe cineva din ura, din invidie, din razbunare…etc.
    O alta persoana omoara si ea pe cineva ca sa se apere, sau sa salveze pe altcineva.
    Deci cele doua persoane comit amandoua cate o crima, dar….intentia lor a fost alta.
    Prin intentia pe care au avut-o , ei au facut ca pacatul sa fie mare sau mic.
    Deci, NOI SUNTE MARIMEA SI PUTEREA GRESELILOR NOASTRE.
    Se poate face un pacat mare si facand o “fapta buna”.
    Cand ajuti fortat un om facandu-i un bine .

    Tuturor va doresc o zi minunata, minunata, minunata.
    Pa ! pa !
    14.
    # Child on 06 Dec 2009 la 4:37 pm edit this

    Aryyana, din nou ai fost în gândul meu! Conştinţa este, de fapt, vocea divină din om, pe care nu o poate “adormi” nici un raţionament contrar. Pur şi simplu, ea ştie binele şi răul, dincolo de raţionamente!
    E foarte adevărat şi că intenţia este cea care contează cel mai mult. Putem face rău din cele mai bune intenţii – şi totuşi, nu vom fi pedepsiţi ca atunci când îl facem de bunăvoie. Şi, putem acţiona bine, la exterior, dar ghidaţi de “logica intereselor”, şi atunci acel bine nu valorează prea mult!
    Definiţia ta este grozavă: “Noi suntem mărimea şi puterea greşelilor noastre.” Am mai putea spune: “Noi suntem şi puterea de a le îndrepta.” Chiar dacă greşim, omul este caracterizat şi de dorinţa, şi de acţiunile pe care le întreprinde pentru a-şi îndrepta greşelile. Nu e de ajuns doar dorinţa, dacă mai apoi nu facem nimic, şi aşteptăm totuşi ca lucrurile să se schimbe!
    Despre ajutorul forţat, sunt de aceeaşi părere cu tine! Oamenii trebuie întâi să vrea să fie ajutaţi, să încerce întâi să se ridice singuri, şi abia apoi pot primi ajutor şi din afară. Altfel, ajutorul cu orice preţ poate fi interpretat ca o intruziune, sau chiar o constrângere.

    Mă bucur tare mult că ai trecut pe aici, şi mai ales, că blogul tău s-a reparat! Moşul să îţi aducă numai lumină!
    15.
    # macleod on 08 Dec 2009 la 9:36 pm edit this

    mai umblu pe ici pe colea, nu am plecat definitiv:)
    parca e mai frumos la tine acum, sau poate e doar parerea mea:)
    am o intrebare: crezi ca Dumnezeu si Allah sunt unul si acelasi, iar Mohamed sa fi fost un continuator al invataturilor lui Iisus, un reformator la randul sau? desi marturisesc ca stiu prea putine invataturi din Coran, ma gandesc ca trebuie sa fie cumva o “urma” identica! sper sa intelegi ce vreau sa spun
    pa pa
    16.
    # Child on 08 Dec 2009 la 10:27 pm edit this

    Ma bucur ca mai esti pe-aici, McLeod! Multumesc de apreciere, nu stiu daca e mai frumos, dar m-am straduit sa imi fac o “casa” confortabila, ca sa nu ma mai simt atat de stinghera pe noul weblog!
    La intrebarea ta, raspunsul este aproximativ afirmativ! Adica, da, cred ca exista un singur Dumezeu, oricum l-am numi, si numai oamenii il vad diferit – prin prisma culturii si educatiei lor.
    Nu stiu daca Mahomed a fost un continuator al lui Iisus, dar in mod sigur, a fost un mare profet, analog profetilor biblici ai Vechiului Testament. Cu alte cuvinte, tot un trimis al Dumnezeului unic!
    Am rasfoit putin Coranul, destul ca sa vad ca sunt prezente aceleasi sfaturi de viata si intelepciune prezente in toate religiile mari. Totusi, deosebirea fata de Biblie, si mai ales, de Noul Testament, ar fi aceea ca nu am vazut nicaieri (poate am trecut eu superficial) acea propovaduire a iubirii si a jertfei pentru aproape la un nivel similar. Apoi, Mahomed este numit “profetul”, şi nu “fiu al lui Dumnezeu”. De fapt, in istoria religiilor, un singur trimis divin a fost numit Fiu al lui Dumnezeu…si, numai El a facut minuni de neconceput pentru mintea omeneasca, inclusiv invierea mortilor!
    Nu intentionez aici o polemica religioasa, cu atat mai mult cu cat eu respect toate religiile monoteiste, si toti credinciosii adevarati. Am expus doar ceea ce am inteles eu din studiul comparat al unor religii…Nu doar cea crestina si musulmana, intrucat. cred ca am cautat sa le inteleg pe toate cele reprezentative, in decursul vietii mele.

    Ma bucur ca ai trecut pe aici, si iti doresc sa ajungi sa intelegi cu sufletul tot ceea ce ai nevoie! O seara buna!
    17.
    # Elza on 10 Dec 2009 la 1:59 pm edit this

    da, greu subiect
    18.
    # child on 12 Dec 2009 la 5:01 pm edit this

    E greu numai de pus în aplicare, Elza!:) De înţeles,e foarte uşor! Toată lumea ştie că albul e alb, şi negrul negru.:)

    Te sărut, şi mă bucur că ai trecut pe aici!

    Deşi, din păcate, acest site devine din ce în ce mai imprevizibil, şi cu rezultate din ce în ce mai slabe…
    19.
    # Despre trădare, conştiinţă şi sfinţenie în viziunea lui Steinhardt …on 15 Dec 2009 la 12:16 am edit this

    […] ar fi orgoliul, sau slava deşartă, care este “rădăcina tuturor celorlalte păcate”, … […] Uni Ego / Despre trădare, conştiinţă şi sfinţenie în viziunea lui Steinhardt […]
    20.
    # Child on 15 Dec 2009 la 2:36 pm edit this

    O modalitate inteligentă de reclamă pentru un site care nu are nici o legătură cu postarea mea!:) De aceea, nu o şterg, dar…să nu se mai repete!
    21.
    # aryyana on 18 Dec 2009 la 9:51 am edit this

    Buna!

    Am trecut pe aici sa te salut si sa-ti urez o zi minunata,minunata, minunata.

    Pa !pa !
    22.
    # aryyana on 18 Dec 2009 la 10:33 am edit this

    Buna !

    Am trecut sa te salut si sa-ti urez o zi minunata, minunata, minunata.
    Pa !pa !
    ( Am mai trecut pe aici si am vrut sa-ti mai las un mesaj ,dar…nu l-a primit. Nu stiu de ce ,dar… eu oricum mai incerc sa vad daca primeste.)
    23.
    # child on 18 Dec 2009 la 7:37 pm edit this

    Draga Aryyana, mii de scuze, dar a trebuit sa introduc moderarea comentariilor, plus alte metode de spamare pentru intrusi, intrucat niste nenorociti fara nici un Dumnezeu de pe net si-au gasit pe blogul meu locul de desfasurare pentru reclamele lor tampite. Si au continuat si dupa ce i-am avertizat ca aici nu e locul potrivit!
    Dar voua, prietenilor mei dragi, va voi raspunde intotdeauna, in limita timpului disponibil (destul de redus, din pacate!)
    Cred totusi ca pe viitor ma vei gasi mai mult la adresa de blogspot pe care am dat-o undeva. Daca nu o mai gasesti, ti-o pot trimite prin mail! Aici voi mai reveni doar ca sa-mi salut prietenii, din cand in cand.

    Ma bucur oricum de trecerea ta, si iti doresc numai bine si fericire acum, inainte de Craciun! Urarile de Craciun nu le fac acum, desigur, ci la timpul potrivit:)
    O seara buna, si te imbratisez!
    24.
    # I.B. on 19 Dec 2009 la 4:04 pm edit this

    nimic nou? ne e dor.
    25.
    # child on 19 Dec 2009 la 8:39 pm edit this

    Multumesc, Ioane, eşti un prieten bun! Din păcate, am o perioadă extrem de grea şi agitată, chiar şi în weekend. Sunt treburi pe care tot le-am amânat, şi trebuiau făcute…Nu am avut nici măcar un minim timp pentru mine.
    Eu îţi doresc oricum numai bine, şi multă inspiraţie, şi, când voi reveni, sigur te voi vizita!
    26.
    # nervblood on 19 Dec 2009 la 8:59 pm edit this

    multumesc child pentru urarile facute …la mine nu merge sa iti raspund..nush c are…te rog mai scrie sh u cva imi lipsesc invataturile tale..
    27.
    # child on 19 Dec 2009 la 11:48 pm edit this

    Mulţumesc pentru vizită şi cuvintele bune, nervblood!
    Poate nu ai setat bine comentariile la tine. Şi mie mi-a fost mai greu la început, până am prins toate chichiţele!:)
    Eu, după cum ai văzut, am introdus moderarea, din cauza unor vehiculatori de reclame care îşi făcuseră “cuibuşor” pe blogul meu.
    Mulţumesc, încă o dată, pentru cuvintele prietenoase, şi sper şi eu să revin…dar, nu ştiu când! Poate voi reveni mai curând pe blogspot, unde am un blog, căruia i-am dat adresa mai sus.
    Până atunci, îţi urez, încă o dată, multă sănătate, şi să te bucuri de sărbători!
    28.
    # tgheorgheradu on 25 Dec 2009 la 8:30 am edit this

    Buna dimineata, Child !

    Am inteles ca te-ai mutat la un nou “domiciliu”, pe Blogspot. Ai fost si vei ramane in continuare pe lista mea de Favorite (Legaturi externe) numai ca nu iti cunosc noua”adresa” de pe Blogspot. Daca poti sa mi-o comunici si mie, m-as bucura mult.

    Iti doresc Sarbatori fericite alaturi de cei dragi si un An Nou cu bucurii. La Multi Ani !
    29.
    # child on 27 Dec 2009 la 8:07 pm edit this

    Iată un răspuns pentru toţi autorii şi vehiculatorii de reclame care au încercat să îşi facă “sălaş” pe blogul meu:

    http://iscrestnow.blogspot.com/2009/12/to-miscellaneous-advertisers-that-tried.html


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

ankalavinia

...din inima, cu suflet

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

Bio Vivo Terapii

Vindecarea este modul de comunicare al Spiritului!

biovivoblog

Bio este viata

Haide la ţară!

Viaţa unui orăşean la ţară. Ieşirea din sistem!

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

nou despre nou

pace si lumina - pastrati rodul vietii

Zully's Words

Citește și mergi mai departe

Muzica care sapa

This WordPress.com site is the bee's knees

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Trezire divina

Lumina si iubire - IUBITI-VA DRAGII MEI !!!

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Blogul unui om

Ești liber să trăiești.

Artele şi ştiinţele vieţii

Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.

Insula Ekklesia

Un blog pentru (tine)ri - Sa ai primavara in suflet mereu!

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

naomikko

Have a great journey.

innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d bloggers like this: